Europa de la Hermannstadt

Mare dilemă azi în România și pentru români: să bem, să plângem, să tremurăm? Cum de ce? E și Ziua Europei, dar și Ziua Independenței României. Cum naiba să le sărbătorești pe amândouă, cu tot desantul de la Sibiu, pardon, Hermannstadt? Plus că sunt și ciudat alese.

Prima se leagă de încheierea războiului Germaniei cu lumea, de înfrângerea lui Hitler. Și nu spun ”naziste”, pentru că răfuiala ”arienilor” cu ”subrasele” a început cel puțin la 1914. Dacă nu ne ducem până la prusaci, că Napoleon, cu toată nebunia lui, nu degeaba a vrut să îi sugrume pe germanici preventiv și de tot. Ca sa nu mai vorbim că austro-ungarii erau frații lor și iobagii românii din Transilvania le-au simțit din plin ”doctrina ariana”. Ungurii le-au fost doar pe post de ”tătari” sau ”cazaci”, buni de ținut la masă și folosiți la măcelărit.

A doua marchează începutul asaltului lumii asupra Imperiul Otoman. Bine, al lumii estice, dar asta cam era lumea lor, în care se jucau de-a nazismul islamic. Și, da, hai să fim sinceri, războiul a început serios abia când a prins curaj România să se dea independentă ascunsă după armata rusă. Și nu văd care ar fi rușinea în asta, doar era prinsă între două imperii imense, era o țară mititică, două pașalâce acolo, ce abia reușiseră să se unească, trecând peste orgolii gen Moldova de azi. Proști am fi fost să murim ca tâmpiții, cu furcile în fața tunurilor.

Așadar, cum tratăm problema ca să nu supărăm pe nimeni și să ieșim băieți eleganți? Cum împăcăm kapra germană cu varza română? Cum sărbătorim înfrângerea Germaniei naziste, când pe noi ne conduce un președinte neamț, cu atitudini nonșalante de Fuhrer? Cum ne bucurăm de independență, când noi ne-am contopit în Europa condusă de un bețiv luxemburghez (cică tot sas)?

Sau, poate, întrebarea se pune altfel? Avem voie să mai vorbim despre independența României, d`apoi să mai și sărbătorim? Să fim grijulii, să nu ne ia naibii Parchetul Kovesian, pardon, European. Nu de alta, dar tot auzim urletele unui securist olandez, care ne spune ce legi avem voie să facem. Și periodic ne ”încântă” un cor european divers, ce dictează instanțelor românești pe cine au voie să judece sau nu.

Nu v-am lămurit, așa-i? Mai rău v-am zăpăcit! Acum vă simțiți ca într-un pașalâc european. Și sunteți tot atât de mândri că sunteți europeni ca și iobagii noștri din Imperiul austro-ungar. E bine! Doar așa puteți înțelege de ce istoria se repetă. Pentru că oamenii sunt proști. De ce? Pentru că preferă să uite repede. Pentru că preferă să se îmbete cu apă rece. Pentru că se lasă cumpărați cu lozinci.

Dar, hai să bem! Și să ne mândrim că președintele nostru a adus la el în ogradă ”toată floarea cea vestită a întregului Apus”. Să ne simțim puternici că știe Noua Înaltă Poartă unde ne situăm pe harta imperiului lor. Au venit ăia mari în colonie, dar cu siguranță și-au adus cola si șampanie de acasă, să nu bea poșircile vândute de sponsorii lor pe aici.

Hai, chiuie, române! Sărbătorește-ți independența în Europa unită la Hermannstadt! Ah, credeați că știe vreunul de românescul ”Sibiu”? Vă așteptați ca viitorul vostru președinte european, germanul Manfred Weber, să lase dulcea limbă germană când vine vorba despre naționalismul lor? Naivilor! Nu ați trăit printre unguri. Cei cu mentalitate de stăpâni nu renunță niciodată la ”drepturile” lor. Și îi vor vedea mereu pe ceilalți ca sclavi, slugi, subrase. ”Europa Unită” nu e făcută pentru iubire și egalitate, astea-s povești pentru ”popoare”, s-au apucat de ea doar pentru putere și bani. Și nu vor ezita să folosească orice mijloace pentru a-și îndeplini planul acesta. Dovadă ilustrul caz al ”româncei” Kovesi...