Premium
Gabriel Liiceanu afirmă că „lucrurile par să fie pecetluite într-o structură iniţială a Constituţiei din 1991. Am să vă spun întâi că o hotărâre a Curţii Constituţionale într-un stat democrat nu poate fi nicicum ocolită, nepusă în operă. Deci din acest punct de vedere, preşedintele nu avea nici o posibilitate de a nu ţine cont de hotărârea Curţii”.
El subliniază că „ceea ce este impur în toată această poveste este că hotărârea CCR aparţine unei structuri judecătoreşti care este politizată. Dacă nu reuşeşti să creezi un organism care trebuie să stea deasupra tuturor instituţiilor şi autorităţilor statului şi o tragi într-o zonă politică, atunci hotărârile ei nu se vor bucura de neutralitatea pe care ar trebui să o aibă. Numai că această poveste, felul în care sunt numiţi judecătorii CCR este prevăzut cu acest enorm neajuns deja din Constituţia din 1991”.
Gabriel Liiceanu spune că la origini se află „un joc impur”: „Noi putem să ne enervăm, să reacţionăm pasional, dar raţional, strângem din dinţi, suferim, ştim că este un joc impur la origini şi ne uităm neputincioşi la acest deznodământ”.
Ar trebui să mai joace Laura Codruţa Kovesi vreun rol în societate? „Ar fi de dorit, pentru că nu avem mulţi oameni de calibrul ăsta în România în clipa de faţă. Un om de o asemenea onestitate, cinste, profesionalism, inteligenţă... nu se găseşte uşor perechea. Nu ştiu, nu pot să judec în locul dânsei, nu pot să-i judec destinul, cum vrea să şi-l facă, dar eu cred că a câştigat un capital de încredere, pe care ar trebui să-l pună în slujba noastră, a oamenilor care vor ca România să meargă pe un drum civilizat şi normal, nu pe impasul în care am intrat şi pe prăpastia în care suntem traşi”, conchide filozoful.
