Premium
Discuțiile legate de schimbarea datei sărbătoririi Învierii Domnului continuă să stârnească discuții aprige, dar și să rupă prietenii. Mihail Neamțu, unul dintre cei mai apreciați scriitori și teologi români, se opune schimbării datei și intră pe contrasens cu alți intelectuali din Biserica Ortodoxă Română.
Neamțu a publicat, pe contul său de Facebook, o postare în care critică decizia unora de a transmite o scrisoare Sfântului Sinod și Adunării Naționale Bisericești și de a lansa o petiție publică pe tema schimbării datei Paștelui.
”Chestiunea zilei? Eliminarea naționalismului (și a pericolului neo-legionar) prin schimbarea datei pascale! A sosit momentul să arătăm că suntem europeni, nu asiatici (ca Pavel din Tars) sau africani (precum Atanasie al Alexandriei).”, scrie Neamțu, ceea ce a stârnit reacții violente.
Astfel, bunul său prieten Adrian Papahagi, inițiator al scrisorii către Sfântul Sinod, anunță ruptura totală de cel cu care a făcut zeci de emisiuni și a scris cărți.
”M-a întristat postarea ta, nedreaptă și neprietenească. Din nefericire, prin aceasta, ai ales să pui capăt prieteniei noastre. De-acum, fiecare pe drumul său. Toate cele bune!”, a postat Papahagi.
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, se dezice și el de prietenia cu Mihail Neamțu. ” Exact același lucru îl am și eu de spus în legătură cu această neagră revelație. Absolut același ! Ecce homo! Viitor de AUR țara noastră are !”, a scris Bănescu.
STIRIPESURSE.RO prezintă comentariul complet al lui Mihail Neamțu:
”Istoricii vor consemna și posteritatea se va cutremura. În 23 aprilie 2023, pășind pe urmele pe urmele Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul, Ortodoxia românească a biruit. Am învins toate fricile și toate barierele psihologice care ne țineau înapoiați. Am triumfat în lupta cu păcatul. Am înfruntat curajoși fiara.
Statisticile ne spun c-am convins poporul de gravitatea hoției, de înșelarea beției, de minciuna curviei și sminteala avortului. Avem destule cateheze-n bisericile parohiale și am eliminat pornografia din școli.
Nu se mai înjură pe stradă și la televizor, am stopat flagelul divorțurilor, ne ocupăm cu zel filantropic de văduvele însingurate, avem licee creștine de top, suntem campioni la homeschooling și am clădit numeroase gimnazii confesionale.
Facem misiune ortodoxă-n lumea a treia, ne lăudăm cu o viguroasă mișcare pro-vita, am ieșit din iarna demografică și nici criza vocațiilor sacerdotale nu ne atinge. Stăm chiar bine și stăm cu frică-n fața Domnului.
Am restaurat frescele bizantine ale vechilor biserici domnești aflate-n paragină iar învățământul teologic merge strună.
Avem politicieni creștin-democrați care, la București sau Bruxelles, slujesc interesul național.
Sunt o duzină de fundații private care oferă burse elevilor săraci. Producem pentru copiii preșcolari cărți colorate despre eroii credinței și desene animate cu „Sfinții Închisorilor”…
Alergăm serafic pe pajiștile duhovnicești ale Ortodoxiei alpine, urcăm zilnic treptele virtuților predicate de sfântul Ioan Scărarul iar simonia și curvia au dispărut din mediul artistic, politic, intelectual sau bisericesc.
Românii citesc Biblia sub povața luminoasă a cărturarilor evlavioși, bisericile marilor orașe debordează de tineri, viața euharistică a comunităților locale e sănătoasă și chiar înfloritoare.
Și pentru că fondul teologic al problemei s-a rezolvat, ne putem ocupa de formele astronomice. Nu lipsesc experții. Îi găsiți la Digi24 sau prin facțiunile USR. Dacă vom întâmpina dificultăți, BOR poate convoca niște redacții de reviste literare și lotul de olimpici la matematică.
Chestiunea zilei? Eliminarea naționalismului (și a pericolului neo-legionar) prin schimbarea datei pascale! A sosit momentul să arătăm că suntem europeni, nu asiatici (ca Pavel din Tars) sau africani (precum Atanasie al Alexandriei).
Știm acum și metoda de trezire spirituală a românilor: petiția online.
Creștinii din primele secole strângeau bani pentru cei nevoiași. Noi strângem semnături, știind că așa, iar nu altfel, se revarsă-n sufletele noastre pacea lui Hristos și râvna sfinților.
Viața noastră religioasă a căpătat, în sfârșit, un sens istoric vertical, o direcție culturală mântuitoare!
Ostoiți de post și rugăciune, spovediți și împărtășiți duminical, împăcați cu semenii pe care i-am tulburat, vindecați de narcisism și pocăiți de fariseism, lepădați de orice patimă lumească, aflați pe intangibile piscuri ale contemplației isihaste, văzători cu Duhul și hristofori în trup, acum putem da marea bătălie pentru sincronismului neo-lovinescian al Ortodoxiei valahe care trebuia, cumva, cândva, să intre-n rând cu lumea.
E adevărat: am aderat la UE și NATO, însă știam că nu ne-am integrat cu adevărat.
Ce ne lipsea? Paștele sărbătorit după calendarul gregorian. Și cum ne-a venit ideea? Așa cum ne-a spus Caragiale.
„Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, fireşte, şi nimica mişcă.“
Așa cum vă spuneam la începutul acestei cronici modeste, Ortodoxia românească a triumfat. Când? În 23 aprilie 2023, de ziua Sfântului Gheorghe. Cu fandacsia pe fandacsie călcând.”
