Premium
Atacurile lansate de Turcia în Siria - începând cu Kobani - împotriva kurzilor, care au început pe 19 noiembrie și au continuat ieri prin operațiunea pe care turcii au numit-o ”Gheară-Sabie” (Claw Sword), au fost pentru majoritatea experților „cronica unei morți anunțate”.
Manos Karagiannis, profesor asociat de Securitate Internațională la King's College London și la Universitatea Macedonia de la Salonic, spune că este una dintre puținele dăți când ținte kurde sunt atacate simultan în nordul Siriei și nordul Irakului. „Prin urmare, trebuie să ne întrebăm de ce, în această conjunctură temporală conducerea turcă decide să lanseze atât de multe lovituri aeriene împotriva unor poziții ale organizațiilor kurde, având în vedere că acțiunea lor armată împotriva Turciei în ultimii ani a fost foarte mult redusă”, subliniază Karagiannis. Potrivit acestuia, argumentele Turciei se axează, în mod firesc, pe atacul de la Istanbul. Ankara a susținut că acționează pe baza articolului 51 din Carta ONU, care prevede că fiecare țară are dreptul la autoapărare, relatează Kathimerini preluat de Rador.
Dar realitatea, potrivit lui Karagiannis, este că nu putem ști cu siguranță ce s-a întâmplat în Piața Istiklal, mai ales că, după cum explică el, „În orice caz, autoritățile turce au fost... nerăbdătoare să treacă foarte repede la arestări și la fel de repede să finalizeze ancheta cu privire la făptași. Din această reacție grăbită se pot trage multe concluzii. Ar mai trebui să precizăm și că kurzii nu au o tradiție de a lovi orbește în piețe. Atacurile au legătură, așadar, în scenariul cel mai probabil, mai ales cu evoluțiile interne din Turcia, adică cu viitoarele alegeri”.
„Instrumentalizarea pe plan intern” a politicii externe a Turciei și implicațiile în relațiile cu Grecia
Karagiannis amintește că atacuri similare au avut loc și în urmă cu cinci ani, în timpul alegerilor din 2018. Atunci, cu câteva luni înainte de alegeri, conducerea turcă „instrumentalizase” din nou problema kurdă. În ianuarie 2018, armata turcă a lansat o invazie în nordul Siriei împotriva unor orașe aflate în mâinile kurzilor, precum Afrin. În luna martie a aceluiași an, turcii au ocupat orașul și luna următoare Erdogan a convocat alegeri anticipate prin care, în final, a fost ales președinte.
„Este, așadar, clar că există o instrumentalizare pe plan intern a politicii externe a Turciei în contextul viitoarelor alegeri” notează Karagiannis, subliniind însă că problema relațiilor cu Grecia are o cu totul altă dinamică – reamintim că a doua zi după atacul din Piața Istiklal, ministrul turc de externe a acuzat în mod indirect, dar clar Grecia că este un refugiu pentru cei care vor să facă rău regimului turc.
Profesorul Karagiannis a explicat că luarea Greciei ca țintă se întâmplă oricum și în mod constant și este o chestiune cu care toate forțele politice turcești sunt de acord. „Deci, problema relațiilor cu Grecia nu are prea multe de adus AKP-ului în această etapă”, spune Karagiannis, adaugând: „Dimpotrivă, spectacolul de forță împotriva kurzilor implică retorica luptei împotriva terorismului care poate găsi multe urechi receptive în interiorul Turciei. Să nu uităm că problema luptei armate a kurzilor afectează viața politică a Turciei de zeci de ani. Este, prin urmare, o narațiune care poate reuși să strângă mulți alegători”.
Mesajele către SUA și scenariul unui atac generalizat pe teritoriul Siriei
Totuși, pe lângă narațiunea de „consum intern”, atacurile din Turcia transmit un mesaj și către SUA. După cum explică profesorul Karagiannis, crearea unei zone de securitate în nordul Siriei este o dorință arzătoare a lui Erdogan și a anunțat-o la sediul ONU din New York. Nu a reușit, însă, în principal din cauza obiecțiilor americane foarte puternice.
Având în vedere că există o prezență puternică a trupelor americane în partea de nord-vest a Siriei și o cooperare strânsă între americani și kurzii sirieni, este foarte dificil și riscant pentru turci să lanseze operațiuni terestre acolo. „Consider că scenariul unei noi invazii turcești în Siria pentru a ocupa mai mult teritoriu nu este foarte probabil, fără a putea, desigur, să îl excludem total”, spune Karagiannis, explicând că în prezent kurzii sunt singurul aliat al Washingtonului în efortul de a combate organizațiile islamiste radicale din Siria și Irak.
Prin urmare, atacurile turcești subminează cererea Ankarei către SUA de a moderniza aeronavele F16 deținute de Turcia. Acest lucru s-a văzut și din primele reacții ale unor membri importanți ai Congresului care au condamnat atacurile turcești. „Însă este foarte interesant faptul că majoritatea articolelor din presa turcă îi caracterizează pe americani drept autori morali ai atacului de la Istanbul”, spune Karagiannis, subliniind că atacurile lansate de la Ankara ar putea transmite, într-adevăr, un mesaj de determinare către administrația Biden, dar, în fapt, probabil că fac mai mult rău relațiilor turco-americane.
Singurul lucru sigur, potrivit profesorului Karagianis, este că Erdogan a decis ca în perspectiva alegerilor generale de anul viitor să coalizeze electoratul folosindu-se de vehiculul politicii externe și de apărare, în condițiile în care economia țării se confruntă cu probleme structurale. „Erdogan vrea să-și etaleze forța și investește în construirea de inamici interni și externi, investește în antiamericanism, antielenism și antieuropenism. Toate acestea „mobilizează” instinctele de bază ale electoratului, care este în mod tradițional predispus la acest gen de imperative naționaliste”, conchide profesorul Karagiannis.
