Premium
Daniel Funeriu, fost ministru al Educației, rememorează episodul din 2011, când a fost acuzat pe nedrept că nu și-ar fi luat examenul de Bacalaureat. Pornind de la propria experiență, Funeriu le cere politicienilor de azi să nu se prevaleze de exemplul său pentru a refuza să dea curs solicitărilor de a-și arăta diplomele. „Îi rog pe acești politicieni care sunt sub tirul presei de bună-credință, să nu mai își compare situația cu a mea, pentru că nu e comparabilă: niciunul dintre ei nu a avut 10% din performanțele mele academice în tinerețe, așa că să nu îndrăznească să mă invoce, sperând că astfel se apără cu succes”, scrie Funeriu pe Facebook. Unul dintre politicienii cărora li se cere să își demonstreze studiile este Dominic Fritz, primarul Timișoarei, pe care Funeriu nu îl menajează în acest domeniu, deși l-a susținut la alegeri.
„Cred că toate poveștile cu „arată-ți diploma” au început, acum 10 ani, cu mine. Să vă povestesc porcăria pe care Antena 3 mi-a făcut-o în 2011 și efectele ei, precum și câteva considerații personale. Merită citit până la capăt, dacă vreți să înțelegeți de ce anume sunteți conduși de proști.
În iulie 2011, imediat după primul bacalaureat cu camere organizat de mine, societatea s-a polarizat: într-o parte pesediștii, acoliții lor și slugile lor din presă, urlau ca nebunii că „sadicul Funeriu a vrut să pice copiii la bac pentru a demonstra că Băsescu avea dreptate când spunea că „școala românească scoate tâmpiți””. În cealaltă parte erau oamenii normali la cap care au înțeles că ceea ce făcusem era începutul singurei reforme morale pe care România a cunoscut-o după 1989. Atât de mare a fost impactul încât în 24 de ore devenisem cunoscut de întreaga țară, adulat de unii, detestat de alții. Cu întreaga carieră, de la 17 la 40 de ani, făcută în străinătate, nu aveam nicio vulnerabilitate. Încercaseră să mă decredibilizeze cu fake-news-uri legate de ceva dezacorduri gramaticale și montaje video, fără prea mare succes. Pe scurt, devenisem o amenințare politică și pentru opoziție, care nu reușea să mă clintească (pusesem sindicatele pesediste cu botul pe labe, trecusem o lege completă a educației naționale) dar și pentru propriul partid, în care mă transformasem peste noapte din anonim în potențial centru de putere.
Era așadar vital, pentru toată lumea, să fiu demolat, minimizat și scos din ecuație.
La masă fiind cu niște colaboratori, văd că începe să îmi sune în draci telefonul: presă și persoane din linia a doua a partidului. Cu toate că eram sunat mai insistent ca de obicei, nu răspund pentru că discutam lucruri importante și aveam un serviciu de presă la minister. La un moment dat mă sună Roberta Anastase căreia îi răspund și rămân perplex la întrebarea ei: „Daniel, tu ai avut probleme cu bacalaureatul, că Antena 3 spune că ai picat bacul”. Imediat primesc un sms de la Antena 3, cărora le spun, tot prin sms, că nici vorbă de așa ceva. Era notorie pe atunci chestiunea că fusesem un foarte bun elev și student, reprezentasem România la competiții internaționale de chimie și eram, științific, unul din liderii generației mele. Acuzația că nu luasem bacul era, evident, absurdă.
După ce termin întâlnirea mă uit să văd despre ce era vorba și constat că, pe baza unui așa zis „document francez”, Antena 3 spunea că am picat bacul. Am râs, pentru că nu îmi imaginam că cineva poate să creadă așa ceva. Pur și simplu am ignorat chestiunea ca fiind un al nșpelea atac bezmetic la adresa mea, și intenționam să igonor și în viitor.
Pe la ora 20, când presa deja preluase masiv minciuna Antenei 3, m-a sunat Emil Boc să-mi sugereze că ar fi bine să clarific. Am fost contrariat (cum să clarifici... evidența?) și, paradoxal, nu era chiar ușor să clarifici. Nici nu mai știam exact pe unde e diploma mea de care nu avusesem nevoie niciodată (știam, vag, că e într-un dosar albastru, dar după ce mă mutasem din Franța în SUA, apoi în Japonia și Germania...) și, mai ales, aveam două probleme morale:
1) diploma mea de bac însemna emoțional enorm pentru mine: reprezenta trecerea de la dictatura comunistă la libertate, obținută cu eforturi pe care cu greu și le poate imagina cineva, așa că de ce să-mi arăt diploma somat fiind de abjectul Voiculescu?
2) Dacă mă pliez la cererile abjectei Antena 3 când sunt acuzat, mincinos, de o chestie atât de evidentă, nu fac decât să încurajez astfel de atacuri, iar mâine poate o să fiu acuzat de trafic de arme pe care să-l demontez... cum?
Mai era și o problemă de comunicare, ridicolă dar potențial letală din punct de vedere al comunicării. Pe diploma de bacalaureat din Franța scrie „Baccalauréat [...] du Second Degré, SERIE C”, adică „bacalaureat de gradul 2, seria C”, ceea ce foarte ușor poate fi „vândut” mediatic ca fiind „nu bacalaureatul ăla serios, ci o chestie de doi lei”, cu toate că „second degré” e terminologia consacrată pentru „liceu”, iar „seria C” era cea mai prestigioasă în Franța, pentru că era seria științifică, notoriu mai grea (mate, fizică, chimie)...
Pe scurt, chiar dacă rapid localizasem unde e diploma, am decis să nu o arăt, pentru că mi se părea aproape un viol moral, și m-aș fi lăsat antrenat în jocul mafioților, ceea ce un ministru nu poate face. Fraierii de la Antena 3 nu știau ceva simplu: în actele mele de liceu figuram doar cu primul meu prenume, moștenit de la bunicul, „Petru”, iar Daniel nu apărea niciunde în actele de liceu din Franța. În „documentul” invocat de Antena 3 eram trecut așa cum mă știa toată România, „Petru Daniel”, nici măcar cu liniuță, așa cum sunt în actele oficiale. Îmi era, așadar, evident că Antena 3 luase un document oficial din Franța, unde numele meu nu figura, și au fotoșopat acolo numele meu. Trebuia deci să găsesc originalul documentului invocat de Antena 3, ceea ce am și făcut în câteva minute, ajutat de faptul că un alt nume care apărea în listă ”Furtwengler Brett” îmi era familiar pentru că, doar cu câteva zile înainte, citisem în presa din... Alsacia că băiatul luase ceva premiu la olimpiada de filosofie de clasa a XII-a. Îl reținusem pentru că e un nume foarte rar...
În câteva minute, pe la ora 22, găsesc, pe site-ul cu rezultatele tinerilor care au dat bacului în Alsacia în anul... 2011 (la 23 de ani după ce dădusem eu bacul), lista identică cu cea de la Antena 3, mai puțin numele meu care, evident, fusese fotoșopat acolo.
Anunț, prin purtătorul de cuvânt Tudorel Urian, o conferință de presă a doua zi la ora 11, care spune presei că „ministrul va recunoaște tot”.
Ce a urmat a fost... noaptea minții: vreo trei televiziuni și-au improvizat platouri în arșița din fața ministerului. Foști miniștri erau invitați în aceste platouri (cum naiba ca fost ministru poți să fii atât de ridicol încât să faci trotuarul în fața ministerului???) pregătiți să comenteze viitoarea „mărturisire” a ministrului că nu are bacul. Vine ora 11 când, deja, televiziunile dădeau tonul liniilor de mesaje care urmau să vină: ”Funeriu a băgat camere să se răzbune pe elevi pentru că nu are el bacul” era tema favorită. Aștept câteva minute pentru a vedea ce îmi pregătesc inamicii și... încep conferința. Totul fiind transmis în direct, profit pentru a ține un lung discurs care nu are nimic de-a face cu bacalaureatul meu, dar cu idei pe care le voiam transmise în spațiul public știind că acum aveam o excelentă tribună. În final, când sala cu jurnaliști se impacienta, arăt, scurt și la obiect, falsul abject. În acel moment Corina Craciun, reporterița de teren a Antenei 3 (foarte simpatică, trebuia și ea să își câștige viața undeva), pur și simplu s-a prăbușit de pe scaun, toate televiziunile au schimbat instantaneu subiectul, lovitura fiind pe cât de neașteptată pe atât de fulgerătoare. Și oamenii din minister au fost șocați, pentru că în afară de Tudorel Urian, Mihaela Matache și, cred, Teodora Belciu Metiu, nimeni nu știa adevărul, iar oamenii din minister se vedeau deja scăpați de mine. În primul comentariu găsiți partea relevantă a conferinței de presă de atunci (o înregistrare de slabă calitate).
Recunosc că am fost oarecum naiv, pentru că onest. Am crezut că totul se va stinge. Dacă însă citiți comentariile detractorilor mei, veți vedea că apare foarte des chestia cu „ministru fără bac”, deci sunt încă mulți cărora le place să creadă încă minciunile celor de la Antena 3. Treaba lor.
O chestiune însă mă enervează până în zilele noastre: când vreunui politician cu studii incerte sau aproximative îi este solicitat să își arate diploma, fie și civilizat, imediat se prevalează de „precedentul Funeriu” și își compară propria situație, adesea incertă, cu situația mea din 2011 când am fost victima unui grosolan fals, probabil unul din cele mai abjecte de după 1989. Îi rog pe acești politicieni care sunt sub tirul presei de bună-credință, să nu mai își compare situația cu a mea, pentru că nu e comparabilă: niciunul dintre ei nu a avut 10% din performanțele mele academice în tinerețe, așa că să nu îndrăznească să mă invoce, sperând că astfel se apără cu succes.
O zi bună să aveți, știind totuși că sunt mulți oameni de calitate care ar putea să vă conducă, dar nu au nervi atât de tari ca mine și Emil Boc de exemplu, pentru a rezista mafioților. Chestia nașpa, totuși, este că în România e foarte greu de câștigat un proces dacă ești victima unei asemenea calomnii (la vremea respectivă nu erau precedentele care sunt azi), iar dacă pierzi, cu dreptatea în mână, riști să se ducă public ideea că ”aha! Deci au avut dreptate cei de la Antena 3, nu are bacul”.
Și încă o chestie: a doua zi m-au sunat de la liceul meu din Franța să mă întrebe de ce anume au sute de apeluri pe zi care întreabă despre „cum eram ca elev” și că atunci când răspundeau „briliant” brusc, interlocutorii își pierdeau interesul...
PS: cea mai tare fază a pățit-o tata în tren, când un vecin de scaun a început să-i spună ce imbecil e ministrul educației, adică eu, care nu are bacul, etc, etc, neștiind cu cine vorbește. Tata, hâtru, a început să se laude cu fiu-su, fără să spună despre cine vorbește. În final, când tata i-a spus adevărul... întrebați-l pe el care a fost reacția.
PPS: celălalt om care a curățat bacul, în 2013, e Maia Sandu :))) Și pe ea au acuzat-o de multe, dar în final „le-a dat-o la temelie””, scrie Daniel Funeriu pe Facebook.
