Pe rețeaua X au apărut patru fotografii spectaculoase din munții Carpați (partea ucraineană) care surprind așa-numitul „Brokensky ghost” – corect „Brocken spectre” –, un halo multicolor care înconjoară silueta proiectată pe ceață.
Cadrele, în care un contur uman uriaș plutește peste o mare lăptoasă de nori, sunt dintre acele momente optice rare care par să transforme creasta într-o scenă de film fantastic. Mesajul care însoțește imaginile vorbește despre un „fenomen atmosferic unic”, atunci când umbra unei persoane este aruncată pe nori sau ceață și este „încadrată de inele luminoase ale soarelui”.
Privite cu soarele în spate, fotografiile surprind exact această iluzie: un observator aflat pe o muchie însorită, deasupra văii acoperite de straturi de ceață, iar pe „ecranul” albicios al norilor se proiectează un personaj gigantic, încununat de cercuri concentrice în culorile curcubeului. Efectul are forța unui miraj – umbra pare mai mare decât viața, iar inelele, numite „glory”, dau senzația unui fenomen supranatural, deși explicația e cât se poate de fizică.
Ce vedem de fapt: știința din spatele „fantomei”
„Brocken spectre” este denumirea pentru umbra mărită a observatorului, proiectată pe un nor sau pe ceață când soarele se află în spatele lui. În jurul capului umbrei apar adesea cercuri colorate, „glory”, generate de retro-împrăștierea și interferența luminii pe picături de apă de dimensiuni aproape uniforme. Pentru că norii nu oferă repere de distanță, ochiul estimează greșit scara, iar umbra pare uriașă.
Mișcarea „fantomei”, chiar dacă fotografiatul stă pe loc, se explică prin dinamica norilor și variațiile lor de densitate; pe măsură ce ceața se deplasează, proiectivitatea umbrei și a haloului se schimbă, ca o proiecție pe un ecran care se ondulează. De aceea, pe o creastă bătută de vânt, spectacolul poate părea aproape viu.
Un nume vechi, o legendă montană modernă
Numele vine de la Brocken, vârful cel mai înalt din Munții Harz (Germania), unde fenomenul a fost descris în 1780 de Johann Silberschlag și a alimentat, secole la rând, folclorul alpin. Pentru că Brocken este adesea învăluit în ceață și ușor accesibil, ciudata umbră cu „aureolă” a devenit un personaj recurent în literatura locului, de la poezie la jurnale de călătorie.
Departe de Harz, „fantoma” se arată oriunde există combinația potrivită de relief și vreme: pe versanți de munte, în zborul cu avionul, pe faleze marine sau, cum arată postările din aceste zile, în Carpați. Imagini similare au fost documentate și în Carpații ucraineni în ultimii ani, ceea ce confirmă că zona, cu inversiuni frecvente de temperatură și mări de nori la altitudini medii, favorizează apariția fenomenului.
Când și cum îl poți vedea, fără să riști
Șansele cele mai bune apar dimineața sau spre apus, când soarele stă jos, iar tu te afli pe un vârf ori pe o muchie cu un banc de ceață mai jos, în fața ta. Lumina vine din spate, umbra cade pe ceață, iar „glory”-ul se aprinde în jurul capului umbrei. Fotografia „rețetei” e simplă: un unghi larg, expunere ușor compensată pentru a nu „arde” ceața și, mai ales, prudență – spectacolul merită, dar nu te apropia de cornișe sau de margini instabile pentru a „prinde” cercurile perfecte.
Dincolo de viralul care bifează, pe bună dreptate, criteriul „wow”, imaginile din Carpați ne amintesc cât de bogată e fizica cerului în surprize. „Fantoma” nu e supranaturală: e jocul luminii cu apa, relief și perspectivă. Iar când condițiile se aliniază, muntele îți întoarce, la propriu, privirea – încadrată de un curcubeu perfect.
Comentează