USR nu vede cu ochi buni facilitățile de care au parte românii. Diana Buzoianu, ministrul Mediului, spune că instituția pe care o conduce trebuie să își canalizeze fondurile pe proiecte importante.
Ministerul Mediului nu trebuie să fie unul de "concurs de vouchere", ci o instituţie care, cu banii puţini de care dispune, să se ducă la programele strategice care să rezolve problemele care pun în pericol viaţa oamenilor, consideră ministra de resort, Diana Buzoianu.
Aceasta a vorbit, într-un interviu acordat AGERPRES, şi despre avocaţii unor pădurari din cadrul Ocoalelor Silvice "care protejează drepturile infractorilor condamnaţi definitiv", dar şi despre situaţia de la Administraţia Naţională "Apele Române" unde se desfăşoară "o muncă total neserioasă", iar leadership-ul este preocupat "să se acopere de hârtii, să dea toate telefoanele necesare în loc să se ocupe în mod real de activitatea pe care trebuie să o desfăşoare".
Ministra a mai abordat subiecte referitoare la programul "Casa Verde", calitatea aerului şi noutăţile pregătite pentru Sistemul Garanţie-Returnare (SGR).
AGERPRES: Pentru început, să vorbim despre un program foarte important. Toată lumea aşteaptă să reînceapă "Rabla". Bugetul acestui program a scăzut drastic, de la 1,4 miliarde de lei la 200 de milioane de lei. În acest context, care sunt motivele principale pentru această scădere drastică şi cum afectează obiectivele programului de înnoire a parcului auto?
Diana Buzoianu: În primul rând, am aici chiar Ordinul pentru lansarea programului "Rabla" care a fost, ieri (joi, 11 septembrie 2025, n.r.), publicat în Monitorul Oficial. S-a redus, într-adevăr, la 200 de milioane de lei pentru persoane fizice. Noi, anul acesta, suntem într-o situaţie bugetară destul de dificilă. Am încercat, au fost primele discuţii pe care le-am avut, cum să reuşim să găsim un scenariu în care să susţină şi bugetul un program. Ne era foarte clar că 1,5 miliarde cu siguranţă n-ar mai fi putut să fie anul acesta suportate de buget. Am găsit această variantă pentru că la persoane fizice era şi problema că mulţi dăduseră deja avans. Sunt şi un număr semnificativ de producători care aduseseră deja maşinile în ţară, deci aici se făcuseră nişte investiţii şi mai ales că a fost anunţat că este suspendat exact cu o zi înainte. Eu nu eram atunci în minister, dar faptul că au fost practic toate aceste elemente care au scăzut din predictibilitate, am făcut tot ce era posibil să lansăm totuşi anul acesta, în valoare de 200 de milioane de lei.
În mod evident asta înseamnă că vor fi mai puţine maşini înlocuite. Noi trebuie să menţionăm, însă, că ţinta pe care noi ne-am asumat-o prin PNRR, de a înlocui un număr de maşini, deja a fost atinsă la acest moment. Este unul dintre puţinele jaloane care au fost atinse cam cu un an înainte de momentul în care ar fi trebuit să livrăm acest obiectiv, tocmai pentru că vrem să avem acest program şi pe viitor. Suntem în discuţii destul de avansate cu Ministerul Fondurilor Europene să mutăm acest program, de la anul, pe Fondul Social pentru Climă, adică să fie din fonduri europene, să nu mai depindă de bugetul naţional.
Sunt o grămadă de proiecte care, din păcate, au fost tăiate de către Comisia Europeană pentru că nu am mai avut credibilitate, să zicem, că vor fi finalizate până la finalul lunii august. Poate vă reamintiţi că am făcut o prezentare a tuturor proiectelor, a tuturor investiţiilor. Stadiul lor era, pentru unele dintre ele, dramatic. Adică erau foarte multe investiţii care la trei ani distanţă de când se lansase PNRR-ul, când am venit eu în minister, erau la 0%. În acest context, Comisia a tăiat o parte semnificativă din acele programe. De ce este asta relevant pentru Programul "Rabla"? Pentru că parte din acele programe sunt şi proiecte cu reducere de emisii. Dacă, de exemplu, avem de ales între proiecte care ne ajută şi la îndeplinirea ţintelor la nivel european şi la colectarea mai bună a deşeurilor sau vouchere care să fie date de exemplu comunităţilor, în sensul că primăriile să îşi cumpere 25 de maşini electrice, cred că devine cumva evident unde ar trebui să fie prioritizat dacă vorbim de alegerea între centre de aport voluntar, de a aduce banii respectivi pentru fabrici de reciclare, apă-canal... Toate aceste lucruri versus voucherele care ar fi trebuit să ajungă la primării. Cred că orice comunitate ştie foarte clar unde ar trebui să se ducă banii respectivi. O parte din banii respectivi, pe care nu îi vom mai duce anul acesta pe proiectul "Rabla UAT"-uri sau "Rabla" persoane juridice, se va duce de fapt pe proiecte absolut strategice de care avem nevoie.
De altfel, a fost şi unul dintre punctele esenţiale pe care eu le-am spus în momentul în care am venit la minister, şi anume că eu cred că trebuie să fie regândit cu totul cum au fost scrise strategic proiectele din AFM. Eu nu cred că Ministerul Mediului trebuie să fie un minister de concurs de vouchere sau în câte secunde câte vouchere putem să dăm, ci cred că ar trebui să fie un minister care să drămuiască puţinii bani pe care îi are la dispoziţie, să se ducă exact la programele strategice care să rezolve problemele care ne pun şi nouă viaţa în pericol. Vorbim aici de iazuri care nu au fost încă ecologizate, de o rată de colectare foarte mică a deşeurilor. Toate lucrurile acestea au nevoie de bani în spate. Or, dacă banii principali pe care noi îi gestionăm îi dăm pe vouchere... Eu nu spun, s-ar putea să fie un proiect foarte bun, dar poate că nu este menirea Fondului pentru Mediu să acopere aceste proiecte.
AGERPRES: Cu toate acestea, industria auto critică această amânare şi spune că micşorarea bugetului este o lovitură directă în economie şi în lanţurile de producţie. Cum le răspundeţi?
Diana Buzoianu: Da, ştiu discuţia. Din punctul lor de vedere, evident că interesul lor este să fie lansat acesta. Am vorbit cu foarte mulţi producători, am vorbit şi cu ACAROM, am vorbit şi cu APIA şi înţeleg discuţiile şi argumentele din spate. Argumentul principal este că Ministerul Mediului trebuie să fie un minister care puţinii bani pe care-i drămuieşte să îi orienteze către un impact de mediu cât mai mare.
Impactul pe economie, impactul pe industrie, aceasta ar trebui să fie responsabilitatea şi în curtea altor ministere. Şi da, au argumente solide pentru care ar trebui să fie continuat, de exemplu, un proiect similar. Repet, tocmai de aceea discutăm să vedem dacă putem să-l mutăm pe fonduri europene, dar discuţia legată de unde ducem 1,5 miliarde de lei, dacă ducem pentru a ajuta o industrie, care poate să fie un argument, sau dacă ducem pentru a rezolva nişte probleme pe mediu. Repet, pentru Ministerul Mediului ar trebui să fie luate în considerare mult mai multe aspecte, nu doar ajutorarea unei industrii, care şi acesta poate să fie un argument important, dar nu suficient.
AGERPRES: Rămânem la programele AFM şi aş vrea să vă întreb ce se întâmplă cu "Casa Verde" ?
Diana Buzoianu: "Casa Verde" era un program pentru care erau prevăzute cinci miliarde de lei. Anul acesta nu va fi lansat, pentru că nu avem aceste resurse. În schimb, în exact acelaşi an, se alocă bani din fonduri europene prin RePower EU, cu exact aceeaşi destinaţie. Deci, în acelaşi an, noi nu puteam să avem două programe cu obiect identic, lansate unul de Ministerul Fondurilor Europene, unul de Ministerul Mediului şi după aia să ne întrebăm de ce nu avem banii necesari pentru alte proiecte. Găsim soluţii şi vom găsi soluţii pentru toate aceste proiecte. Avem inclusiv discuţii despre cum a fost gândit de-a lungul timpului Programul "Casa verde", pentru că am am văzut discuţii despre cum a impactat sistemul centralizat energetic instalarea acestor panouri, care nu aveau şi instrumente de stocare, baterii de stocare.
Dacă ar fi fost de la bun început gândit să vină şi cu baterii de stocare, gândiţi-vă cât de sigură ar fi fost această energie şi cât de mult ar fi putut să ajute. Iată cum nişte proiecte care poate au avut nişte intenţii foarte bune, dar pentru că nu au fost gândite strategic au ajuns de fapt să creeze unele probleme unde ar fi trebuit să fie o resursă reală. Noi acum va trebui să investim mult mai mult în stocare în perioada următoare, iar, din punctul meu de vedere, dacă Ministerul Mediului va mai avea proiecte de acest fel, va trebui să gândească proiecte ample de parcuri de panouri fotovoltaice cu stocare automată, care pot suplini capacitatea de producţie, inclusiv a unor hidrocentrale, despre care discutăm de 30 de ani de zile să fie construite şi au o capacitate de producţie minimală.
AGERPRES: Deci, anul acesta nu se întâmplă "Casa Verde".
Diana Buzoianu: Anul acesta nu se întâmplă. Anul acesta se întâmplă RePower EU. Va trebui să vedem şi ce proiecte sunt pe Fondul Social pentru Climă. Noi suntem acum în discuţii şi în negocieri cu Comisia Europeană, cu Ministerul Fondurilor Europene şi, dacă vom avea proiecte similare, eu voi fi împotriva ideii de a se mai lansa proiecte cu obiect identic sau similar, de două ministere separate, doar ca să zică ambele ministere că au dat acest proiect. Va trebui să gândim un pic mai strategic aceste proiecte.
AGERPRES: Trecem la o altă temă, care ştiu că vă place foarte mult: Romsilva. S-a terminat cu provizoratul acela perpetuu la Regie, există acum un director interimar pentru cinci luni. Ce se va întâmpla după acele cinci luni?
Diana Buzoianu: Nu ştiu, vom vedea. Aceste cinci luni sunt cruciale. În primul rând, domnul director general are de arătat că începe reformele. Nu are un cec în alb. A fost ales de un Consiliu de Administraţie al Romsilva şi are în perioada aceasta de demonstrat că vrea reformă cu adevărat, cu adevărat vrea reorganizare, lucru pe care de altfel le-a declarat la interviu.
Şi vă dau acum un exemplu. Chiar zilele acestea am primit de la un jurnalist care şi-a făcut treaba foarte bine şi a scos la iveală, în cazul unui Ocol Silvic din Gorj, cum un pădurar care a fost condamnat de două ori definitiv în instanţă pentru infracţiuni silvice, astăzi lucrează bine-mersi în Romsilva. Întrebată fiind Romsilva de ce nu a dat afară acea persoană, pentru că noi avem deja un articol nou în Codul silvic, dacă nu mă înşel, 138, care spune că dacă eşti condamnat definitiv încetează contractul, Romsilva a răspuns că acest act normativ a fost dat după ce a fost condamnat respectivul pădurar şi că nu poate să retroactiveze legea. Doar că eu sunt un pic mai tocilară, aşa de felul meu, şi aseară, pe la ora 11:00 citeam contractul colectiv de muncă al Romsilva care este adoptat în 2024 şi pe la articolul 57 scrie foarte clar: contractul individual de muncă va înceta de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare în cazul personalului silvic care a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune în legătură cu serviciul sau pentru o infracţiune silvică. Deci, ar fi trebuit să înceteze în cinci zile acest contract.
Astăzi o să trimitem o adresă către Romsilva să înţelegem de ce acest articol nu a fost aplicat. Pentru că înţeleg că avocaţii sunt tare ocupaţi să protejeze drepturile infractorilor condamnaţi definitiv. Dar noi trebuie să fim în principal preocupaţi să protejăm pădurile, nu drepturile de a rămâne perpetuum în posturi, oameni care în mod evident nu şi-au făcut treaba aici. Vorbim de un pădurar care ar fi trebuit să aibă ca misiune să protejeze pădurile şi a furat pădurea. Şi nu a fost condamnat o dată, a fost condamnat de două ori definitiv. În Ocolul Silvic din care acest pădurar face parte, şapte colegi de-ai dumnealui sunt, astăzi, cercetaţi penal în dosare tot pentru infracţiuni silvice. Deci vă daţi seama cam cum arată acel Ocol Silvic.
Una dintre reformele pe care domnul director general interimar ales în urma selecţiei făcute de Consiliul de Administraţie va trebui să le facă va fi să rezolve şi să se uite foarte atent pe aceste probleme. De altfel, chiar astăzi ne întâlnim cu domnul director pentru a discuta contractul colectiv de muncă. Le-am spus foarte clar că eu nu semnez şi nu avem cum să semnăm, să recunoaştem că în buget scrie că vor aloca zero lei pentru bonusuri de pensionare, atâta timp cât în contractul colectiv de muncă în continuare există clauza pentru bonificarea a până la zece salarii, odată cu pensionarea personalului silvic.
Pe de altă parte, avem, astăzi, în momentul în care vorbim, decizii în primă instanţă pentru personal silvic care s-a dus şi şi-a cerut dreptul la bonusul de pensionare, după ce a fost dată această Ordonanţă şi judecătorul care s-a uitat la lege, la contractul colectiv de muncă, a zis că acel personal silvic trebuie să primească în continuare zece salarii. Vă daţi seama de caracatiţa şi protecţia unor oameni care continuă sub orice formă să îşi ceară nişte beneficii uriaşe. Vorbim de nişte dosare, de nişte procese, în care se cer zeci de milioane. Putem să trecem zero lei la bonusuri de pensionare dacă se modifică contractul colectiv de muncă. Înţeleg că şi directorul general şi liderul de sindicat astăzi vor să se întâlnească şi că au demarat procedurile pentru a modifica articolele necesare ca să fie scos în sfârşit din contractul colectiv de muncă bonusul de pensionare de zece salarii.
Dar vedeţi, pentru fiecare lucruşor de acest fel trebuie să vină cineva de la nivel de minister să le spună:" dar de ce aţi făcut aşa?" Întrebarea mea este: de ce aceşti oameni care sunt acolo să conducă, care zic că unii dintre ei mai vor să şi reformeze, vor să cureţe, vor să facă, nu pot ei să facă această muncă? De ce trebuie să fie cineva din minister care să verifice fiecare pas în parte şi dacă nu eşti atent să verifici fiecare pas în parte, să zică după aia "asta nu s-a putut". Ne-am blindat cu toţi avocaţii care ne spun că nu se poate. La Romsilva sunt foarte multe probleme, o parte dintre ele vor trebui să se rezolve de urgenţă. Unul dintre lucrurile şi din aspectele esenţiale, în perioada următoare, este inclusiv numirea celor 27 de directori de către directorul general interimar. Eu sper că directorul general interimar nu va veni cu nişte propuneri de oameni, în urma selecţiilor publice, cu probleme de etică, de exemplu. Repet, nu eu l-am numit acolo, a fost ales de către Consiliul de Administraţie, dar dumnealui a spus într-un interviu care este public că doreşte transparenţă. Sperăm că această reformă şi această transparenţă nu se vor transforma de fapt doar în "am făcut interviu şi tot pe cine aveam noi în minte alegem".
AGERPRES: Aţi adus în spaţiul public şi problemele existente la "Apele Române". Ce se mai întâmplă acolo?
Diana Buzoianu: Cred că am inclusiv rezultatul pe proiecte, pe fiecare componentă în parte din PNRR, cu ce s-a realizat, ce nu s-a realizat, mai ales. La "Apele Române", din păcate, a fost centralizat absolut tot procesul şi nu au făcut absolut nimic. 350 de milioane de euro aveau. Singurul proces care a reuşit să iasă, e singurul baraj şi singurul polder implementat sau, mă rog, să aibă credibilitatea necesară că va fi implementat şi să fie acceptat de către Comisia Europeană, să rămână până în august, la final. Finanţarea este pentru un proiect din Bihor, un proiect de polder şi un proiect de baraj, care au fost separate total de această chestie centralizată. Practic, în afară de aceste două proiecte, totul s-a pierdut: zero kilometri baraje.
AGERPRES: Care sunt cauzele ?
Diana Buzoianu: Cauzele sunt numeroase. Au existat fonduri, au existat bani. Eu nu cred că această instituţie se va schimba până când nu se vor schimba nişte lideri. Asist zilele acestea la nişte realităţi în care totul circulă pe telefoane, absolut tot ce mişcă, se spune, sunt într-o agitaţie şi într-o efervescenţă continuă, să rămână totul la fel, să nu se schimbe absolut nimic, să-şi cimenteze toţi toate posturile. Este ceva greu de imaginat câtă agitaţie este în această instituţie care, de altfel, nu s-ar agita pentru nimic ca proiecte. Leadership-ul acestei instituţii astăzi nu se agită decât să îşi păstreze funcţiile, să dea toate telefoanele, să facă totul necesar ca să îşi păstreze toate funcţiile. După ce practic s-a votat Memorandumul în Guvern că au pierdut toţi banii, în urma negocierilor din PNRR, la câteva zile distanţă au semnat cu nemiluita, vreo patru contracte de peste 100 de milioane de euro, angajând instituţia din bani din PNRR, după ce ei practic ştiau foarte clar că nu mai au banii respectivi.
AGERPRES: De ce au făcut asta ?
Diana Buzoianu: Pentru că vor după aia să spună că au făcut treabă. Au făcut treabă... n-au făcut trei ani de zile treabă, dar au făcut acum în ultimele zile cu siguranţă treabă. Vă daţi seama că este o muncă total neserioasă acolo şi este o muncă în care, repet, leadership-ul este doar preocupat zilele acestea să zică că a făcut ceva, să se acopere de hârtii, să dea toate telefoanele necesare în loc să se ocupe în mod real de activitatea pe care trebuie să o desfăşoare. "Radarul balastierelor" e în plop în momentul de faţă. Au dat comunicat de presă şi sunt curioasă dacă de pe 1 septembrie până acum au mişcat vreun deget... De 12 zile n-au făcut nimic. Suntem în punctul în care au pierdut atâtea contracte. Ştiau că urmează să piardă toţi banii. Înainte să semneze contracte de 100 de milioane, nu puteau să zică "Bună ziua, avem această situaţie, ştim că nu vom mai avea banii respectivi. Ce facem cu aceste contracte?". Măcar să vină să se consulte cu nişte jurişti. Nimic. Nu au făcut nimic, pentru că nu i-a interesat. Sunt situaţii foarte grave în cazul de faţă.
AGERPRES: Ce pârghii aveţi dumneavoastră să rezolvaţi cumva aceste probleme?
Diana Buzoianu: În momentul de faţă, eu aşteptam raportul Corpului de control de la Praid, pentru că acela era cumva un document oficial. Încă nu a fost finalizat. Lucrurile vor trebui să fie schimbate de urgenţă acolo.
AGERPRES: Aş vrea să vorbim acum despre calitatea aerului din marile oraşe, deci şi din Bucureşti. Cum rezolvăm această problemă şi ce mai zice Comisia Europeană despre noi?
Diana Buzoianu: Sunt foarte multe probleme pe calitatea aerului. De fapt, problema este că ai mai multe cauze şi toate trebuie să fie rezolvate cu alte tipuri de proiecte. Oraşele noastre, în general oamenii care au condus aceste oraşe de-a lungul timpului, s-au gândit mai degrabă la cum să facă un profit pentru cineva. Şi eu vă spun că asta este cumva gândirea. Când văd că vin toate autorităţile să îşi susţină proiecte... Susţinerea proiectelor lor este pur matematică, economică, din perspectivă doar de viitor foarte apropiat. Sunt foarte puţine autorităţi şi foarte puţini reprezentanţi, astăzi, la nivel local, la nivel naţional, care, când vin cu un proiect la masă, se gândesc şi la impactul pe termen lung sau se gândesc la costurile pe termen lung ale acelui proiect. Ei vin toţi cu ideea de profit astăzi. Şi dacă îi întreb care este impactul pe calitatea aerului, pe calitatea apei, pe calitatea solului, pentru că acolo vor trebui să fie plantate în continuare recolte, pentru că acolo vor locui în continuare nişte oameni care vor respira, vor pierde ani din viaţă dacă continuă poluarea, vezi cumva şocul autorităţilor sau şocul reprezentanţilor care întotdeauna spun că noi aducem bani, profit acum, pe termen scurt.
După ce, de-a lungul timpului, s-a perpetuat această mentalitate că mediul e un lux, un moft, e o chestie care pur şi simplu blochează dezvoltarea în loc să fie un element esenţial de cum gândim investiţiile de la bun început, cum sunt ele gândite de la bun început. Ani mai târziu, după ce au fost implementate aşa investiţiile, ne întrebăm de ce vine Comisia Europeană să ne zică că avem o poluare a aerului? De ce românii pierd în medie patru ani din viaţă din cauza poluării aerului ? De ce nu suntem astăzi şi nu facem faţă, de exemplu la secetă, că nu gândim lucrurile strategic?
Repet, nu am avut şi nu avem, din păcate, astăzi, foarte mulţi oameni în leadership-ul autorităţilor care să gândească mai departe de un mandat personal sau de nişte câştiguri pe termen scurt. Toată lumea vrea să taie nişte panglici (...) Sunt foarte puţini oameni, lideri în instituţii cu adevărat, care se gândesc că investiţia asta pe care eu o fac acum va deveni o povară pentru comunitatea asta în 20 de ani, în 10 ani. Pentru că majoritatea absolută a oamenilor care sunt astăzi în acele funcţii se gândesc doar că mandatul va mai fi încă două, trei, zece luni. Asta este ceea ce trebuie să schimbăm.
Dacă mă întrebaţi de poluare, trebuie să schimbăm modalitatea în care noi ne-am uitat la dezvoltarea oraşelor până în momentul de faţă. De fiecare dată când discuţi cu cineva care este în domeniul acesta al administrării locale, toţi zic că trebuie să dezvoltăm oraşul. Bun, dar în ce condiţii? Mai punem trei blocuri într-un singur spaţiu verde pe care îl aveai în zona respectivă şi după aia te miri că oamenii respectivi stau în trafic cu încă două ore suplimentar? Sau te miri că oamenii respectivi au astm într-un procent mult prea mare sau te miri că oamenii respectivi pur şi simplu nu mai pot trăi în comunităţile respective. Da, comunităţile trebuie dezvoltate, cu un sens în spate. Trebuie dezvoltate astfel încât calitatea vieţii lor să fie bună. Asta ar trebui să fie o prioritate şi de prea puţine ori asta este prioritatea. Ce trebuie să fie schimbat? Noi putem să schimbăm de la nivelul Ministerului Mediului modalităţile, de exemplu, în care dăm autorizaţii sau nu, în sensul în care să fie mult mai obiectiv date, să nu mai fie date pe telefoane, să fie mult mai puţină corupţie, să implementăm sisteme care sunt făcute în asemenea fel încât lucrurile să fie foarte clare, obiectiv stabilite.
Vă dau un exemplu: sunt foarte multe cazuri în ţară în care aceeaşi operatori economici cer o autorizaţie de mediu în două-trei judeţe separate şi obţin cu exact aceeaşi activitate autorizaţii diferite, cu condiţii diferite, pentru că au cerut la autorităţi judeţene diferite şi în funcţie de cine a fost la autorităţile respective, au primit alte autorizaţii, dar ei fac aceeaşi activitate în trei judeţe diferite. Nu sunt puţine cazuri de acest fel. Mai sunt cazuri de judeţe în care sunt foarte multe autorizaţii date pentru că se ştie că acolo se dau autorizaţii şi vezi discrepanţe uriaşe între judeţe, care sunt foarte apropiate, care au mult mai multe autorizaţii date pentru anumite activităţi. Sunt foarte multe probleme care trebuie să fie rezolvate. De-a lungul timpului, autorităţile şi-au văzut mai degrabă interesul imediat în loc de interesul mai mare pentru instituţii. Iar instituţiile din subordinea Ministerului Mediului de multe ori au fost gândite ca instrumente la care cineva pur şi simplu să aibă acces ca la un pix. Nu mai putem să mergem în felul ăsta, trebuie să avem standarde mult mai mari de oprire a corupţiei din sistem. Astăzi trebuie să fie făcute nişte verificări la sânge.
Există foarte multă supărare în teren în momentul în care vine cineva şi spune "Păi, nu se mai fac lucrurile aşa"... Repet, ne reîntoarcem la Romsilva, care dă adrese că nu poate da afară un om, un pădurar condamnat definitiv pentru infracţiuni silvice, că a furat pădurea. Dar ca să închei şi optimist, Ministerul Mediului este un minister în care vom adresa parte semnificativă din aceste probleme. Nu o să ne iasă toate bătăliile, dar o parte importantă din ele le vom câştiga.
AGERPRES: Nu vreau să încheiem interviul fără să vă întreb despre SGR şi ce noutăţi se preconizează pentru perioada următoare?
Diana Buzoianu: Chiar ieri (11 septembrie 2025, n.r.) am avut o întâlnire cu RetuRO. Am avut mai multe discuţii pentru a putea, pe de o parte, creşte infrastructura de RVM-uri în rural, mai ales unde nu există astăzi aceeaşi infrastructură ca în urban. Este un proiect şi un program care funcţionează din ce în ce mai bine. Vedem deja rezultate din ce în ce mai bune, procente de peste 80% care sunt colectate din ambalajele care sunt incluse în acest sistem. E clar că trebuie să-l creştem inclusiv prin infrastructură. Apoi, am avut o discuţie şi despre produsele care pot fi adăugate suplimentar, tipuri de ambalaje care pot fi adăugate suplimentar. Pentru asta vom începe o discuţie, cu o analiză comparată şi cu alte state care au sisteme similare de garanţie-returnare.
Practic, în paralel cu nişte modificări legislative de care este nevoie pentru a creşte infrastructura la nivel rural pe care ne uităm şi sper să le avem să le trecem în perioada următoare, ne uităm şi la studiile comparate şi vom veni cu şi mai multe scenarii către RetuRo în următoarele luni în care să le spunem "Uitaţi, din aceste analize comparate reiese că noi am mai putea să adăugăm aceste tipuri de ambalaje". Haideţi să discutăm cu producătorii pentru a vedea exact care sunt obstacolele sau care sunt avantajele şi să vedem cum deblocăm măcar câteva din aceste ambalaje să poată să fie preluate. N-o să fie lumea foarte mulţumită, să ne înţelegem, pentru că asta înseamnă costuri pentru poluatori, pentru producătorul care pune ambalajul pe piaţă.
E clar că, în momentul în care vom lansa asta, vom primi foarte multe articole şi vom vedea cu toţii cum Ministerul Mediului a crescut preţul la diverse produse.
AGERPRES: Ne puteţi da un exemplu, două de ambalaje noi ?
Diana Buzoianu: Ne uităm, de exemplu, la borcane, la cartoane, de exemplu, pentru lapte, dar sunt o grămadă de lucruri care trebuie să fie discutate, pentru că la lapte ştim că ar putea să fie un deşeu contaminat şi să fie foarte greu după aceea de gestionat. Ne uităm la ambalaje din produsele de machiaj. Sunt mai multe tipuri de ambalaje, pentru că am început discuţia cu mai multe state şi vrem să vedem exact care sunt celelalte produse pe care ei le coordonează, le colectează prin acest sistem, ca să ne dăm seama şi care sunt provocările şi să putem să răspundem punctual la ele.
Vă spun foarte clar că nu o să fie o măsură uşor de luat. Eu cred că toată lumea, toţi cetăţenii, în general, aşteaptă lărgirea acestui program, în schimb operatorii economici nu vor fi foarte încântaţi. Noi va trebui să rămânem fermi pe poziţie, în sensul că, în acest an, să avem deja nişte produse pe care putem deja să începem să le colectăm suplimentar. Îmi amintesc foarte clar cum a fost şi în momentul în care s-a lansat programul SGR. După trei ani de zile de amânare, toată piaţa a zis că va fi un Armagedon, că nu va putea nimic să supravieţuiască, că a fost aruncată piaţa economică în aer. Ce să vezi? La câteva luni distanţă, iată, funcţionează, cu peste 80% colectare.
Comentează