Erotice

Se ia o sticlă de un litru, se umple cu ulei de motor și cu benzină. Se astupă cu o cârpă în așa fel încât să ajungă cârpa în amestec. De la gura sticlei să fie măcar 10 cm de cârpă, înmuiată în benzină, lăsată afară. Se ține sticla vertical, se dă foc la cârpă și se aruncă. Cam așa e și „cocktailul Molotov” cu care a ieşit pe piață editura Adenium – Giorgio Baffo și Pierre Louÿs, două cărți de poezii împachetate în țiplă. Traduse de Șerban Foarță, „scânteia” combinației incendiare. Volumele se adresează celor peste 18 ani.

Despre Giorgio Baffo, un cunoscător până la descheierea ultimilor nasturi ai literaturii erotice, și anume Guillaume Apollinaire, a scris: „Baffo, acest faimos luetic, supranumit obscenul, ce poate fi pus în fruntea poeților priaprici, fiind unul, totodată, dintre poeții cei mai lirici ai sutei optsprezece, a scris în graiul venețian.(…) Viața lui Baffo nu e cunoscută. Se știe că a fost ales membru al Celor 40, Quarantia, curtea supremă de justiție a Veneției. Avea în proprietate un palat, operă a lui Sansovino, în care, pare-se, cum spune el, trăia într-un colț al bucătăriei. De unde, încheierea că va fi fost sărac – ceea ce nu-i prea sigur, părându-se că, dimpotrivă, a dispus de niscaiva avere.(…) Poemele lui Giorgio Baffo n-au apărut în timpul vieții sale. Prietenii, la trei ani după moarte, au dat la lumină un volum, conținând vreo 200 de bucăți. Ediția din 1789, datorată admirației lordului Pembroke față de poetul venețian, conține un număr mult mai mare de poeme.(…) Giorgio Baffo merită să fie cunoscut și prețuit: e un poet adevărat. Unul obscen, desigur; obscenitatea căruia e însă, dacă vreți, plină de noblețe. El este, bineînțeles, un violator al poeziei. Totuși, acest eveniment are grandoarea și simbolica valoare a unei fieste venețiene.” În plus, de la „mama” Wikipedia aflat-am: „Zorzi (Giorgio) Baffo (11 August 1694–30 July 1768) was an Italian poet and senator of the Venetian Republic. Baffo was born in Venice. He was, together with Ruzante, Carlo Goldoni and Berto Barbarani one of the major writers in the Venetian language. He was a prolific author of licentious sonnets. He died in Venice in 1768.” Sigur, e foarte puțin, viața autorului e aproape necunoscută, iar în română te chiorăști degeaba și cu lupa după referințe.

Volumul tradus de Foarță se numește Erosonete și nu știu dacă să vă redau sau nu câteva versuri. Hai c-o dreg cu un sonet mai nevinovat: „De-ar fi să plăsmui altă lume, una/ Fără cusur, climatu-i ar fi cel/ Nici rece, nici prea cald, ci căldicel,/ Și pururea rotundă ar fi luna./ Nu ar ploua, dar solu-ar fi întruna/ Fecund, și nicio floare fără țel,/ Dihănii slute n-ar trăi pe el,/ Nici n-ar cunoaște, cer și mări, furtuna./ Iar omu-ar fi bogat și zdravăn; lotul/ I-ar fi ferit de gloata care fură,/ De spaime – viitoru-i; iar nepotul,/ Ca și unchiașu-i ăl cu barba sură,/ Pentru a f**e-oricând și-a f**e totul,/ Ar fi dotați cu-o p**ă veșnic dură.” (Pudicele asteriscuri îmi aparţin)

Pierre Louÿs, celălalt încoțopenitor al vorbelor fără perdea de la Adenium, cred, e mai cunoscut cititorilor de la noi. Am citit din el romanul Artistul și curtezana, scos de Institutul european în 1999, prilej de erecții și fantezii. Acum, extraordinarul scriitor Foarță i-a transpus în română versurile din cărticica Femeia, scrise între 1889 şi 1891. Vă incit cu o poezie datată 25 martie 1890: „În josul unui pântec obscen, pur ca o frunte/ De prunc, se-nalță,-n lâna-i așijderi unui nimb/ Roșiatic, și străluce, dacă privirea-mi plimb/ Asupra lui, alboarea venericului munte./ Îl mângâi cu timidul meu deget inelar, / Dulceața cărnii sale aduce a pleoape/ Lăsate; gându-l spală ca niște limpezi ape/ Și,-n inimă, sfințește ce ochiul vede clar./ Să nu te miri că, iată, preapudica mea mână/ Să-ți ia în palmă fructul de piersică amână,/ Căci mă sfiesc, vrând numai să-l venerez și-ador,/ Iar gura-mi, afundată-ntre coapse, să-ți dezmierde/ Cu limba Venusbergul, ca pe un sfânt odor,/ Cum, muribund, sărută Tannhäuser ramul verde.” Ca și la Baffo, am ales ceva mai cumințel.

Cititorii au ocazia să stabilească de e literatură sau pornografie în Erosonete și Femeia. Balansez hotărât spre prima variantă. Cu mențiunea că nu-i pentru abonații la cuminecăturile bisericești.