Dacian Cioloș, premierul desemnat, își anunță echipa de miniștri cu care va cere votul de învestitură în Parlament.
Cu o mică excepție, se pare că vorbim de un guvern ”apolitic”, tehnocrat. Adică, oameni care nu sunt înregimentați cu acte într-un partid și au o expertiză pe domeniul de care urmează să se ocupe.
Ceea ce nu trebuie ratat în analiză este că avem o premieră absolută în România. Am mai avut trei cabinete cu premieri tehnocrați (Stolojan, Isărescu, MRU), dar niciodată un cabinet populat unanim cu specialiști fără de partid.
Excepția este Vasile Dâncu, un reputat universitar și cercetător, dar, în același timp, un apropiat al PSD și al actualei conduceri a partidului. Cu câteva luni în urmă, se știa că Liviu Dragnea este consiliat îndeaproape de Dâncu. Nici Dâncu nu s-a ferit să-și arate public simpatia față de Dragnea. Clujeanul va ocupa un portofoliu extrem de important pentru admnistrația locală din România, cel al Dezvoltării, și funcția de secund al lui Cioloș. Coincidență sau nu, este portofoliul pe care Dragnea însuși l-a avut în mâini până la condamnarea cu suspendare în primă instanță.
Numele lui Dâncu fusese vehiculat chiar pentru funcția de premier, înainte de căderea guvernului Ponta. Sprijinul Germaniei pentru acesta n-a mai fost disimulat. În urmă cu câteva zile doar, a primit o înaltă distincție a Berlinului.
Numele Laurei Ștefan nu apare în lista finală a cabinetului, în schimb, apare o devotată a grupului civic pro-justiție, șefa Freedom House România. Este vorba de Cristina Guseth, considerată și ea un om apropiat Statelor Unite ale Americii. Portofoliul Justiției este important în perioada imediat următoare, pentru că de el depinde numirile șefilor de Parchete din primăvara anului viitor.
De remarcat că nici măcar tehnocrații apolitici, din fostul guvern Ponta, nu au mai rămas, așa cum se vehicula la un moment dat. E vorba de Aurescu, la Externe și Cîmpeanu, la Educație. E un alt semnal pe care premierul vrea să îl dea ”străzii”: niciun compromis la un nou început.
Cioloș, el însuși un apropiat al Franței, a avut chiar ieri o scurtă întrevedere, pe aeroportul Otopeni, cu șeful Comisiei Europene, Juncker, și șeful Consiliului European, Donald Tusk. O întâlnire mai degrabă cu valoare simbolică, un semnal de sprijin pe care cei de la Bruxelles îl dau în România, către un fost membru al Comisiei Europene, pe portofoliul agricultură.
Așadar, avem un nou început (autentic), o echipă fără legături cu partidele politice și un sprijin implicit pentru guvern din partea Marilor Puteri (Franța, Germania, Statele Unite ale Americii) și din partea establishmentului european. Un guvern pro-Occidental de specialiști.
Dintre toate numele, evident că Vasile Dâncu va fi privit cu cele mai multe rețineri. Nu doar prin prisma trecutului său alături de PSD (în fond, intervențiile sale publice au fost mai degrabă reformiste în raport cu partidul din care a făcut parte), dar mai ales prin prisma portofoliului ocupat. Acest guvern are o misiune clară: organizarea imparțială a alegerilor de anul viitor. Or, Dâncu ocupă o funcție esențială pentru modul în care administrația centrală relaționează cu admnistrațiile locale, atât prin pârghia redistribuirii banilor, cât și prin pârghiile administrative de gestionare a teritoriului.
Deși viitorul vicepremier nu este chiar o marionetă a social-democraților, liberalii au motive să privească cu multă suspiciune prezența sa în fruntea guvernului și în fruntea Ministerului care împarte bani și favoruri către primării. Nici social-democrații nu vor fi prea fericiți să se spună că fac Opoziție, dar au un apropiat în a doua funcție a ierarhiei guvernamentale. Mai ales că mulți social-democrați nu au fost niciodată fani ai grupului de la Cluj. Dâncu va trebui să demonstreze că folosește strict criterii administrative în gestionarea relației cu primăriile și, de asemenea, că nu este un cal troian al PSD pentru dinamitarea noii construcții.
Klaus Iohannis își va asuma întreaga răspundere pentru noua echipă. El l-a desemnat pe Cioloș, el a fost de acord cu soluția tehnocrat-apolitică, în vreme ce partidele s-au dat la o parte. Dacă guvernul va merge bine, se va spune că Iohannis a avut mână bună. Dacă nu, va plăti oalele sparte.
În Parlament, chiar dacă va beneficia de un vot de învestitură cu largă majoritate, echipa Cioloș va avea o susținere fragilă, adică doar PNL, și va trebui să negocieze majorități ad-hoc pentru fiecare proiect major pe care îl va propune.
Comentează