Ziua de 8 Martie, cunoscută drept Ziua Femeii, a fost în ultimii ani ai regimului comunist un prilej în care întreaga mașinărie de propagandă a regimului Ceaușescu funcționa la capacitate maximă. Aceasta avea scopul de a cultiva și promova imaginea cuplului Ceaușescu, iar în această zi, mass-media națională nu făcea excepție. Articole omagiale, cântece, tablouri și versuri lăudau familia prezidențială, contribuind la amplificarea cultului personalității lor.
Pe 8 martie 1989, „Scânteia”, publicația oficială a regimului, dedica prima pagină unui mesaj omagial pentru Nicolae Ceaușescu, transmis de femeile care participaseră la adunarea festivă din Capitală cu ocazia Zilei Femeii. În telegramă, acestea își exprimau „gândurile de fierbinte recunoștință” față de Ceaușescu, numindu-l „ilustru conducător”, „cel mai iubit fiu al poporului român” și „revoluționar patriot”, în timp ce se făcea referire și la realizările sale în „progresul și înflorirea patriei”, conform Realitatea.net.
Pe pagina a 3-a a publicației, în versuri și proză, se aduceau omagii nu doar femeilor, dar și soției acestuia, Elena Ceaușescu, care era văzută ca simbolul feminin al regimului. La fel ca în alte ocazii, imaginea ei era legată de soțul ei, prezentând-o pe Elena Ceaușescu în termeni mitologici, ca o figură eroică alături de „al Patriei Erou”.
„Scânteia Tineretului” și alte publicații ale vremii aveau aceeași abordare, plasându-l pe Nicolae Ceaușescu în centrul atenției și în omagiile dedicate femeilor, dar și în discursurile ce subliniau realizările regimului.
De asemenea, Televiziunea Română difuza în acea zi filme documentare și omagiale dedicate realizărilor regimului, înainte de a prezenta un spectacol literar-muzical-coregrafic „Din inimă cinstire femeilor patriei”. Aceste emisiuni se încheiau cu un mesaj despre realizările cooperativizării și ale „construcției socialiste”, într-o încercare de a întări imaginea regimului.
În contrast cu aceste manifestări oficiale, în viața cotidiană, românii se confruntau cu lipsuri și dificultăți economice, fiind nevoiți să vândă sau să cumpere bunuri de primă necesitate, precum căciuli sau gulere de nutrie, aragazuri, butelii sau garsoniere „dublu însorite”, ca o formă de supraviețuire într-un sistem care promova o realitate diferită față de cea trăită de oamenii simpli.
Comentează