"Obiecte cu poveste", o parte esenţială a patrimoniului etnografic, teascurile pentru presat struguri vor putea fi admirate în cadrul unei expoziţiei dedicate lunii octombrie 2025, a informat, vineri, Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş.
Conform sursei citate, în colecţiile muzeului se regăsesc exemplare impresionante de teascuri, unele cu grinzi de până la 8,5 metri şi o greutate de 2 tone. Acestea erau construite din lemn masiv, folosind tehnici ingenioase pentru a presa cantităţi mari de struguri.
"Cercetările specialiştilor au demonstrat că, abordând aspectele legate de cadrul ocupaţional, satele aflate între Baia Mare şi Seini, au pus un accent deosebit pe cultivarea viţei de vie, aceasta tratată la acelaşi nivel cu agricultura şi creşterea animalelor. Acest fapt s-a datorat, în primul rând, condiţiilor pedoclimatice pe care zona le-a oferit. Ampelografii şi etnologii au demonstrat atât vechimea cât şi evoluţia creşterii viţei de vie pe tot teritoriul românesc. Studiind teascurile pentru obţinerea mustului din spaţiul românesc, doi cercetători de marcă, Nicolae Mironescu şi Constantin Iliescu, au ajuns la concluzia că acestea au origine romană. Existenţa teascurilor cu grindă, mai ales în Transilvania este considerată de cercetători, ca fiind dovada exploatării viilor dacice de către romani" a explicat muzeograful Cristian Robescu.
Pentru evul mediu, istoricul David Prodan atrage atenţia că documentele secolului al XVI-lea, referitoare la aceste domenii, subliniază că creşterea viţei de vie şi producţia de vin se numărau printre veniturile considerabile ale domeniilor feudale între acestea numărându-se şi domeniile Baia Mare şi Seini, zonă din care provin teascurile aflate în colecţiile muzeului.
"Documentele medievale existente vorbesc şi despre obligaţiile iobagilor de aici printre care se afla şi cea a vinului care se dădea în găleţi (cubulus) sau puteau fi răscumpărate în bani (8 găleţi sau 1 florin). Secolul XIX a rămas în amintire pentru localnici şi prin vinul de calitate obţinut din strugurii de aici, vin vestit prin calitatea sa în întreg imperiu austriac. Aflăm de la istoricul Borovvsky Samu că toate dealurile din zonă au fost replantate, la 1890, cu noi soiuri de struguri. Din păcate după 1910, viile din zonă au fost distruse de filoxeră, iar după aceea aici s-au replantat doar soiuri hibride mai rezistente la schimbările climatice. Într-un studiu etnografic referitor la teascurile de struguri, Janeta Ciocan şi Gheorghe Robescu subliniază că prezenţa în număr foarte mare a acestor instalaţii tehnice populare sunt cele mai clare dovezi ale cantităţilor importante de struguri pe care le dădeau viile din zonele menţionate" a spus Cristian Robescu.
Două tipuri de teascuri, care presau cantităţi mari de struguri, existau în această zonă viticolă din nordul Transilvaniei: teascul cu grindă şi vană şi teascul cu grindă şi platformă.
"Indiferent de dimensiuni, teascul presupune existenţa a doi stâlpi verticali, bine ancoraţi în pământ, între care este prinsă grinda de presare aflată în plan orizontal. Această grindă este realizată dintr-un copac tăiat imediat după locul de bifurcare a ramurilor. La teascurile mari această grindă poate ajunge până la 8,5 m lungime şi o greutate de 2 tone, aşa cum are teascul aflat în colecţia Muzeului de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare. Prin bifurcarea grindei trece şurubul ancorat în pământ prin intermediul unei 'grape' de formă rotundă sau pătrată, încărcată cu bolovani pentru stabilitatea instalaţiei. Teascurile mici au vană, numită 'meghelniţă' în grai local în care se aşează strugurii. Aceasta are formă paralelipipedică cu dimensiunile de aproximativ 70/50/60 cm capabilă să primească aproximativ 300-400 kg de struguri şi este confecţionată din leţuri de lemn puse la distanţă de 2-3 cm pentru a permite mustului să curgă. Vana este aşezată pe 'covată', o bucată masivă de lemn ce are săpat pe margini un şanţ care dirijează mustul spre vasul în care este colectat" aminteşte Cristian Robescu.
Teascurile cu şurub erau folosite de proprietarii care deţineau suprafeţe mari de vie.
"Teascul cu şurub şi platformă are aceleaşi componete, doar că vana este înlocuită de o platformă cu dimensiunile de 2/2,5 m. Platforma este confecţionată din grinzi de stejar fasonate cu barda pe patru feţe, iar pe una din feţe, grinzile au capetele lăsate mai înalte. Între aceste grinzi se punea stuf şi se strângea cu şuruburi amplasate la cele patru colţuri. Stuful se uda cu apă fierbinte, se umfla şi făcea ca platforma să devină impermeabilă, mustul fiind dirijat spre o scurgere unde se afla vasul de colectare al mustului. Strugurii erau aşezaţi pe platformă în forma unui cub, deasupra căruia se puneau scânduri peste care presa grinda. Aceste teascuri erau folosite doar de cei care aveau suprafeţe mai mari de vie. Teascurile cu platformă erau construite întotdeauna la marginea viei, iar cele cu vană se găseau adăpostite în şură.Cei care aveau doar o vie mică se foloseau de teascuri simple manuale. Acestea aveau o vană de formă rotundă sau paralelipipedică, iar strugurii erau presaţi cu ajutorul unui şurub metalic", a spus muzeograful Cristian Robescu.
Comentează