„Căci întrucât lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii.” (1 Corinteni 1:21)
Creștinismul nu fuge de cruce, nu evită discuțiile despre ea; dimpotrivă, predică tot ce s-a petrecut acolo. Pe acea cruce, Cel care a suportat-o, a purtat-o și a murit pe ea este Însuși Fiul lui Dumnezeu. Pentru aceasta a venit! Când a pășit pe pământ, S-a născut ca să moară, iar ținta Lui supremă a fost Crucea. Acolo, pedeapsa a fost achitată integral! Moartea de pe cruce a Fiului lui Dumnezeu rămâne o nebunie pentru unii, dar pentru cei care cred, ea este și va fi mântuirea veșnică.
Ecoul acelui moment răsună până astăzi! Nu a fost o simplă execuție și nici moartea unui răufăcător anonim. Se vorbește despre ea, se predică, iar în dreptul ei se petrece mereu o minune: omul este atins de dragostea Domnului Isus Hristos. El a murit nevinovat, a suferit pe nedrept, dar a făcut-o în locul nostru. Hristos a venit să aducă mântuirea, nu să formeze oameni religioși, încorsetați în ritualuri fără valoare; El a adunat inimile în jurul crucii. În fața ei, unii au crezut, alții au dat sceptici din cap, iar hulitorii au respins categoric totul. Fiecare este liber să creadă și să aleagă.
Totuși, singura soluție salvatoare pentru omenire rămâne crucea. Moartea Sa rezolvă definitiv relația omului cu Creatorul. Răstignirea lui Hristos a pus capăt căutărilor noastre rătăcitoare și a umplut golul din suflet. Răspunsul se află acolo, la cruce, unde se întâlnesc perfect dreptatea deplină și dragostea absolută.
La cruce, Hristos ne oferă brațele Sale deschise, pline de răni și însângerate. Acolo ne plângem păcatele, conștienți că noi trebuia să fim în locul Lui, că noi meritam moartea și condamnarea veșnică. Însă El ne-a iubit atât de mult, încât S-a oferit ca Substitut.
De la cruce plecăm complet schimbați! Crucea nu este un obiectiv turistic, un loc în fața căruia să ne oprim cu rucsacul în spate doar pentru a admira spectacolul istoriei. Ea este altarul în care venim cu adevăratele noastre bagaje: ale păcatelor, ale trecutului și ale tuturor poverilor noastre. Le lăsăm acolo, prăbușite la picioarele Lui, și plecăm eliberați, cu inima săltând de bucurie!
Aceasta este „nebunia” crucii: să moară Cineva nevinovat în locul celor care își meritau pe deplin condamnarea. Să ne înlocuiască fără să ne ceară vreo plată, fără niciun cost din partea noastră! Aceasta este crucea: marea împăcare a Fiului cu Tatăl. Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică.
Îl iubesc pe Hristos pentru că mi-a dăruit tot ce am nevoie ca să trăiesc liber și în siguranță, ocrotit de promisiunile Sale. La cruce se resetează viața mea! De acolo mă întorc fericit, fiindcă în nimeni altul nu este mântuire. Hristos a murit și Și-a dat viața pentru întreaga omenire. Mai știți pe altcineva care să fi făcut așa ceva? Există cineva în toată istoria care să ne fi făcut atât de mult bine, care să moară și apoi, după trei zile, să învie? Da, El este singurul!
De aceea, cu cât mă apropii mai mult de El, cu atât Îl iubesc mai profund și Îmi este mai drag Isus! Nicio religie din lume nu mă poate ajuta așa cum o face Hristos. De El am nevoie; El rămâne adevăratul Prieten care nu dezamăgește niciodată. Am pace, liniște și bucurie ori de câte ori privesc spre El, spre cruce.
Încearcă, experimentează și convinge-te singur! Vino direct la Hristosul cel răstignit, mort și înviat, și vei descoperi realitatea transformatoare a unei relații vii!
Sorin Cigher, 18 octombrie 2026, Sibiu
