Premium
Expoziţia "Navigaţia cu aburi de la Viena la Constantinopol. Istoria navigaţiei pe Dunăre", care prezintă transporturile şi relaţiile de comerţ din secolul al XIX-lea dezvoltate pe lângă noile linii dunărene, s-a deschis marţi seară la Institutul Cultural Maghiar.
Directorul Muzeului Tehnic şi de Transport al Ungariei, Zsigmond Gábor, care a făcut o trecere în revistă a navigaţiei pe Dunăre, a afirmat într-o intervenţie pe Skype că expoziţia sintetizează "eforturile realizării, în secolul al XIX-lea, a unei economii, a unui climat de siguranţă şi a unui transport eficient de-a lungul a 200 de ani", potrivit agerpres.ro.
El a remarcat prezenţa în expoziţie a unor piese cu valoare nu doar istorică, ci şi sentimentală, precum o machetă realizată în urmă cu 100 de ani.
"Sunt expuse modele ale unor vapoare care circulau pe Dunăre şi au fost deschizătoare de drum în acest sens din anul 1830, dar sunt şi vapoare de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Cel mai vechi vapor pe care îl puteţi vedea în expoziţie este cel care făcea legătura între Istanbul şi Budapesta transportând atât marfă, cât şi persoane, de-a lungul Dunării, oprindu-se în mai multe oraşe", a spus Zsigmond Gábor.
Zsigmond Gábor şi-a exprimat satisfacţia pentru faptul că în ciuda pandemiei, instituţia pe care o conduce poate realiza evenimente internaţionale de felul celui de la Bucureşti.
Constantin Ardeleanu, profesor la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, colaborator ştiinţific al New Europe College din Bucureşti, a remarcat faptul că Dunărea, astăzi "periferizată", a fost, în secolul al XIX-lea, prima infrastructură modernă a Principatelor Române, "descoperită şi ca urmare a contribuţiei acestor companii de navigaţie".
"Astăzi, din multe puncte de vedere, Dunărea s-a periferizat în România. Ne uităm la construcţia de autostrăzi, discutăm foarte mult despre acest lucru, însă am uitat de faptul că avem o autostradă naturală, această Dunăre care ne leagă şi de Est şi de Vest şi care este, din toate punctele de vedere, de la cel economic şi până la cel ecologic, o infrastructură în care merită să investim", a spus Constantin Ardeleanu.
Profesorul Ardeleanu a evidenţiat importanţa istorică, economică, politică şi socială a dezvoltării circulaţiei pe Dunăre între Est şi Vest, odată cu folosirea pe o scară tot mai largă a vapoarelor cu aburi.
Amfitrionul întâlnirii a fost directorul Institutul Cultural Maghiar, Kósa András László.
Organizată de Institutul Cultural Maghiar din Bucureşti şi Muzeul Tehnic şi al Transporturilor din Ungaria, expoziţia evocă perioada de construire a liniilor de transport cu vapoare cu aburi dintre Viena şi Constantinopol, precum şi dezvoltarea economică a localităţilor dunărene.
Cu ajutorul unor documente de epocă, expoziţia sintetizează experienţele călătorilor de pe vasele cu aburi, oferind o hartă a raportului călătorilor la Orient şi la ceea ce este altfel, precum şi a liniilor de demarcare dintre Orient şi Occident, elementul principal fiind experienţa traversării Cazanelor şi Strâmtorii Porţile de Fier, precum şi relaţia dintre descrierea naturii şi a experienţei de călători.
Expoziţia prezintă cu ajutorul obiectelor originale, de epocă, materialului fotografic, orarelor de circulaţie şi a hărţilor călătoriile aventuroase şi relaţiile maghiare de comerţ exterior şi de navigaţie care s-au dezvoltat şi au fost de succes în secolul al XIX-lea, până în anul 1914.
Pe parcursul anului, expoziţia va fi prezentată şi în alte localităţi: Drobeta-Turnu Severin, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier: 15 mai - 30 iunie; Galaţi, Muzeul de Istorie: 5 iulie - 20 august; şi Tulcea, Casa Avramide: 23 august - 5 septembrie.
La Bucureşti, expoziţia poate fi vizitată până pe data de 29 aprilie.
***
Potrivit organizatorilor, datorită aspiraţiilor contelui Széchenyi István de a dezvolta comerţul maghiar, a devenit navigabilă o porţiune de aproximativ 120 de km din Dunăre, aflată între Moldova Nouă şi Drobeta-Turnu Severin.
Pe porţiunea de 120 de km a Strâmtorii Porţile de Fier, albia Dunării oferea condiţii extreme de navigaţie: debitul minim era de 2.100 de metri cubi, iar debitul maxim atingea şi 16.000 metri cubi pe secundă. Între stânci şi recifuri, în unele locuri, adâncimea albiei atingea chiar şi 50 m. La Cazane, albia avea o lăţime de doar 170 m.
După vizita efectuată în zonă în 1830, Széchenyi l-a mandatat în 1833 pe Vásárhelyi Pál să elaboreze planul de regularizare a albiei: să construiască o cale navigabilă pentru vapoare cu aburi pe porţiunea amintită a fluviului. Drumul lui Széchenyi, cum s-a numit ulterior, leagă Baziaşul de Orşova; călătorii parcurgeau această distanţă cu barca sau cu căruţa şi de-abia la Schela Cladova puteau urca din nou în vaporul cu aburi până la Galaţi.
În timpul Războiului Crimeii, pentru această porţiune s-au construit la şantierul din Óbuda al DDSG două vapoare speciale cu aburi, cu zbaturi duble, pentru mică adâncime.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a crescut treptat interesul Monarhiei Austro-Ungare faţă de Regiunea Dunării şi de Balcani.
După regularizarea albiei de la Porţile de Fier, ţările dunărene au profitat de forţa de legătură a fluviului şi în urma vapoarelor cu călători au apărut foarte curând şi marile vase care desfăşurau un transport de mărfuri din ce în ce mai semnificativ pe Dunăre, pe Marea Neagră, chiar şi în traficul dintre Fiume şi Istanbul.
