Sursa de infecţie naturală principală în cazul variolei maimuţei nu este cunoscută, a declarat, vineri, vicepreşedintele Societăţii Române de Epidemiologie, Emilian Popovici, în cadrul mesei rotunde organizate online de Academia de Ştiinţe Medicale.
Potrivit acestuia, în cazul transmiterii de la animal la om cele mai probabile modalităţi sunt prin contact direct cu erupţii cutanate, cu cruste, leziuni, lichide organice infectate, incluzând saliva. "Este discutabilă încă la ora actuală transmiterea prin secreţii respiratorii", a menţionat Popovici.
În opinia sa, indiferent de evoluţia cazurilor, trebuie păstrat un nivel de alertă. El consideră că şi persoanele asimptomatice transmit virusul.
"Noi, epidemiologii, susţinem că, indiferent de evoluţia cazurilor, că acestea cresc sau scad, trebuie păstrat un nivel de alertă. (...) Cu cât căile de transmitere sunt mai numeroase, cu cât sursele de infecţie sunt mai numeroase, cu atât posibilitatea unei boli de a se răspândi este mai mare. (...) Eu am convingerea că asimptomaticii transmit şi nu numai eu. (...) Riscul este moderat pentru MSM (man sex with man) şi este un risc scăzut cel puţin pentru Europa la ora actuală pentru restul populaţiei", a arătat vicepreşedintele Societăţii Române de Epidemiologie.
Managerul Spitalului de Boli Infecţioase şi Tropicale "Victor Babeş", Simin Aysel Florescu, a precizat că perioada de incubaţie la variola maimuţei este de cuprinsă între 3 şi 17 zile, iar durata de evoluţie între două şi patru săptămâni.
Variola maimuţei poate avea drept complicaţii suprainfecţii, miocardită, encefalită, cheratită, pneumonie.
Potrivit medicului, până la 15 decembrie, erau înregistrate 82.796 de cazuri în 110 ţări şi 65 decese.