Premium
Procesele - inclusiv audierile pentru divorţ, faliment şi infracţiuni - vor putea fi de acum înainte filmate în Franţa, potrivit unui decret oficial publicat vineri de Guvernul de la Paris, care doreşte să restabilească încrederea francezilor într-o justiţie ale cărei mecanisme au rămas în mare parte necunoscute publicului larg, informează AFP și Agerpres.
Posturile TV vor trebui să adreseze o cerere Ministerului Justiţiei, care va emite un aviz, iar decizia finală va reveni şefilor de jurisdicţii. Criteriul principal: proiectul trebuie să prezinte un obiectiv "de interes public, de ordin pedagogic, informativ, cultural sau ştiinţific", precizează decretul guvernamental.
Această decizie reprezintă o mică "revoluţie" în Franţa, unde fotografierea şi filmarea audierilor erau strict interzise din anul 1954.
Câteva excepţii au fost acordate pentru a constitui arhive istorice, însă doar 15 procese au primit până acum această autorizaţie, precum cel al lui Klaus Barbie în 1987, procesul atacurilor teroriste din ianuarie 2015 şi cel al atacului din 13 noiembrie 2015, care se află pe rol la Paris din septembrie 2021.
Toate audierile vor putea să facă de acum înainte obiectul unei cereri de filmare, inclusiv audierile care erau de obicei închise pentru public, precum audierea copiilor în faţa unui judecător, cele care vizează chestiuni familiale (divorţuri, autoritate parentală) şi pronunţarea unor sentinţe.
Difuzarea televizată va putea fi realizată imediat în cazul proceselor de la Consiliul de Stat şi de la Curtea de Casaţie. În toate celelalte cazuri, ea nu va fi posibilă decât după ce decizia va fi definitivă (de exemplu, după expirarea termenului prevăzut de lege pentru a face recurs).
Persoanele prezente, inclusiv magistraţii, vor putea semna un acord privind difuzarea imaginii lor.
În caz contrar, postul TV va avea "obligaţia de blurare" pentru a evita identificarea acestor persoane, potrivit decretului guvernamental: informaţiile de stare civilă vor trebui să fie "modificate sau mascate, chipurile şi siluetele blurate şi vocile deformate".
Această practică va deveni sistematică în cazul minorilor, persoanelor protejate şi forţelor de ordine ale căror misiuni impun astfel de norme, din motive de securitate, pentru ca anonimatul să le fie garantat.
Textul guvernamental prevede şi dreptul la uitare: niciun element de identificare nu va putea fi difuzat după cinci ani începând cu data primei difuzări.
