Premium
De mai multe ori în această secțiune am argumentat că, pentru a avea un viitor demografic, este necesar să sporim natalitatea pentru a putea înlocui forța de muncă. Nu discutăm aici dacă ar fi dorit sau nu să rezolvăm problemele care vor apărea în privința forței de muncă cu migrație din afară. Această migrație este complicată din punct de vedere cultural dar, mai ales, economic. De ce ar rămâne cineva în România când poate să lucreze în Germania, unde se plătește mai mult, sau în Spania, unde este mai cald.
Dar nu ar fi în corect să măsurăm forța de muncă dintr-un punct de vedere strict cantitativ. Productivitatea unui muncitor nu este egală cu a altui muncitor, productivitatea unei slujbe nu este egală cu productivitatea altei slujbe.
Prin urmare, chiar îmbrățișând cel mai cinic argument, nu tot sporul demografic ne este la fel de util. Este de dorit ca părinții să aducă pe lume copii nu la vârste precum 14-15-16 ani ci la o vârstă la care să aibă ei înșiși o minimă independența financiară și o minimă educație. Astfel am optimiza șansele ca și copiii, la rândul lor, să poate merge mai departe în viață.O mamă minoră, poate chiar și un tată minor, au un risc crescut de abandon școlar, prin urmare un risc crescut de sărăcie și boală pe parcursul vieții.
Unele statistici sugerează că jumătate din copii vor învăța mai mult decât părinților lor. Altfel spus, dacă părinții au reușit să termine un liceu, există șanse ca și și copiii lor să termine un liceu, poate chiar o facultate. Dacă, însă, părinții au doar opt clase, atunci avem șanse covârșitoare ca nici copilul să nu ajungă prea departe, mai precis să nu ajungă la facultate. Ori, în epoca generațiilor viitoare, când economia cunoașterii se va impune și în România, să ai liceu nu mai înseamnă aproape nimic. Înseamnă doar că ești alfabetizat și poți să citești lumea în care trăiești, dar nu poți aduce un plus de valoare și nu să poți să fii productiv.
De asemenea, privind în continuare din cel mai cinic punct de vedere, copii care se nasc în familie sănătoase vor fi și sănătoși și ca atare apți de muncă. Iar sănătatea familiei depinde în mod dramatic de educația membrilor săi, mai ales în cazul bărbaților (femeile se pare că învață să se îngrijească chiar și fără să meargă la școală).
În mod evident, această problemă afectează în mod particular comunitățile de romi. Ele sunt cele care au natalitate mai ridicată și teoretic, capacitatea de a contribui la creșterea forței de muncă în deceniile care vin.
Dar familiile rome sunt și mai sărace decât media și mai slab educate. Interesul strategic al României este să construiască din aceste familii viitorul personal calificat care va pune în mișcare economia și nu să le trateze, ca povară socială, nici ca ferme de făcut copii. Din această cauză, natalitatea timpurie trebuie descurajată prin educație sexuală.
