În municipiul Piatra-Neamţ, nu departe de centrul oraşului, o stradă încă păstrează parfumul regal de altădată: strada Ştefan cel Mare. Aici a locuit în ultima parte a vieţii sale Elena Cuza, soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, principesa cunoscută în popor ca "mamă a săracilor".
Actele de caritate pe care le-a făcut de-a lungul vieţii sale au îmbrăcat diverse forme, de la donaţii în bani pentru spitale şi oameni nevoiaşi până la burse pentru elevi, potrivit Agerpres.
Dar dintre toate, se distinge o anumită donaţie care pentru Piatra-Neamţ are o însemnătate deosebită: o trusă de chirurgie, prima din istoria spitalului pietrean, care practic a stat la baza creării secţiei de chirurgie.
Dar până să ajungem la acest act caritabil care avea să schimbe radical istoria medicinei pietrene, trebuie să ne întoarcem mai devreme în timp, pentru a afla cum s-a mutat Elena Doamna la Piatra-Neamţ, în 1895.
Am primit aceste amănunte de la dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul ştiinţic al Complexului Muzeal Naţional (CMN) Neamţ, cea care a studiat arhivele şi a realizat o monografie actualizată a principesei.
"Motivul venirii principesei la Piatra-Neamţ îl găsim în monografia pe care Lucia Borş, scriitoare şi institutoare, a publicat-o în 1936. Ea spune că în 1863, Alexandru Ioan Cuza a venit la Piatra-Neamţ, dinspre Mănăstirea Văratec, iar la Piatra-Neamţ a fost primit foarte călduros de către locuitorii oraşului. Pe tot traseul parcurs a fost întâmpinat de fii de boieri, de ţărani îmbrăcaţi în costume populare, iar la Piatra-Neamţ s-a făcut şi un foc de artificii. Pentru acest motiv, Cuza a păstrat oraşului Piatra-Neamţ o amintire plăcută. Astfel, principesa Elena Cuza vine la Piatra-Neamţ dintr-un motiv pur sentimental, pentru că soţul ei păstrase oraşului Piatra-Neamţ o amintire atât de plăcută", a explicat, pentru AGERPRES, dr. Mihaela-Cristina Verzea.
Pentru că nu avea o locuinţă la Piatra-Neamţ, Elena Cuza l-a împuternicit pe inginerul Ion Bacalu să cumpere proprietăţi în numele ei, iar începând cu anul 1895 s-a mutat aici.
Aici avea să locuiască până în anul 1901 când, supărată că Dimitrie Sturdza pătase în Parlament memoria domnitorului Alexandru Ioan Cuza, donează proprietatea fratelui său, avocatul Dimitrie Rosetti, şi pleacă la Geneva.
"În 1902 se eliberează un paşaport pe numele ei şi pleacă la Geneva, însoţită de o guvernantă şi va sta până în anul 1904 când se reîntoarce la Piatra-Neamţ, în casa soţilor Ion şi Henrieta Bacalu, unde plătea o chirie", a explicat directorul ştiinţific al CMN Neamţ.
Aici avea să rămână până când moare, în data de 2 aprilie 1909.
Cu câteva luni înainte, principesa Elena Cuza avea să îl primească în vizită pe istoricul Nicolae Iorga.
"Cea mai importantă vizită pe care a primit-o la Piatra-Neamţ a fost a lui Nicolae Iorga, consemnată chiar de Nicolae Iorga în volumul 'Oameni care au fost'. El vine pe 24 ianuarie 1909, la semi-centenarul Unirii Principatelor Române. Este foarte emoţionantă descrierea pe care Iorga o face şi care spune că o găseşte îmbătrânită, dar foarte distinsă. După această vizită, principesa îi trimite pe 28 februarie o scrisoare lui Nicolae Iorga, scrisă de doctorul Petru Flor, pentru că principesa nu mai putea scrie din cauza bătrâneţii. Îi mulţumeşte pentru această vizită şi-l numeşte pe Iorga că este foarte bun român", a mai spus dr. Cristina-Mihaela Verzea.
Prezenţa principesei la Piatra-Neamţ a fost relatată modest spre deloc de presa vremii, dar pentru a omagia ataşamentul ei faţă de oraş, la vremea respectivă au fost emise cărţi poştale care ilustrau "vila domniţei Cuza".
"Am cercetat să văd ce scria presa locală despre prezenţa principesei. Am găsit în arhive ziarul 'Corespondenţa Provincială', o publicaţie care apărea încă din 1870. Am găsit un număr din 1889, la 40 de ani de la Unirea Principatelor Române, care avea doar un articol în care se spunea că, din păcate, la Piatra-Neamţ nici măcar un Te Deum nu s-a făcut cu acest prilej, dar nu se pomenea nimic despre prezenţa Elenei Cuza la Piatra-Neamţ. În 'Corespondenţa Provincială' din 30 iulie 1898 am găsit un articol cu persoanele prezente la băi, în staţiunea de la Oglinzi. Pe lângă toată protipendada nemţeană, o regăsim şi pe doamna Elena Cuza care era însoţită de două persoane apropiate", a relatat cercetătorul.
Însă poate cea mai importantă "urmă" pe care Elena Doamna a lăsat-o la Piatra-Neamţ a fost donaţia pe care a făcut-o spitalului de aici. Un spital înfiinţat în anul 1863, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în clădirile de pe strada Ştefan cel Mare, donate de Elena Cantacuzino (născută Mavriş).
"Principesa Elena Cuza a fost o figură reprezentativă pentru tot ce înseamnă activitatea filantropică. Ziaristul Vespasian Pella dă informaţii într-un interviu pe care l-a realizat cu principesa despre veniturile acesteia şi de cum împărţea aceste venituri. Când era la Piatra-Neamţ, ea avea o rentă viageră de 120.000 de lei lunar. Era o sumă pe care o considera prea mare pentru propriile nevoi şi păstra doar 20.000 de lei pentru nevoile personale, iar 100.000 de lei era împărţită pentru spitale, burse pentru elevi, ajutoare pentru vârstnici. Toţi aceşti bani erau folosiţi în scopuri caritabile. Într-un act al medicul Socrat Lalu, consemnat într-un studiu care apare în anii '40, se vorbeşte de faptul că ea a cumpărat prima trusă chirurgicală pentru spitalul din Piatra-Neamţ şi practic putem să spunem că aşa s-a întemeiat acest serviciu chirurgical, în anul 1908. În momentul în care a cumpărat această trusă de chirurgie, principesa Elena Cuza a cerut să fie pusă o placă în spital în care să se menţioneze că sunt aduse în amintirea lui Cuza-Vodă", a explicat dr. Mihaela-Cristina Verzea.
Dar iată ce îi scria medicul Socrat Lalu, pe această temă, chirurgului Ion Bălcescu: "De la o paranteză la alta, Iubite Bălăcescu, căci este pentru mine o datorie pioasă, de a-ţi mărturisi şi de a declara faţă de toţi ai noştri, că serviciul chirurgical al bietului spital de la Piatra Neamţ, n-a putut fi înfiinţat, n-a putut fi creat - este mai just de spus aşa - fără marea bunătate, plină de compătimire pentru cei ce sufăr şi de o dragoste adâncă, pentru populaţia nevoiaşă ca şi pentru ţara noastră întreagă...a Sfintei Principese Elena Cuza, căci aşa i se spune la noi, şi aşa cu numele acesta, trebuie să rămână în Istoria neamului românesc! Sfânta Principesă Elena Cuza... Fie numele Ei... slăvit în veci! Căci a făcut mult bine în dureroasa şi nobila Ei viaţă... Principesa Elena Cuza a fost o martiră - prin urmare o adevărată sfântă a neamului nostru. În ceea ce priveşte chestiunea ce vreau să ţi-o istorisesc, Sfânta Principesă a pus în mâinile mele, odată 10.000 lei, apoi 2.000 şi altădată încă 2.000 de lei, plus vreo câteva sute de lei pentru vamă şi transport, bani încredinţaţi D-rului Iernici, pentru ca să cumpărăm cum este menţionat pe placa de marmură comemorativă, care se găseşte încă la acest fost spital".
Principesa Elena Cuza avea să treacă în nefiinţă pe 2 aprilie 1909.
Cortegiul funerar a plecat de la Piatra-Neamţ, cu trenul, iar principesa a fost înmormântată la Soleşti - judeţul Vaslui, alături de părinţii săi, în cadrul unui ceremonial simplu, pentru că aşa şi-a dorit.
Elena Doamna îşi dorea să fie înmormântată la Mănăstirea Bistriţa, însă pentru că fostul prefect Nicu Albu, deputat şi primar de Piatra-Neamţ, a murit cu un an înaintea ei, i-a cedat acestuia locul de veci şi şi-a exprimat dorinţa să fie înmormântată la Soleşti.
"Regele Carol I şi Regina Elisabeta i-au trimis fratelui principesei, Theodor Rosetti, o telegramă în care deplâng moartea principesei şi îşi exprimă întreaga veneraţie pentru cea care a fost cunoscută ca mamă a săracilor", a mai spus dr. Mihaela-Cristina Verzea, directorul ştiinţific al Complexului Muzeal Naţional Neamţ.
Comentează