DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

DOCUMENT - Argumentele Curţii Supreme: De ce legea privind supraimpozitarea pensiilor este neconstituţională

rpnalaw.com
justitie subteran ochi

Secţiile Unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât joi, 18 iunie, să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legii prin care sunt supraimpozitate pensiile, inclusiv pensiile de serviciu ale magistraţilor. Decizia a fost luată cu unanimitate de cei 93 de judecători prezenţi.

Potrivit sesizării ÎCCJ, legea este neconstituţională în ansamblul său, pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 16, ale art. 44, ale art. 53 alin. (2), ale art. 56 alin. (2), ale art. 73 alin. (3) lit. l, ale art. 75 alin. (1), ale art. 124 alin. (3) și ale art. 134 alin. (4) din Constituție.

UPDATE: Sesizarea a fost publicată oficial pe site-ul ÎCCJ. Documentul integral poate fi citit AICI!

I. Motive de neconstituționalitate intrinsecă

Judecătorii ÎCCJ precizează că unul dintre cele 5 principii ale fiscalității reglementate de art. 3 din Codul fiscal vizează „justețea impunerii sau echitatea fiscală”, care „asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia”.

Așezarea justă și echitabilă a sarcinii fiscale constituie una dintre componentele statului de drept, așa cum este definit statul român prin art. 1 alin. (3) din Constituție.

În jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut în mod constant că statul are o marjă largă de apreciere în stabilirea politicii fiscale și revine legiuitorului competența exclusivă de a stabili cuantumul impozitelor și de a acorda exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, sub rezerva respectării dispozițiilor art. 56 din Constituție privind justa așezare a sarcinilor fiscale sau, așa cum reține CEDO, cu condiția existenței unui „just echilibru” între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.

În acest sens, ÎCCJ consideră că sunt relevante considerente din jurisprudența instanței de contencios constituțional, citându-se nu mai puţin de şapte decizii ale CCR.

ÎCCJ, analizând dispoziţiile legii, constată că legiuitorul instituie un sistem de taxare progresivă numai în privința anumitor venituri, și anume pentru veniturile obținute din pensii și/sau indemnizații pentru limită de vârstă primite în baza unor legi/statute speciale. "Opțiunea promovată prin legea în discuție reprezintă un subterfugiu prin care se urmărește golirea de conținut a dispozițiilor legilor speciale menționate în cuprinsul art. 1341 alin. (3), introdus prin pct. 2 din legea ce formează obiectul prezentei sesizări de neconstituționalitate", precizează ÎCCJ.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Constituționale

ÎCCJ arată că, prin raportare la cuantumul de 7.000 de lei al sumei nesupuse taxei criticate, este lesne de observat faptul că impunerea taxei vizează o categorie restrânsă de contribuabili care obține venituri din pensii și indemnizații pentru limită de vârstă în condițiile legilor speciale amintite.

"Așa cum rezultă din expunerea de motive a legii, taxa de 85% pentru veniturile din pensii care depășesc 7.001 lei va afecta în principal categoria pensionarilor magistrați. (...) Astfel, nu se poate concluziona decât în sensul că taxa de 85% aplicată asupra veniturilor de peste 7.001 lei obținute din pensii reglementate prin legi speciale se răsfrânge cu precădere asupra pensionarilor magistrați, echivalând cu reducerea drepturilor de pensie reglementate de Legea nr. 303/2004 la nivelul altor categorii socio-profesionale care nu se regăsesc în situația magistraților, ipoteză care nu poate fi privită decât ca o cvasi-anulare a compensației parțiale conferite de legiuitor pentru specificul profesiei de magistrat. Sub acest aspect, nu poate fi negată lipsa de concordanță a legii criticate cu Decizia Curții Constituționale nr. 153 din 6 mai 2020", explică judecătorii Curţii Supreme.

Judecătorii ÎCCJ menţionează patru motive de neconstituţionale, pe care le argumentează pe larg în sesizarea transmisă CCR:

1. Încălcarea principiului statului de drept, statuat de art. 1 alin. (3) din Constituție, în componenta sa referitoare la principiul impunerii fiscale juste și echitabile prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituție, precum și încălcarea principiului egalității statuat de art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătorii ÎCCJ consideră că că regimul de impunere reglementat de dispozițiile criticate reprezintă o măsură de politică fiscală ce contravine principiului egalității/ nediscriminării și principiului așezării juste și echitabile a sarcinii fiscale, atât în raport cu venituri similare indiferent de sursa de venit, cât şi în raport cu venituri similare obținute din pensiile de drept comun.

"Principiul egalității și principiul așezării juste și echitabile a sarcinii fiscale impun ca, inclusiv în conjunctura socio-economică invocată în fundamentarea reglementării criticate, scopul anvizajat de legiuitor să fie atins prin eventuala stabilire a unui sistem de impunere fiscală aplicabil tuturor veniturilor similare, iar nu numai unei anumite categorii de venituri. A accepta sistemul de impozitare progresivă prevăzut de proiectul de reglementare echivalează cu așezarea unei sarcini fiscale exclusiv pe seama unei anumite categorii de contribuabili, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă în raport cu celelalte categorii de venituri în cuantum similar. Scopul urmărit de legiuitor, și anume consolidarea veniturilor bugetului de stat, este unul legitim, însă principiul nediscriminării nu permite o taxare fiscală diferențiată aplicabilă exclusiv unei anumite categorii de contribuabili, ci, dimpotrivă, presupune în mod imperativ stabilirea unui regim de impunere aplicabil tuturor veniturilor în cuantum similar", se arată în document.

2. Instituirea taxei contravine principiului independenței judecătorilor, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituție.

ÎCCJ aminteşte că independența justiției este o valoare fundamentală a statului de drept, nefiind un privilegiu al magistratului, ci un drept al cetățenilor constituind o condiție prealabilă, esenţială, a statului de drept.

Garanția asigurării independenței judecătorilor în componenta sa economică implică nu doar remunerarea la un nivel înalt a muncii acestora, ci și oferirea ulterior încetării activității acestora a unui nivel al pensiei cât mai apropiat de cel al salariului avut înainte de pensionare, în acest sens fiind prevederile bine cunoscute ale unei serii de recomandări și avize ale organismelor internaționale cu preocupări în domeniul justiției, notează ÎCCJ.

Independența financiară a judecătorului - componentă indubitabilă a independenței judecătorului, ca esență a conceptului de „tribunal independent”, consacrat de CEDO, a fost afirmată și reafirmată în documentele internaționale ale căror prevederi nu pot fi ignorate, având în vedere angajamentele luate de Statul Român.

Citând din mai multe documente internaționale, ÎCCJ aminteşte că acestea au fost luate deja în considerare de Curtea Constituțională, în fundamentarea deciziilor sale referitoare la exigențele izvorâte din dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituția României. ÎCCJ menţionează mai multe decizii ale CCR, prin care  Curtea a statuat, la nivel de principiu constituţional, o obligaţie în sarcina Parlamentului României de a „legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independentei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută prin art. 1 alin. (3) din Constituţie”.

"Asigurarea stabilității financiare implică, însă, nu doar obligația de a menține dreptul magistraților la pensia de serviciu, ci și pe aceea de a nu diminua în mod nejustificat cuantumul acestui drept. Prin urmare, această obligație a statului de a asigura stabilitatea financiară a magistraților, ca o componentă a principiului constituțional al independenței justiției, este în mod flagrant încălcată prin instituirea taxei pentru veniturile din pensii și indemnizații pentru limită de vârstă, taxă care este de natură să genereze o diminuare considerabilă și nejustificată rezonabil a nivelului pensiei magistraților pensionați.

Considerăm că nu se poate face abstracție de faptul că, în toate ţările Uniunii Europene, este prevăzută prin Constituţie obligativitatea statului de a garanta magistraţilor, odată cu retragerea din activitate, plata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii, fixându-se pensii reprezentând 75 - 80% din această ultimă remuneraţie", se mai arată în sesizarea ÎCCJ.

3. Instituirea taxei are un caracter nejustificat prin raportare la dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituție și încalcă principiul proporționalității și supremației legii.

Impunerea unei cote progresive de impunere de 85% asupra veniturilor obținute din pensiile reglementate de legile speciale menționate care depășesc 7.001 lei echivalează cu golirea de conținut a dispozițiilor legale în baza cărora este stabilit venitul de peste 7.001 lei, aminteşte ÎCCJ. Curtea Supremă oferă exemple din mai multe ţări UE pentru a argumenta caracterul disproporţionat al taxei.

4. Având în vedere caracterul nejustificat al măsurii, apreciem că instituirea taxei suplimentare este de natură să încalce și dispoziţiile art. 44 din Constituție, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO

II. Motive de neconstituţionalitate extrinsecă: legea contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), ale art. 73 alin. (3) lit. l), ale art. 75 alin. (1) și ale art. 134 alin. (4) din Constituție.

1. Legea  încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție.

ÎCCJ notează că prin legea dedusă controlului de constituționalitate sunt încălcate exigențele constituționale impuse de art. 1 alin. (5) și art. 73 din Constituție, având în vedere faptul că, în pofida caracterului său ordinar, aceasta modifică, implicit, dispoziții legale cuprinse în acte normative cu forță juridică superioară, respectiv dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lege cu caracter organic.

În concret, prin instituirea taxei pe veniturile din pensii și indemnizații pentru limită de vârstă calculată în conformitate cu dispozițiile articolelor nou-introduse, art. 1342 și art. 1343 din Codul fiscal, sunt modificate dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004, care stabilesc dreptul magistraților la o pensie în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Astfel, ca urmare a aplicării noilor dispoziții legale (cu caracter ordinar), dreptul la pensie al magistraților nu ar mai fi în realitate în cuantumul stabilit în Legea nr. 303/2004 (lege cu caracter organic), ci într-un cuantum mult diminuat.

2. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr. 396/2019) încalcă dispozițiile art. 75 alin. (1) cu referire la art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, fiind supusă dezbaterii și adoptării Senatului, ca primă Cameră sesizată, iar Camera Deputaților a fost Cameră decizională, contrar normelor constituționale invocate, care stabilesc o altă procedură în privința reglementărilor referitoare la statutul judecătorilor și al procurorilor.

Citând din jurisprudenţa CCR, ÎCCJ notează că, fiind adoptată în urma unei proceduri parlamentare viciate sub aspectul ordinii de sesizare a Camerelor, legea este, și din acest motiv, neconstituțională în ansamblul său.

3. Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (PL-x nr. 396/2019) încalcă dispozițiile art. 134 alin. (4) din Constituție, fiind adoptată cu încălcarea exigențelor legale şi constituționale referitoare la solicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii.

Fiind o lege care modifică un element structural al statutului magistraților (dreptul acestora la pensie în cuantumul stabilit de dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004), în acord cu cele statuate anterior de Curtea Constituțională, legea nu putea fi adoptată în lipsa solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, argumentează ÎCCJ, citând din Decizia CCR nr. 3/2014.

"Lipsa solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă așadar, atât prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 134 alin. (4), cât și prin raportare la jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale în materie, un alt motiv pentru care se impune constatarea caracterului neconstituțional al acesteia, în ansamblul său", concluzionează ÎCCJ.

Prin urmare, fiind adoptată în urma unei proceduri parlamentare viciate sub aspectul ordinii de sesizare a Camerelor, legea este, și din acest motiv, neconstituțională în ansamblul său.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.