Europenii erau optimişti marţi, după primele negocieri cu ruşii şi ucrainenii, la Berlin, pe tema viitorului exporturilor prin Ucraina a gazelor naturale ruse către Europa, un compromis urmând să aibă loc în vederea evitării unor noi conflicte energetice până în 2019, când contractul cu privire la acest tranzit expiră, relatează AFP, informează news.ro.
Negocierile au loc, de asemenea, în contextul atacului în toată regula lansat de preşedintele american Donald Trump contra unui proiect de gazoduct germano-rus controversat care va marginaliza Ucraina şi mai mult în acest domeniu.
Comisarul european însărcinat cu Energia, slovacul Maros Sefcovic, a apreciat în urma unei întâlniri cu ministrul rus al Energiei Aleksandr Novak şi ministrul ucrainean de Externe Pavlo Klimkin, dar şi cu reprezentanţi ai grupurilor în domeniul gazelor naturale rus Gazprom şi ucrainean Naftogaz, că s-au pus bazele unor negocieri fructuoase, în pofida neîncrederii între Moscova şi Kiev, din cauza conflictului din estul Ucrainei şi anexării Crimeei.
”Am avut o discuţie foarte sinceră şi cred că este foarte important în vederea construirii încrederii”, a declarat el, anunţând întâlniri ale unor experţi în toannă, iar apoi la nivel politic. ”Timpul trece”, a subliniat el.
”Discuţiile s-au desfăşurat într-o atmosferă constructivă, dar este adevărat că mizele sunt deosebit de complicate şi merită discuii suplimentare pentru a se avansa”, a declarat ministrul rus pentru AFP, în timp ce protagonişti ruşi şi ucraineni ai acestor negocieri nu au apărut în mod public împreună în vreun moment al întâlnirii.
”Suntem pregătiţi să prelungim contractul existent”, a continuat emisarul rus, cerând ca litigiile legate de precedentul contract cu privire la volume şi tarife să fie soluţionate mai întâi în justiţie, în contextul în care grupurile rus Gazprom şi ucrainean Naftogaz se înfruntă la tribunal de ani de zile.
Vezi și: Theresa May a decis să nu mai păstreze propunerea de a da vacanţă mai devreme parlamentului
Însă timpul trece, iar 2019 două gazoducte care ocolesc teritoriul ucrainean urmează să intre în serviciu, cel germano-rus Nord Stream 2 şi cel turco-rus Turkish Stream, ceea ce ar priva Kievul de o adevărată mană financiară şi de o armă redutabilă în faţa Rusiei.
În urma unei serii de ”războaie ale gazelor naturale” ruso-ucrainene, aflate la originea unor perturbări în aprovizionarea Europei în anii 2000, volumele care tranzitează Ucraina au fost considerabil reduse, odată cu inaugurarea în 2011 a gazoductului Nord Stream 1, care leagă Rusia şi Germania via Marea Baltică.
Iar în pofida unor relaţii ruso-europene aflate la cel mai scăzut nivel, din cauza conflictului din estul Ucrainei şi anexării de către Rusia a Crimeei în 2014, germanii şi ruşii au vrut să continue pe această cale, cu atât mai mult cu cât cererea europeană de gaze naturale ruse este în creştere din 2015.
În iarna 2017-2018, Gazprom şi-a ”pulverizat” recordurile de export, iar în primul trimestru din 2018 Nord Stream 1 s-a impus drept principalul canal de aprovizionare cu gaze naturale ruseşti al UE - 36% din total, faţă de 34% prin Ucraina.
În opinia oponenţilor noilor gazoducte, ca Polonia, Europa nu face decât să-şi sporească, pe de o parte, dependenţa de hidrocarburi ruse, iar pe de altă parte îşi plasează aliatul ucrainean într-o poziţie dificilă.
Donald Trump a sporit presiunile, acuzând Germania că este ”complet controlată de Rusia”.
Iar preşedintele american nu a ascuns luni, cu ocazia întâlnirii sale cu omologul său rus Vladimir Putin, că intenţia sa era ”să facă concurenţă” Nord Stream şi să vândă Europei gaz natural lichefiat (GNL), în pofida faptului că acesta este mai scump ca gazele naturale ruse.
La rândul său, după ce a dat asigurări că aceste gazoducte sunt doar infrastructuri comerciale, cancelarul german Angela Merkel a recunoscut recent o dimensiune ”politică” şi a cerut ca rolul Ucrainei să fie recunoscut.
Şeful statului ucrainean Petro Poroşenko tună, la rândul său, contra unui proiect care costă ”zeci de miliarde de dolari şi face economia europeană mai puţin eficientă, mai puţin competitivă, iar politica energetică a UE mai dependentă de Rusia”.
Ministrul german al Economiei Peter Altmeier a promis luni ”o soluţie pe termen lung (...) care răspunde îngrijorărilor Ucrainei”.
Preşedintele rus a declarat, la rândul său, că Rusia este pregătită să menţină o formă de tranzit a gazelor maturale ruse prin Ucraina, dacă Gazprom şi Naftogaz îşi reglează, în sfârşit, diferendele în justiţie.
Putin i-a propus totodată lui Trump o cooperare în domeniul petrolului şi gazelor naturale.
Însă, după intrarea în funcţiune a Nord Stream 2 şi Turkish Stream, Ucraina va fi nevoită să se mulţumească cu puţin iarna, când capacităţile celorlalte căi de aprovizionare îşi vor atinge limita, notează unii analişti.
”Mai puţin în cazul unui acord specific cu Comisia Europeană (CE)” sau al unor ”clienţi care cer ca gazul să continue să tranziteze prin Ucraina”, sublinia cercetătorul Jack Sharples într-un material recent al Oxford Institute for Energy Studies.
Comentează