Pentru majoritatea dintre noi, o farfurie plină cu fructe și legume este sinonimă cu o alimentație sănătoasă. Însă pentru un număr foarte mic de persoane, câteva bucăți de pepene sau câteva roșii uscate adăugate într-o salată pot declanșa o reacție severă.
Nu este vorba despre o simplă alergie sau o sensibilitate temporară, ci despre o afecțiune genetică rară, cunoscută sub numele de intoleranță ereditară la fructoză.
Această boală afectează modul în care organismul metabolizează fructoza, un tip de zahăr prezent nu doar în fructe, ci și în miere, anumite legume, băuturi îndulcite și o gamă largă de produse procesate, de la prăjituri și biscuiți până la sosuri și chiar unele tipuri de pâine.
Fructoza poate apărea și acolo unde te aștepți mai puțin: în unele mezeluri, cârnați sau produse lactate precum laptele cu ciocolată.
Mai mult, zaharoza (zahărul obișnuit) și sorbitolul (îndulcitor întâlnit în guma de mestecat, pasta de dinți sau unele medicamente) conțin sau sunt transformate în fructoză în timpul digestiei, astfel că și acestea trebuie excluse.
Cauza se află într-o enzimă: aldolaza B. În mod normal, ea descompune fructoza în compuși pe care organismul îi poate utiliza. Când lipsește, fructoza se acumulează în ficat, rinichi și intestine, declanșând reacții toxice.
În formele severe, consecințele pot fi dramatice: convulsii, comă sau deces prin insuficiență hepatică ori renală. Boala se moștenește genetic și apare când ambii părinți sunt purtători ai genei defecte. Prevalența este estimată la aproximativ o persoană din 10.000.
Semnele devin vizibile la sugari
De obicei, semnele devin vizibile la sugari, imediat după introducerea alimentelor solide care conțin fructoză: fructe, legume sau piureuri îndulcite.
La adulți, tabloul clinic poate deruta: afecțiunea este uneori confundată cu boli de stocare a glicogenului, tulburări de alimentație sau hepatite recurente, ceea ce întârzie diagnosticul ani la rând.
Intoleranța ereditară la fructoză nu implică sistemul imunitar, așa cum se întâmplă în alergii, și nu trebuie confundată cu intoleranța la lactoză sau sensibilitatea la gluten.
Este diferită și de malabsorbția fructozei, o formă mai ușoară în care intestinul subțire nu absoarbe eficient fructoza, provocând balonare și dureri abdominale, dar fără aceeași toxicitate sistemică.
La sugari, semnele pot include vărsături, somnolență, iritabilitate, refuzul alimentelor și stagnare în greutate. Unii copii evită instinctiv gustul dulce, ceea ce poate ascunde problema pentru o vreme.
Reacții la adulți
La adulți, tabloul poate însemna dureri abdominale cronice, oboseală și episoade de hipoglicemie fără cauză aparentă. Medicul poate observa indicii precum ficat mărit, analize hepatice anormale sau semne de steatoză hepatică.
Diagnosticul se stabilește prin teste genetice sau prin teste speciale de toleranță la zaharuri. Nu există un tratament care să vindece boala, dar controlul este posibil prin excluderea strictă a fructozei, zaharozei și sorbitolului.
Devine esențială citirea etichetelor: chiar și un sos aparent inofensiv, un sirop pentru tuse sau pasta de dinți pot conține ingrediente problematice, scrie incredibilia.ro.
În practică, asta înseamnă evitarea tuturor fructelor și sucurilor de fructe, a cerealelor îndulcite, a legumelor dulci precum mazărea, porumbul, dovleacul, morcovul sau ceapa, a produselor de panificație cu zahăr, a deserturilor și lactatelor aromate, dar și a mezelurilor ori a cărnii marinate.
Rămân sigure alimente simple: carne, ouă, pește, tofu, orez, paste și cereale neîndulcite. O informare corectă poate aduce un diagnostic mai devreme și suport adecvat. Pentru părinți, refuzul brusc al alimentelor dulci, vărsăturile repetate sau creșterea lentă sunt semnale de urmărit.
Pentru medici, includerea acestei boli rare în lista de posibilități atunci când apar simptome digestive inexplicabile poate face diferența și, uneori, poate salva vieți.
Comentează