Pământul a trecut prin mai multe extincții în masă, cea mai recentă având loc acum 66 de milioane de ani, când un asteroid uriaș a lovit zona Chicxulub din actuala Peninsulă Yucatan, Mexic. Acest impact devastator a eliminat aproximativ 60% din speciile de pe glob, inclusiv dinozaurii non-aviari, pterozaurii, amoniții și majoritatea reptilelor marine. Se estimează că asteroidul, cu un diametru de 6-12 kilometri, a lovit cu o forță echivalentă cu 10 miliarde de bombe atomice, provocând o explozie masivă și un tsunami uriaș care s-a extins pe mii de kilometri, chiar și peste masele continentale. Craterul Chicxulub măsoară 180 km în lățime. Asteroidul a fost crucial în această extincție, dar recent s-a descoperit că nu a fost singur. O altă rocă spațială s-a prăbușit în Oceanul Atlantic, în apropierea coastei Guineei, generând un tsunami de cel puțin 800 de metri înălțime care a traversat oceanul.
O echipă de oameni de știință de la Universitatea Heriot-Watt (Scoția) formată din planetari și geologi a scanat un crater subacvatic de 9 kilometri în diametru, numit Nadir, pe care Dr. Uisdean Nicholson l-a descoperit în 2022. De atunci, echipa a bănuit că ar putea fi vorba despre un crater format în urma unui impact de asteroid. Acum, după ce a analizat datele 3D de înaltă rezoluție, a putut explica ce s-a întâmplat în minutele de după impact. Un obiect care pe cer ar fi fost de aproximativ 24 de ori mai mare decât Soarele a explodat în largul coastei Guineei. Ar fi urmat o explozie de aer extrem de puternică, înaintea unui șoc seismic de mărimea unui cutremur cu magnitudinea 7. Cantități imense de apă s-au ridicat din fundul mării și mai târziu au căzut în cascade.
Impactul stâncii a format un crater în formă de bol, cu o lățime de aproximativ 450-500 m. Zona afectată a acoperit mii de kilometri pătrați dincolo de crater. Și, de asemenea, un tsunami uriaș. „Credem că ar fi lovit Pământul cu aproximativ 20 km pe secundă, sau 72.000 km pe oră, deși încă trebuie să confirmăm acest lucru cu un nou set de modele de impact”, explică Nicholson în „Phys”.
În studiul lor, publicat în „Nature”, acest geolog și colegii săi nu au reușit încă să determine când s-a produs exact evenimentul și dacă, prin urmare, a fost înainte sau după impactul asteroidului Chicxulub. Ei știu că această rocă mai mică a ajuns pe Pământ la sfârșitul perioadei Cretacice, când a avut loc dispariția dinozaurilor.
Asteroidul Nadir avea aproximativ dimensiunea lui Bennu, care este astăzi cel mai periculos obiect care orbitează în apropierea Pământului, cu 492 de metri în diametru. Centrul NASA pentru Studii de Obiecte Apropiate de Pământ a calculat data cea mai probabilă ca Bennu să ajungă la cea mai mare apropiere de Soare pe orbita Pământului și să se ciocnească de planeta albastră. Ar fi 24 septembrie 2182. Probabilitatea este de 1 la 2.700, adică procentul este de doar 0,037%.
Nu a existat niciodată un impact de asteroizi de această dimensiune în istoria omenirii. Cel mai apropiat lucru de o astfel de catastrofă a fost prăbușirea de la Tunguska din 1908, când un asteroid de 50 de metri a explodat pe cer deasupra Siberiei.
„Noile date seismice 3D din craterul Nadir oferă o oportunitate fără precedent de a testa ipotezele craterelor de impact, de a dezvolta noi modele de formare a craterelor în mediul marin și de a înțelege consecințele unui astfel de eveniment”, explică Nicholson.
Comentează