Premium
Chrystia Freeland, vicepremierul Canadei, este luată în considerare pentru postul de secretar general al NATO, informează CBS News, citând surse din NATO. Chrystia Freeland are o „șansă legitimă” la postul de conducere al NATO, potrivit unui expert consultat de sursa citată. Vicepremierul se află în „mijlocul lotului" de candidați puternici - dacă își dorește postul, spun surse din NATO pentru CBS News. Informația este cu atât mai interesantă cu cât și numele lui Klaus Iohannis a fost vehiculat destul de des pentru acest post important.
Chrystia Freeland, de etnie ucraineană, se află acum în centrul speculațiilor, în timp ce discuțiile despre posibila sa numire în funcția de conducere a NATO se intensifică.
Zvonurile au fost suficient de puternice pentru ca un jurnalist să o întrebe direct pe Freeland despre acest subiect miercuri, în timp ce miniștrii cabinetului liberal s-au reunit pe Coasta de Vest pentru a stabili strategia pentru sesiunea de toamnă a Parlamentului.
În mod previzibil, vicepremierul a vorbit despre faptul că are deja "două joburi" - o referire la portofoliul său principal de ministru de finanțe și de vicepremier. Întrebarea care nu a primit un răspuns miercuri a fost dacă Freeland ar putea fi interesată de acest post.
Cel puțin patru surse diferite - din Ottawa, Washington și Bruxelles, unde se află sediul NATO - spun că numele lui Freeland este vehiculat de câteva luni în cercurile internaționale de apărare și securitate ca potențial succesor al actualului secretar general, fostul premier norvegian Jens Stoltenberg, care ocupă această funcție din 2014.
În timp ce majoritatea speculațiilor - raportate pentru prima dată public de jurnalistul Paul Wells - se învârt în jurul efectelor politice interne ale unei posibile candidaturi a lui Freeland, discuțiile din cercurile internaționale se învârt pe o altă axă. "Există mai multe femei foarte calificate care ar fi candidați foarte buni", a declarat un înalt oficial NATO care a vorbit cu CBC News luna trecută. Oficialul a vorbit cu CBC News în mod confidențial, deoarece nu este autorizat să vorbească public despre acest subiect.
"Se pare că există un anumit impuls pentru ca o femeie să fie următorul [secretar general]".
Mandatul lui Stoltenberg ar fi trebuit să se încheie luna aceasta, dar liderii NATO - afectați de consecințele invaziei rusești din Ucraina - au prelungit acest mandat până în 2023.
Majoritatea oamenilor consultați de sursa citată de la sediul NATO vor repeta aceeași „mantră” - că alianța militară veche de șapte decenii caută să obțină perspectiva nouă pe care o femeie ar aduce-o în postul de secretar general și că se caută pe cineva cu curaj și conexiuni internaționale.
De asemenea, ei sunt circumspecți în ceea ce privește șansele lui Freeland, sugerând că aceasta se situează "la mijlocul grupului" de femei care ar fi candidați puternici și calificați.
"A avea un [secretar general] canadian ar putea fi binevenit în ceea ce privește supraîncărcarea implicării Canadei în alianță", a declarat Chris Skaluba de la think-tank-ul Atlantic Council, cu sediul la Washington. "Ea este în general bine văzută în cercurile de securitate europene și transatlantice. Cred că acest lucru îi oferă o șansă legitimă".
Skaluba a spus că "zvonurile sunt destul de galopante", iar surse de rang înalt din cadrul NATO s-au grăbit să atenueze speculațiile.
Stoltenberg "mai are mai mult de un an din mandatul său actual, așa că va fi mult timp pentru ca numele să se perinde", a declarat o a doua sursă, care a vorbit pentru CBC News luna trecută.
Alte nume vehiculate până acum
Discuțiile despre un înlocuitor au început în mod serios în prima parte a anului 2020, cu mult înainte de termenul inițial pentru înlocuirea lui Stoltenberg. Subiectul a atins un punct culminant în vara anului 2021, când publicația Politico, cu sediul în SUA, a scris despre speculațiile de la Bruxelles potrivit cărora trei foști președinți ai națiunilor NATO - Kolinda Grabar-Kitarović din Croația, Dalia Grybauskaitė din Lituania și Kersti Kaljulaid din Estonia - se numărau printre principalii candidați.
Surse de la Bruxelles au declarat că numele lui Freeland a apărut toamna trecută.
Fiind o persoană care cunoaște foarte bine politica și istoria Europei de Est, o persoană care poate vorbi engleza, ucraineana, rusa, poloneza, franceza, spaniola și italiana, Freeland ar fi probabil considerat un atu major într-un moment în care alianța încearcă să se mențină unită în fața unui război regional major. Cunoștințele sale despre Rusia și despre mecanismele interne ale Kremlinului ar fi un alt avantaj major, relatează jurnaliștii de peste Ocean.
Dar, pentru a-i asigura candidatura, atât premierul Justin Trudeau, cât și ea ar trebui să lucreze în circuitul diplomatic internațional - probabil în spatele scenei - și să cheltuiască capital politic.
"Procesul informal este probabil cel mai important", a declarat Skaluba, care a petrecut 15 ani la Pentagon și ca agent de legătură cu NATO.
Klaus Iohannis nu ar refuza un asemenea post
Președintele Klaus Iohannis nu a exclus posibilitatea de a fi succesorul lui Jens Stoltenberg la șefia NATO. Mandatul actualului secretar general NATO va expira pe 30 septembrie 2023.
Întrebat în iulie 2022 dacă ar accepta să fie viitorul secretar general al NATO după expirarea mandatului lui Jens Stoltenberg, președintele Klaus Iohannis a răspuns: „Dacă mi s-ar face o astfel de propunere, aș evalua situația foarte serios și aș face o declarație publică”.
În prezent, România ocupă poziția de secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană deținând această funcție din toamna anului 2019.
La începutul lunii februarie, preşedintele Klaus Iohannis a fost menţionat de DPA printre posibilii candidaţi la funcţia de secretar general al NATO, care va rămâne vacantă după încheierea mandatului lui Jens Stoltenberg, care urmează să preia funcţia de guvernator al Băncii Centrale a Norvegiei. Agenția DPA a enumerat câteva nume care, potrivit unor surse din cadrul Alianţei, au fost evocate drept posibili candidaţi pentru acest post. Printre cei enumerați de agenția DPA, preluată de Agerpres, se numără fostul premier britanic Theresa May, prim-ministrul olandez Mark Rutte, şefa guvernului eston, Kaja Kallas, fostul comisar european pentru politică externă Federica Mogherini şi preşedintele român Klaus Iohannis.
