Turcia, după ce a provocat o gravă criză doborând un bombardier rus în urmă cu un an, s-a apropiat în mod spectaculos de Rusia, în care a găsit un aliat de circumstanţă într-un moment în care relaţiile Ankarei cu Occidentul trec printr-o etapă dificilă, scrie joi într-un comentariu AFP, potrivit agerpres.
Doborârea avionului rus deasupra frontierei turco-siriene pe 24 noiembrie 2015 şi moartea pilotului rus au provocat temeri privind o confruntare între cele două ţări, după câteva săptămâni de la debutul intervenţiei ruse în Siria.
Summit-ul Ucraina-UE se desfăşoară la Bruxelles într-un context internaţional tensionat
Dar preşedinţii turc şi rus au lansat în iunie un proces de normalizare a relaţiilor bilaterale ce a culminat cu o vizită a lui Recep Tayyip Erdogan în Rusia în august, urmată în octombrie de o deplasare a lui Vladimir Putin la Istanbul.
Această reconciliere a fost pecetluită în pofida unor divergenţe profunde existente între Moscova şi Ankara în acest dosar: Putin este un aliat cheie al lui Bashar Al-Assad, în timp ce Erdogan sprijină rebeliunea care vrea să-l înlăture de la putere pe preşedintele sirian.
În afară de contextul sirian, această încălzire a relaţiilor dintre Turcia şi Rusia survine în timp ce relaţiile dintre Ankara şi Uniunea Europeană traversează o zonă de turbulenţe, Erdogan manifestându-şi periodic iritarea faţă de criticile europene privind situaţia drepturilor omului în ţara sa de la tentativa de puci eşuată din 15 iulie şi faţă de blocajul procesului de aderare la UE.
Potrivit analiştilor, Erdogan, reluând relaţiile cu Moscova, îi adresează astfel şi un mesaj Washingtonului, care, spre marea nemulţumire a Ankarei, susţine miliţiile kurde în Siria şi refuză să-l extrădeze pe predicatorul Fethullah Gulen, desemnat de autorităţile turce drept instigatorul puciului ratat.
''Pentru moment, cred că Ankara foloseşte mai ales această mişcare către Rusia pentru a-şi revaloriza poziţia pe lângă ţările occidentale, îndeosebi SUA'', estimează Jean Marcou, profesor la Institutul de studii politice din Grenoble şi cercetător asociat la Institutul francez de studii anatoliene.
Imagini SPECTACULOASE cu aterizarea unui elicopter în mijlocul oceanului FOTO/VIDEO
Potrivit lui Marcou, actuala convergenţă dintre Ankara şi Moscova reprezintă o tactică şi nu se traduce în acest stadiu printr-un viraj strategic al Turciei care ar putea duce la o ruptură cu Europa sau cu NATO.
''Turcia este oare pregătită să accepte menţinerea definitivă a regimului lui Bashar Al-Assad, să reunească Ciprul cu orice preţ pentru a-i face pe plac lui Putin, să renunţe la candidatura sa la UE, să accepte staţionarea aviaţiei ruse la baza de la Incirlik sau să opteze pentru sistemul rus de apărare cu rachete, puţin compatibil cu situaţia sa de membru al NATO? Nimic nu este mai puţin sigur'', subliniază expertul.
Interesele economice sunt şi ele un factor determinant în spatele acestei reconcilieri.
''Restabilirea colaborării economice şi energetice era unul dintre obiective, ca şi sfârşitul sancţiunilor impuse Rusiei, care au un impact negativ'', estimează Sinan Ulgen, directorul Centrului de studii economice şi relaţii internaţionale din Istanbul (EDAM).
Rusia a ridicat de fapt sancţiunile economice pe care i le impusese Turciei drept represalii faţă de doborârea avionului său, inclusiv interzicerea curselor charter, care s-a soldat cu scăderea cu 83% a numărului de turişti ruşi în Turcia.
În octombrie, în cursul vizitei lui Putin la Istanbul, cele două ţări au semnat proiectul TurkStream, care îi va permite Rusiei să aducă gaz în Turcia şi în Europa pe sub Marea Neagră.
Aderarea Turciei la UE rămâne la mâna Comisiei Europene
În opinia lui Ulgen, apropierea dintre Ankara şi Moscova ''nu trebuie însă să fie interpretată drept o realiniere strategică, deoarece Rusia are de fapt foarte puţine de oferit Turciei pentru a compensa eventuale pierderi profunde, legături politice, economice şi de securitate care o leagă de Occident''.
Potrivit lui Aykan Erdemir, de la Fundaţia pentru apărarea democraţiei, cu sediul la Washington, Erdogan, care speră să instaureze un sistem prezidenţial şi care a evocat recent posibilitatea unei aderări la Organizaţia pentru Cooperare de la Shanghai, condusă de Beijing şi Moscova, ar putea să facă pasul decisiv.
''Erdogan ştie că, din moment ce se îndreaptă spre o putere concentrată în mâinile unui singur om, i-ar fi mult mai confortabil în mijlocul regimurilor autoritare din Est, în loc să se expună criticilor familiei de naţiuni din Vest'', a conchis Erdemir.
Comentează