Premium
- Național:
Blestemul abatut in ultima vreme asupra serviciului care oricum numai secret nu este acum continua chiar si dupa schimbarea denumirii in DGPI. Iar acum, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, unii dintre conducatorii structurii, alaturi de alti sefi importanti din Ministerul de Interne se afla sub focul incrucisat al anchetelor atat interne, cat si a celor declansate de catre procurorii anticoruptie sau a celor de la alte Parchete.
Iar suspiciunile se refera la „executarea” in masa a unor ofiteri de politie care avansau prea mult cu anumite anchete care, probabil, le strica „feng shui”-ul sefilor. Si atunci, daca respectivii ofiteri, dintre care majoritatea actionau sub acoperire, nu o lasau mai moale cu dosarele pe care le instrumentau, superiorii acestora apelau la prietenii de la „Doi s’ un sfert” ca sa-i scoata din joc. Cel putin prin tragerea pe o linie moarta administrativa pentru o perioada destul de indelungata incat sa nu mai avanseze anchetele sensibile. Iar la „rugamintile” subterane ale colegilor de la alte structuri, cei de la DGPI cereau, fara a da vreo explicatie, o „refacere a Anexelor 15,16,17 din Hotararea de Guvern 585/2002”, initiindu-se astfel o falsa operatiune de reevaluare a accesului „tintelor” la informatii clasificate. Iar in tot acest timp, daca cei care trebuiau eliminati nu aveau vreo „buba” mai veche, cat de mica, li se facea de urgenta rost de cate o plangere penala, de cele mai multe ori subterfugiul folosit fiind cate un „telefon anonim”. Si uite asa, „pe repede inainte”, anchetatorilor incomozi li se retragea avizul ORNISS, dupa care erau pusi la dispozitie, zacand prin birouri, luandu-li-se si dosarele „bomba”, si peste un an de zile.
Timp in care li se tot prelungea punerea la dispozitie, membrii Corpului de Control al MAI neindraznind, luni de zile, sa ia vreo decizie, desi cazurile privind „executiile in masa” prin retragerea abuziva a avizelor ORNISS sunt tot mai numeroase, in toata tara si la toate structurile. Iata insa ca acum „buba” este gata sa se sparga, procurorii avand la dispozitie informatii socante despre acest mod de operare care s-a transformat intr-un adevarat fenomen la nivelul Internelor. Iar sefii implicati in anihilarea politistilor incomozi au inceput deja sa se dea in gat unii pe altii, sperand sa prinda ultimele locuri de „martori protejati”. Numai ca, din pacate pentru ei, firele intregii anchete duc tocmai acolo, la acel Oficiu care, la randul sau, pare de-a dreptul blestemat…
Au incercat cu Balamucul…
In cadrul MAI au existat nenumarate cazuri halucinante, in care inclusiv sefii unor structuri de elita si-au terorizat subalternii sa o „lase mai moale” cu niscai anchete. Iar prima amenintare pentru cei „incapatanati” a fost dezvaluirea, „pe surse”, a identitatii lor, ceea ce ar fi reprezentat o adevarata condamnare, mai ales in cazurile in care ofiterii lucrau sub acoperire, anchetand interlopi temuti sau alte personaje extrem de influente.
Iar aceasta practica a si fost folosita, multi ofiteri facand apoi palangeri penale sau depunand marturie despre faptul ca, pur si simplu, au fost oferiti „pe tava” tocmai celor pe care ii urmareau. Concomitent, planul de „anihilare” a acestora continea si o alta componenta prin care, automat, in cadrul colectivului de lucru se lansa informatia ca ofiterii nepartati la diversele „fratii” atat de influente in MAI sunt „sifoanele” DNA. Dupa care, daca oamenii inca se tineau tari, se incerca o veche strategie a securistilor batrani. Asa ca acestora le erau trimise pe cap comisii de evaluare psihosociala, care sa constate, invariabil, ca acestia ar fi fost ori turbulenti, ori aveau relatii conflictuale cu sefii sau colegii. Au existat chiar unii ofiteri cu functii importante in MAI, inclusiv la nivelul „Doi s’ un sfert”, carora li s-a cerut pe fata sa se interneze „la Balamuc” pentru ca ar avea „tulburari”, pentru a nu li se pune in spate alte belele penale…
- Ziarul Financiar:
În pofida aşteptărilor celor care cred că în 2017 lumea mai este ca în 1990, premierul britanic Theresa May a ţinut ieri un discurs istoric nu atât ca bornă în parcursul Marii Britanii, cât ca distanţare faţă de partenerii europeni de 70 de ani ai ţării, care au rămas acum doar „prieteni şi vecini”.
„Vrem şi controlul imigraţiei, şi comerţ liber cu pieţele Uniunii Europene. Suntem prea importanţi pentru economia UE ca să nu ne acordaţi ceea ce dorim”. Acesta a fost mesajul, în esenţă, al doamnei May în ceea ce ziarele britanice s-au şi repezit să-l numească discursul după care istoria Marii Britanii va arăta altfel.
„Introducerea de bariere comerciale va însemna că firmele din Uniunea Europeană îşi pun în pericol investiţii de mai mult de 500 de miliarde de lire sterline. Va însemna pierderea accesului firmelor europene la serviciile financiare ale City of London. Ar însemna ameninţarea unor exporturi ale Uniunii Europene în Marea Britanie de circa 290 de miliarde de lire sterline pe an. Noi suntem o piaţă crucială şi profitabilă pentru automobilele produse în Europa, pentru energie, alimente şi băuturi, produse chimice şi farmaceutice, pentru agricultură”, a spus May.
Premierul Marii Britanii a arătat clar că ţara sa nu mai vrea să facă parte din piaţa comună europeană în continuare, aşa-numita „single market”, aşa cum cei care încă nu-şi dau seama cât de mult s-a schimbat lumea în ultimii 25 de ani credeau că o va face. Imediat după şocul Brexitului decis prin referendumul din 23 iunie 2016, mulţi analişti, inclusiv din România, prevedeau că Marea Britanie va rămâne în piaţa comună într-un acord similar cu cel al Norvegiei sau al Elveţiei, dar iată că „Brexit means Brexit” (Brexitul înseamnă Brexit), deci ţara de peste Canalul Mânecii vrea să rămână doar un vecin prietenos.
Dar „single market” presupune tocmai cele patru libertăţi de mişcare satisfăcute în acelaşi timp: a mărfurilor, a serviciilor, a banilor şi a oamenilor. Theresa May subliniază că ştie despre argumentele foştilor săi parteneri din Uniunea Europeană, dar pentru că Marea Britanie este aşa de puternică economic la nivel mondial şi înseamnă atât de mult din punctul de vedere al securităţii pentru Europa („doar noi şi Franţa suntem puteri nucleare în Europa”, „serviciile noastre de intelligence sunt cele mai importante din Europa”) va fi tratată în mod excepţional şi nu i se va aplica regula de fier a UE.
„Nu vrem să subminăm piaţa unică, vrem ca Uniunea Europeană să prospere, dar Brexitul înseamnă controlul numărului de imigranţi care vin din Europa în Marea Britanie. Şi asta vom face”, a spus Theresa May.
- RFI:
Anul trecut, autorităţile franceze au eliberat cu 4,6% mai multe permise de şedere decât în 2015. In aceeaşi perioadă, numărul celor expulzaţi cu forţa – adică însoţiţi de doi poliţişti de frontieră – a scăzut cu 16,3 procente. Imaginea de fermitate pe care o afişa până nu demult ex-ministrul de interne, Bernard Cazeneuve, actualmente premier al Franţei, iese pătată în acest tablou.
In total, Franţa a eliberat anul trecut puţin peste 227.000 de permise de şedere unor străini aflaţi legal pe teritoriul Hexagonului. In această categorie intră vizele turistice, permisele de şedere în cadrul reîntregirii familiei, vizele pentru studenţi dar şi permisele eliberate migranţilor.
- Adevărul:
„Adevărul“ i-a luat un interviu lui Florin Anghel, creatorul şi producătorul serialului „Geţii: Superstiţii şi Război“, primul serial românesc despre geto-daci. Acesta a mărturisit că proiectul este unul independent, cu finanţare proprie, urmează să fie disponibil online şi pe un canal TV şi a povestit cum a ajuns la această idee, ce piedici a întâmpinat în drumul realizării serialului, dar şi ce aşteptări are.
„Adevărul“: În primul rând, de ce ai ales să faci un serial despre geto-daci şi de ce în limba română?
În 2016, după ce m-am falimentat efectiv în trei ani de filmări, întâlniri, negocieri pentru „Basarabi“, am decis să renunţ. Trend-ul la care visam în 2012 se consumase deja, trecuseră patru ani. Mi-a fost greu să renunţ după toţi banii investiţi, sufletul şi atâtea speranţe, atâţia oameni în echipă care îşi făcuseră speranţe deşarte. Toţi am crezut că am demonstrat o calitate decentă de producţie pentru România, dar n-a fost aşa.
Mai mulţi prieteni din reenactment au fost alături de mine şi aşa am ajuns în iulie 2016 la discuţia de producţie despre „Getae“. Aveam scenariul scris de câţiva ani. Când am văzut entuziasmul lor şi încrederea pe care mi-o acordă am decis să încercăm. Erau auspicii bune în august, spre deosebire de refuzurile de care m-am lovit la „Basarabi“. Aşa am început preproducţia şi primele filmări pentru „Getae“ în septembrie 2016.
Există o nişă în piaţa pe film istoric/epic care este crescută de producţii gen „Spartacus“, „Vikings“, „Game of Thrones“ şi o droaie de alte asemenea filme. Chiar dacă curentul ăsta de film s-a dus, ne ducem şi noi crucea mai departe după cinci ani de încercări cu susţinere zero din partea entităţilor private sau de stat.
Serialul este în limba română pentru că, în primul rând, este destinat românilor, iar viziunea mea este că dacă nu suntem în stare să cucerim câteva milioane de români şi să ne impunem pe plan local, nici prin cap să nu ne treacă să scoatem capul afară. Nu în ultimul rând sunt perfect conştient că nu putem atinge standardul cinematografic din afară cu buget zero şi cu o mâna de oameni la producţie. În scenariul meu dialogurile sunt foarte arhaicizate, trebuie subtitrare chiar şi pentru români. Echipa a insistat să le cosmetizăm pentru a fi inteligibile şi aşa am ajuns aici.
