*Notă: Analiza a fost publicată inițial pe www.trendscan.ro
Rolul pozitiv al Facebook-ului în comunicarea politică este de necontestat. Toți politicienii s-au folosit și se folosesc de acest instrument pentru a-și transmite mesajele, pentru a convinge electoratul. Există însă și o imensă capcană pe care încă politicienii nu au sesizat-o.
Cu cât rețeaua de socializare se va dezvolta, cu atât concurența politicienilor va fi mai mare. Și când vorbim despre concurență, nu ne referim la cea dintre politician-politician, ci la cea dintre cetățean - politician.
În România, Facebook a ajuns la o cifra de 8 milioane de utilizatori. O rețea uriașă pentru orice partid. Ea trebuie targetată și atacată pentru a putea câștiga voturi.
Politicienii au folosit Facebook-ul în special pentru ”crearea știrilor” dar și pentru retransmiterea mesajelor principale. Campionul la mesaje pe această rețea de socializare care deveneau știri și principalul om politic care a deschis acest drum a fost Traian Băsescu. De la celebrele poze cu pisicuțul care îl parodiau pe Ponta, la Adio PDL și terminând cu Filmulețul MTO, toate acestea au reprezentat modelul funcțional al mecanismului ”fb- știrea pentru Tv”.
Folosirea FB ca model de retransmitere a mesajelor principale am putut-o observa foarte ușor și în ziua de 16 noiembrie. Atunci știrile transmise de Realitatea tv prezentând cozile de la secțiile de vot au devenit virale și au creat o stare de spirit care a mobilizat masele împotriva candidatului PSD.
Interdependența FB-Tv a dus la crearea unor mecanisme extrem de utile politicienilor și foarte ieftine. Televiziunile urmăresc conturile de fb ale politicienilor și își fac propriile știri după materialele postate, politicienii retransmit pe FB știrile făcute de televiziuni de la diversele evenimente și, în acest fel, se propagă mult mai rapid orice informație către publicul larg.
Ce se întâmplă, însă, în FB? S-au creat adevărate comunități virtuale. Un individ poate avea câteva mii de prieteni pe care nu i-a văzut niciodată și cu care ”își trăiește emoțiile, dezbate, polemizează, într-un cuvânt are o viață socială proprie”.
Facebook-ul a reușit să adune la un loc oamenii, deși în prima fază ai tendința să spui că fragmentează societatea. A creat însă rețele uriașe .
Dacă am analiza rețelele sociale am constata că există caracteristici clare privind modelului lor de funcționare și că putem anticipa studiindu-le modul de evoluție al rețelelor, dar și rolul ”nodului de rețea”, în cazul nostru liderul politic, și puterea acestuia în cadrul rețelei.
Așa cum explică foarte bine Gabriel Hâncean în cartea sa ” Rețelele sociale”, Gradul de conectivitate dintr-o rețea, Centralitatea și puterea sunt proprietăți fundamentale ale rețelelor sociale, iar FB e o rețea socială.
”Una dintre întrebările clasice în analiza rețelelor sociale este: care sunt cei mai importanți, puternici actori într-o rețea... în rețelele sociale se presupune că actorii puternici sunt actorii centrali. Pe de altă parte, nodurile care transmit multe legături sunt considerate cele mai influente.”
Cu alte cuvinte - într-o rețea contează atât locul unde te afli, dar și tipul de relație pe care o ai cu membrii rețelei.
Gabi Hâncean, într-un articol publicat pe platforma online- Trendscan- face o distinctie între rețeaua socială și platformele online: ”Între rețelele sociale, pe de o parte, și platformele online care facilitează dezvoltarea sau susținerea legăturilor sociale între indivizi (Facebook, LinkedIn, Twitter etc) nu trebuie să se pună semnul egal. Argumentele sunt diverse. Pe scurt, rețelele sociale reprezintă ansamble de legături între indivizi, pe câtă vreme, platformele online reprezintă instrumente de gestionare a legăturilor sociale (sau a rețelelor personale). Aparent fină, distincția este substanțială și relevantă. Mutatis mutandis, este ca și cum ai spune că biserica pe care o frecventeză locuitorii unui sat este o rețea socială. Biserica este în acest caz o construcție (o clădire) – firește, încărcată cu o anumită simbolistică și spiritualitate. Însă, în principiu, tot o clădire rămâne. Precum biserica, platformele online facilitează comunicarea și dezvoltarea de alte legături sociale. Mergând mai departe, după cum bisericile sunt construite de ingineri, arhitecți și lucrători în construcții, la fel și platformele online sunt construite de programatori, specialiști IT și acționari care vânează profitul.”
Analizând toate aceste informații, plecând de la elementele analizei de rețea, vom observa că pe FB există oameni care au o interacțiune foarte mare cu ”prietenii sai virtuali”, că au legături de tip bidirecțional și că influența pe care o au în transmiterea mesajelor de multe ori este mult mai mare decât influența politicienilor.
Politicienii transmit mesajul lor și atât. Nu există legătura bidirecțională. E ca și cum se urcă în piața publică pe o masă, își rostesc discursul și pleacă. Politicianul pe Facebook este ca un lider într-o rețea piramidală, dar fără a avea vreo legătură cu baza piramidei. Dacă am studia tipul de legături, am observa că acestea sunt aproape inexistente (în cadrul rețelelor, actorii sunt conectați prin legături, legăturile sunt foarte diverse și pot indica: modul cum o persoană se raportează la ea, fluxul unor informații, interacțiunea, afilierea la un partid la un eveniment).
În același timp, la o cercetare sumară, am putea observa că diverși bloggeri - Petreanu, Tiță sau Mândruță, au o influență foarte mare în rețeaua online. Se bucură în primul rând de privilegiul „credibilității neimplicatului politic”, dar și de faptul că legaturile lor cu cercul de prieteni virtuali sunt mult mai strânse.
Dacă am analiza relaționarea în FB a politicienilor cu cetățenii versus relaționarea unor ”influenceri” cu prietenii lor virtuali (cetățeni) folosind criteriile care stau la baza analizei rețelelor, am constata cu usurință că legăturile ”influenceri-lor” sunt mult mai puternice decât cele ale liderilor politici; deasemenea, am constata că poziționarea „influenceri-lor„ în cadrul rețelei proprii e mult mai avantajoasă decât cea a politicienilor.
Practic, am ajunge la o rețea piramidală versus o rețea orizontală. Toate acestea duc încet, încet la un fapt extrem de simplu: mesajul ”influenceri-lor” este mult mai penetrant în rețeau proprie decât mesajul politicianului.
Apariția FB a dus la crearea unor lideri de rețele mult mai ”influenți” decât politicienii care folosesc FB doar ca și canal de știre și retransmisie a știrii. Tipul de comportament în rețeaua socială va face ca acel ”nod” (lider politic, cetățean implicat sau nu în politică) să poată deveni mai puternic sau nu. Din start, politicienii actuali pleacă cu un dezavantaj - credibilitatea minimă în rețea.
Oamenii din societatea civilă, „infuencerii„ vor avea un rol din ce în ce mai mare datorită poziției lor în rețea, datorită legăturilor lor cu rețeaua și, nu în ultimul rând, datorită faptului că au o doză mai mare de credibilitate prin lipsa interesului direct (mesaj-contra voturi).
Leaderii societății civile vor reduce din influența politicienilor și vor putea influența mult mai ușor procesul electoral.
Ca și o paralelă, am putea spune că aceștia vor fi editorialiștii de ieri din presa scrisă sau ca preoții din comunitățile mici care, an de an, sunt întrebați de enoriași: noi pe cine votăm?
Liderii viitorului, în comunități mici, apoi în comunități mai mari vor fi aceia care vor folosi FB ca element de relaționare într-o rețea și nu ca și canal media, iar politicienii trebuie să fie conștienți că importanța societății civile, forța acesteia va crește pas cu pas. Probabil, perioada protestelor în stradă a societății civile va trece, dar forța lor din online va lua o amploare din ce în ce mai mare, iar acest lucru va influența, într-un final, și votul. 16 noiembrie a fost doar începutul.
Facebookul poate fi o capcană pentru politicieni dacă aceștia nu vor realiza cum să se adapteze la mecanismele acestei rețele sau dacă nu vor fi conștienți de creșterea forței societății civile, dar, în același timp, poate fi un instrument extrem de util pentru apropierea dintre politician și societate și umplerea golului de reprezentativitate, crearea acelei punți rupte în timp dintre politician și omul simplu. Totul va sta în puterea de înțelegere a politicienilor.
Comentează