Premium
Fraţii Ionuţ şi Liviu Cruceru au învăţat muzica psaltică din pasiune, iar primele înregistrări le-au făcut „în joacă” să existe o „amintire sonoră”. Anii au trecut, iar ei au devenit adevăraţi ambasadori ai muzicii bizantine prin toate activităţile pe care le desfăşoară.
Ionuţ a dus muzica bizantină în Biblioteca Academiei Române, unde spune el, „interesul pentru psaltică este ridicat”, iar Liviu le insuflă copiilor din gimnaziu dragostea pentru neume, chiar dacă nu este profesor de muzică, ci de religie, relatează Basilica.ro.
Basilica.ro: Care au fost primele înregistrări realizate împreună? Dar primul CD înregistrat în studio?
Ionuț C.: Primele înregistrări împreună au inclus câteva colinde și au fost făcute în joacă prin anul 1995, cu un casetofon. Desigur, pe vremea aceea eram doar niște copii atrași de muzică. Ulterior am descoperit și aprofundat muzica psaltică.
Primul CD înregistrat în studio a cuprins cântări din perioada Penticostarului și a apărut în 2016, împreună cu revista Familia Ortodoxă. Acesta a marcat începutul unui proiect mai amplu, desfășurat pe durata următorilor 4 ani, coordonat de dl Gabriel Duca. Acest proiect a urmărit punerea în lumină a unor compoziții valoroase mai puțin cunoscute, semnate de autori precum Macarie Ieromonahul, Visarion Ieromonahul, Ștefanache Popescu.
Liviu C.: Prima înregistrare împreună am realizat-o în anul 1995. Este vorba despre o casetă audio ce conține colinde și care a fost înregistrată doar din dorința ca, peste ani, să existe această „amintire sonoră”.
Primul CD înregistrat întru cadru profesionist a fost „Slujba Paraclisului Sfântului Nectarie din Eghina”, alături de Grupul Nectarie Protopsaltul. Tot împreună cu grupul am participat la înregistrarea a numeroase CD-uri. Un proiect important pentru mine și fratele meu s-a derulat între anii 2016 – 2020, în colaborare cu revista „Familia Ortodoxă”.
În cadrul acestui proiect inițiat și coordonat de Gabriel Duca, am imprimat 10 CD-uri cuprinzând compoziții ale unor autori clasici români, precum Macarie Ieromonahul, Visarion Ieromonahul (Duhovnicul), Ștefanache Popescu. Aceste înregistrări s-au născut din dorința de a reconstitui și a face cunoscute cântări culese din diferite manuscrise psaltice din țara noastră.
Basilica.ro: Au reprezentat fraţii Bilalis, renumiţii psalţi greci, o sursă de inspiraţie?
Ionuț C.: Apreciem misiunea fraților Bilalis în slujba artei psaltice, prin intermediul grupului Romeiko. În ceea ce ne privește, nu am urmărit niciodată să devenim o versiune românească a lor, chiar dacă i-am ascultat cu multă plăcere. Sursele noastre de inspirație s-au schimbat de-a lungul timpului, cum era firesc, pe măsură ce ne-am maturizat din punct de vedere muzical.
Dacă la început ascultam aproape orice din sfera psalticii, în prezent mă interesează cu precădere stilul patriarhal. În orice caz, absolutizarea unui singur model sau a unei singure persoane și copierea acesteia nu este o practică sănătoasă.
Liviu C.: Da, deși într-o mai mica măsură. De-a lungul timpului, am audiat diferite cântări ale Ansamblului Romeiko pe care l-au fondat. Sunt lucruri deosebit de utile pe care psalții români le pot învăța de la psalții greci, pentru simplul fapt că tradiția muzicii psaltice, cel puțin în ultimul secol, s-a păstrat mai bine în Grecia decât în România. Acest fapt nu presupune imitarea acestora, ci căutarea și însușirea acelor elemente ce țin de tradiția bisericească sau de partea „tehnică”, interpretativă. Cuvintele cheie sunt, în acest caz, „dreapta măsură” și „discernământul”.
Basilica.ro: Aţi cântat la biserici importante din capitală, precum Sf. Grigorie Palama, Sf. Ilie Rahova etc. Cum v-au ajutat aceste experienţe în formarea muzicală?
Ionuț C.: Într-adevăr, am avut bucuria și onoarea să cânt la mai multe biserici din București. Timpul petrecut în strana fiecăreia dintre ele a însemnat acumulare de cunoștințe teoretice și practice. La biserica Greacă, de pildă, am avut ocazia să experimentez și să-mi însușesc mai bine cântarea în limba greacă.
La biserica Sf. Grigorie Palama am văzut ce presupune dialogul dintre strană și altar și cum ar trebui să „curgă” o slujbă, iar la biserica Sf. Ilie Rahova am avut ocazia să înțeleg cât de importantă este omogenitatea în cântarea de grup. În cele din urmă, sosirea la biserica Sf. Ilie – Hanul Colței, m-a ajutat să conștientizez mai intens datoria față de înaintași. Precizez că la începutul secolului XX, aici a fost cântăreț profesorul Ion Popescu-Pasărea. Acest amănunt ne obligă, cumva, pe cei care cântăm la strană, să ne îndeplinim rolul cu cinste și profesionalism.
Liviu C.: În anul 2004 am devenit psalt al Bisericii „Sfântul Grigorie Palama” situată în Campusul Universității Politehnice din București. Acest fapt mi-a permis să cunosc psalți cu o bogată experiență la strana bisericii, precum protopsaltul Valentin Gheorghe, lector universitar Sabin Preda, părintele diacon Cornel Constantin Coman, Gabriel Duca, Ion Minoiu, ce au contribuit și contribuie la formarea mea în acest domeniu.
De asemenea, între anii 2010 – 2012, eu și fratele meu, am fost psalți ai Paraclisului „Buna Vestire” al Ambasadei Greciei din București. Experiența a fost binevenită din perspectiva faptului că am luat contact direct cu imnografia Bisericii și cu thesisurile (formulele melodice) în limba greacă și în forma originală. Acest lucru ne-a ajutat să înțelegem mai bine relația dintre cuvânt și melos (cuvântul care generează melosul), relație care în limba română, în urma traducerii textului și a adaptării liniei melodice, nu este mereu evidentă. Tot această perioadă a avut un rol determinant în învățarea anumitor podobii (cântări etalon), ce sunt foarte des întâlnite în slujbele bisericești.
Basilica.ro: Aţi promovat muzica psaltică prin diferite proiecte: Asociația Culturală „Prietenii Muzicii Psaltice”, blogul psaltichieromaneasca.wordpress.com. Vă rugăm să ne vorbiţi despre aceste proiecte şi despre proiecte viitoare.
Ionuț C.: Dacă îmi permiteţi, aş dori să fac întâi o remarcă. Dacă privim în trecut vom observa că psalţii români au progresat în meşteşugul muzicii bisericeşti şi datorită contactului pe care l-au avut cu unii dintre reprezentaţii de seamă ai Patriarhiei Ecumenice, precum Petru Vizantie sau Petru Efesiu. Aceste relaţii însă au început să se slăbească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu reformele lui Cuza, până ce s-au stins cu totul.
Asociaţia Culturală „Prietenii Muzicii Psaltice” a luat fiinţă în anul 2018, la iniţiativa lui Ovidiu Avram, cu scopul de a redescoperi vechile legături dintre şcoala românească de psaltichie şi şcoala patriarhală. Până în prezent am reuşit să organizăm două seminarii de muzică psaltică, la care invitat a fost dl. Miltiadis Pappas, fost Proto-Domestic al Patriarhiei Ecumenice. Cel de-al doilea eveniment a avut o deschidere mai largă, fiind realizat în colaborare cu Conservatorul din Bucureşti.
Blogul psaltichieromaneasca.wordpress.com este un alt proiect de suflet, pe care l-am iniţiat din dorinţa de a aduce în atenţie cântarea de strană din spaţiul autohton. Dintre materialele publicate pe blog, majoritatea pun accentul pe latura practică a cântării şi sunt extrase din ziare de epocă, reviste bisericeşti sau reviste culturale. Ocazional îmi expun şi propriile opinii legate de muzică. Unul dintre proiectele viitoare ar viza identificarea de înregistrări vechi cu psalţi români şi gruparea lor într-o colecţie.
Basilica.ro: Având în vedere că dvs. sunteţi profesor de religie, respectiv bibliograf, deveniţi promotori ai muzicii psaltice în cele două domenii de activitate? Aveţi elevi care au devenit pasionaţi de muzica bizantină? Aveţi vreun proiect dedicat muzicii psaltice realizat cu Biblioteca Academiei? Dar vreun plan de viitor în acest sens?
Ionuț C.: Desigur, ne străduim să devenim promotorii muzicii psaltice în domeniile noastre de activitate. De pildă, anul acesta se împlinesc 200 de ani de la tipărirea primei cărţi de muzică psaltică din lume la Bucureşti, de către Petru Efesiu, motiv pentru care am considerat de bun augur să evoc evenimentul într-un articol apărut în „Tezaur – Foaie a Bibliotecii Academiei Române”. Cu ajutorul lui Dumnezeu vor prinde contur şi unele proiecte pe viitor.
Vă asigur că la Biblioteca Academiei Române interesul pentru muzica psaltică este ridicat. În anul 2019 a văzut lumina tiparului „Psaltichia rumânească” a lui Filothei sin Agăi Jipei, într-o ediție facsimilată după manuscrisul românesc 61 al Bibliotecii Academiei Române (coordonator Gabriela Dumitrescu). Să sperăm că ne așteaptă vremuri mai bune și că același lucru o să se întâmple cu alte manuscrise valoroase.
Liviu C.: Activitatea la catedră a adus cu sine prilejul de a le prezenta elevilor importanța vieții liturgice drept cale de cunoaștere a lui Dumnezeu și de unire cu El. De foarte multe ori, elevii au o concepție oarecum abstractă cu privire la Dumnezeu. Fiind spiritual, nevăzut, Acesta este perceput ca fiind distant.
Îi îndemn să-L caute, mai întâi de toate, în Biserică/biserică, prin modul de viață pe care îl presupune credința ortodoxă. Cultul bisericesc este pe de-a-ntregul acest „spațiu-timp” al întâlnirii și unirii omului cu Hristos. Acesta este contextul în care le vorbesc și despre menirea muzicii psaltice ca jertfă, slavă şi mulţumire aduse în dar lui Dumnezeu.
Desigur, de-a lungul timpului, am avut elevi care și-au exprimat dorința de a învăța muzica bisericească și pe care i-am îndrumat. Tot în cadrul școlii, în perioada sărbătorilor de iarnă, pregătim împreună cu elevii un program de colinde. Mai mult, în anii trecuți, am avut ocazia să coordonez activitatea Grupului psaltic al profesorilor de religie din județul Prahova în cadrul unor activități desfășurate la Inspectoratul Școlar Județean.
