Există puține teme pe care să existe un mai mare acord declarat între Putere și Opoziție ca demiterea lui Mișu Negrițoiu, actualul președinte al Administrației de Supraveghere Financiară (ASF). Opoziția, prin vocea Ralucăi Turcan, o cere. Puterea, prin vocea lui Liviu Dragnea însuși, o cere. Comisia Economică din Camera Deputaților a demarat deja de anul trecut procedura de revocare.
Iar motivele de demitere nu lipsesc. Numele lui Negrițoiu este legat de scandalul prețurilor RCA care au explodat spre nemulțumirea șoferilor. Și nu vorbim doar de șoferii privați ci și de întreg domeniul transporturilor, de la camionagii care au blocat centurile marilor orașe când a izbucnit scandalul până la taximetriștii care tocmai au făcut miting împotriva Uber.
Apoi, voci din industria asigurărilor vorbesc despre o preocupare obsesivă a lui Negrițoiu de a atrage,multinaționale care să preia companiile de asigurări care au mai rămas independente. Motivul invocat, anume că multinaționalele aduc stabilitate, este corect. Dar ASF este acuzată discret că hărțuiește pur și simplu companiile până când acestea vând pachetele de acțiuni. Ori, să nu uităm, companiile independente, locale, au contribuit decisiv la tinerea sub control a prețurilor RCA.
Asociația brokerilor a comunicat public ă nu consideră corectă procedura prin care ASF autorizează persoanele de conducere din piața de capital.
Cum spuneam, motive există, voință declarată există. Care este, atunci, blocajul?
În recentul scandal privind scrisoarea NN privind pilonul II de pensii Negrițoiu a jucat în tabăra lui Dragnea, amendând compania într-un mod care poate fi interpretat ca un avertisment pentru companiile private care ar mai putea îndrăzni să pună la îndoială înțelepciunea politicilor PSD. Asta poate i-a adus puțină bunăvoință.
Dar Negrițoiu pare să fie incapabil să rezolve criza RCA. Criza care, s-a dovedit, scoate oameni în stradă. Și este contestat de piața pe care o păstorește. În plus, păstrarea sa pare să contrazică deja celebra doctrină a supremației parlamentare promovată de Călin-Popescu Tăriceanu.
În aceste condiții, câtă vreme mai poate, oare, să amâne Dragnea demiterea lui Negrițoiu? Și, mai ales, la presiunea cui amână?