Cea mai importantă întrebare cu privire la un potențial război asupra Taiwanului între Statele Unite și China este dacă un astfel de conflict ar putea rămâne non-nuclear. Cu toate acestea, atunci când președintele Joe Biden a declarat din nou în luna mai că America va apăra insula în cazul unui atac chinezesc, nimeni nu a întrebat dacă asta înseamnă că este dispus să riște un schimb nuclear cu Beijingul. Dacă părerea care se conturează rapid în elita politicii externe a Washingtonului este corectă - că un astfel de război nu mai este pur și simplu posibil, ci probabil - atunci evaluarea unui astfel de risc trebuie să fie în prim-planul fiecărei discuții, relatează AGERPRES.
De la prima utilizare a armelor atomice, în urmă cu aproape opt decenii, nicio putere înarmată nuclear nu s-a luptat vreodată cu o alta într-un conflict major. În timpul Războiului Rece, America și Uniunea Sovietică au purtat războaie directe și indirecte prin procură, dar au evitat un conflict convențional direct care ar fi putut scăpa de sub control. Fiabilitatea umbrelei nucleare americane și promisiunile de "descurajare extinsă" sunt puse la îndoială în mod regulat de aliații non-nucleari. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care NATO a fost atât de circumspectă în răspunsul la invazia Rusiei în Ucraina la începutul acestui an.
Odată ce războiul rece s-a încheiat, mulți din SUA au presupus că epoca crizei rachetelor cubaneze și a "raței și a adăpostului" s-a încheiat, fapt subliniat de închiderea temutului Comandament Strategic Aerian în 1992. Desigur, armele nucleare nu au dispărut niciodată, iar SAC s-a transformat în cele din urmă în Comandamentul Strategic al SUA. Cu toate acestea, temerile că civilizația s-ar putea sfârși în nori de ciuperci au dispărut rapid, pe măsură ce țara se îndrepta către o altă generație de războaie în Orientul Mijlociu și împotriva terorismului global.
Dar factorii de decizie politică și publicul american nu mai pot ignora faptul că a început o nouă eră nucleară. Zbaterile cu săbii ale lui Vladimir Putin în primele zile ale războiului din Ucraina au dezvăluit că agresorii autoritari înarmați nuclear nu pot fi reținuți. Întrucât Beijingul consideră Taiwanul teritoriul său suveran, nu există nicio garanție că un conflict ar rămâne convențional. Nu vă înșelați, aceasta nu ar fi o ciocnire minoră. Controlul asupra Taiwanului a fost principala preocupare strategică și de politică externă a PCC de când Mao Zedong a preluat puterea în 1949.
Multe ar depinde de modul în care ar izbucni un astfel de război, dacă ar fi intenționat sau accidental, și de cât de angajat ar fi Washingtonul în apărarea insulei. Dar toate vechile întrebări din războiul rece privind controlul escaladării nucleare, semnalizarea și rampele de ieșire ar intra imediat în joc.
Jocurile de război sunt un lucru, dar în lumea reală, de îndată ce o rachetă americană atinge teritoriul chinez, problema escaladării devine critică. Ar urma aproape inevitabil lovituri de retorsiune din partea forțelor de rachete ale Armatei Populare de Eliberare împotriva teritoriului american, declanșând o spirală de escaladare. Este posibil ca chinezii să nu aștepte să afle dacă rachetele americane care se apropie sunt într-adevăr convenționale, ci să lovească silozurile de rachete nucleare terestre ale Americii pentru a preveni un atac complet.
Orice ciocnire majoră ar fi, de fapt, primul război cu rachete balistice între marile puteri. Americanii au încetat de mult timp orice pregătire de apărare civilă, iar populația este complet nepregătită să fie atacată cu rachete. O astfel de escaladare ar exercita o presiune enormă asupra liderilor americani pentru a riposta și mai dur la țintele chinezești, riscând astfel o confruntare totală, dorința de a recurge la arme nucleare crescând cu fiecare nou eșec.
Implicațiile unui război în Taiwan sunt enorme, dar niciun lider american nu ar trebui să se angajeze cu nonșalanță în apărarea insulei fără să înțeleagă că un conflict cu China ar putea fi ca niciun altul purtat în istorie. Cât de departe sunt dispuse să meargă SUA trebuie să fie dezbătut în mod deschis, iar riscurile acțiunii, precum și ale inacțiunii trebuie evaluate în mod egal. Trebuie să gândim inimaginabilul sau am putea sfârși prin a plăti un preț tragic.”
Comentează