Gazul azer prin Ucraina – o schemă rusească ascunsă, cel puțin asta susține Victoria Voytsitska într-o analiză publicată de ziarul Ukrainska Pravda, pe care o redăm mai jos.
- Victoria Voytsitska este o fostă parlamentară din Ucraina și un membru de rang înalt al Comisiei pentru energie, din cadrul ICUV (Centrul Internațional pentru Victoria Ucrainei).
„Din păcate, chiar și după aproape 11 ani de război cu Rusia, care a început de fapt în 2014, gazul rusesc este încă transportat în Europa prin Ucraina. La sfârșitul anului 2024, contractul pe 5 ani semnat în 2019 între Naftogaz și Gazprom expiră. GTS ucrainean transportă 14 miliarde de metri cubi de gaz în Europa. În cei doi ani de război la scară largă, consumatorii europeni au completat bugetul războiului rusesc împotriva Ucrainei prin achiziționarea de gaze rusești pentru un total de 88,8 miliarde de euro.
După finalizarea acestui contract, apare o nouă amenințare – furnizarea de gaze prin Ucraina sub masca gazului azer, care ar putea fi de fapt rusesc. După cum s-a aflat, pe 19 august 2024, Compania Petrolieră de Stat din Azerbaidjan (SOCAR) și Gazprom au ajuns la un acord pentru a-și extinde parteneriatul. Un astfel de scenariu ar putea permite Rusiei să-și mențină influența pe piața europeană a gazelor, subminând în același timp eforturile de a obține independența și securitatea energetică pentru Ucraina și Europa.
Pe întreaga perioadă a acordului de tranzit, Ucraina a rămas o țară de tranzit de încredere pentru țările europene, respectând întotdeauna termenii contractului, asigurând aprovizionarea stabilă cu gaze rusești către Uniunea Europeană, în ciuda faptului că noi, ca țară, nu primim o parte semnificativă din veniturile din tranzit. Din 2014, Ucraina a făcut apel în mod repetat la partenerii săi europeni să oprească sau să reducă semnificativ volumul de gaze rusești către piața europeană.
Este important de reținut că înainte de invazia la scară largă din 2022, potrivit UE, ponderea gazelor rusești prin conducte pe piața europeană era de peste 44%. În ciuda dependenței sale semnificative de gazul rusesc, Uniunea Europeană a luat măsuri decisive într-un timp scurt pentru a-și reduce semnificativ dependența de resursele energetice rusești. Astfel, în primăvara anului 2022, Uniunea Europeană a luat o decizie strategică de a abandona complet consumul de gaze rusești până în 2027. Ca urmare a acțiunilor rapide ale țărilor europene de a abandona gazul rusesc, Gazprom a început să sufere pierderi financiare semnificative, iar în 2023 compania a înregistrat o pierdere de 7 miliarde de dolari, în timp ce producția companiei a scăzut cu 25%. Revenirea Gazprom pe piața europeană a gazelor a devenit o chestiune nu numai de stabilitate financiară a companiei, ci și de supraviețuire a unuia dintre principalii susținători ai regimului de la Kremlin.
Astfel, contractul de tranzit expiră la sfârșitul anului 2024, iar acest lucru oferă oportunități istorice atât pentru Ucraina, cât și pentru UE de a face pași decisivi în vederea atingerii obiectivului strategic de independență energetică față de țara agresoră.
După cum a remarcat comisarul european pentru energie, Kadri Simson, în discursul său recent, "nu avem niciun interes să prelungim acordul trilateral de tranzit de gaze cu Rusia, care va expira până la sfârșitul acestui an". În schimb, UE este interesată să promoveze integrarea în continuare a GTS ucrainean în sistemul energetic european.
Fără tranzitul de gaze rusești, GTS ucrainean va funcționa într-un mod special, dar au fost deja pregătite măsuri adecvate pentru acest lucru. Oleksandr Omelchenko, președintele administrației de stat a orașului Kiev, a explicat: "Nu se așteaptă dificultăți majore în transferul GTS într-un mod fără tranzit. Cum va funcționa? Aceasta va include pomparea gazului din propria producție și stocarea gazelor naturale în instalațiile UGS". În plus, pe 14 mai, președintele Volodimir Zelenski a semnat o lege care va simplifica vămuirea biometanului. Organizația germană de lobby Zukunft Gas a remarcat acest lucru ca fiind un pas important în sprijinul sectorului energetic.
Când vine vorba de "suspecții obișnuiți", țările Uniunii Europene care caută acum în mod activ o așa-numită "alternativă la gazul rusesc", multe dintre aceste țări erau pregătite din punct de vedere tehnic și politic să refuze tranzitarea gazului rusesc prin Ucraina atunci când se apropia finalizarea Nord Stream 2.
De exemplu, Ungaria a trecut de câțiva ani la rute alternative pentru aprovizionarea cu gaze rusești, inclusiv prin TurkStream și alte rute din sud-vestul Europei, semnând un contract cu Gazprom în 2021 și a început să primească gaze din Algeria de la compania petrolieră Sonatrach. În ceea ce privește Austria, autoritatea austriacă de reglementare a energiei E-Control a luat în considerare posibilitatea de a suspenda exporturile de gaze de la Gazprom în următorii ani. Rutele alternative de transport prin Italia și Germania sunt deja utilizate în mod activ, iar utilitățile austriece s-au pregătit pentru o posibilă încetare a livrărilor de gaze din Rusia. Slovacia poate primi gaze din Polonia, de unde provine din gaz natural lichefiat (GNL) din Statele Unite, care este livrat prin Lituania și transformat în gaz într-un port polonez de Orlen PGNiG Supply & Trading. Deși Slovacia susține oficial că furnizează gaze azere, este pe deplin conștientă de faptul că o parte semnificativă a acestui gaz este transportată din Rusia. Prin urmare, livrările de gaze prin Polonia rămân o opțiune fiabilă pentru țară.
Este important ca UE să investească sistematic în dezvoltarea infrastructurii relevante de gaze, care, după cum a remarcat reprezentantul Comisiei Europene, Tim McPhee, "ajută statele membre să securizeze gazul din alte surse decât Rusia".
Un alt factor important de luat în considerare este că tranzitul întregului gaz prin Ucraina reprezintă doar 4,52% din consumul total din Europa. În 2022, țările UE au consumat peste 350 de miliarde de metri cubi de gaz. În 2023, consumul a scăzut cu 13,5%, ajungând la aproximativ 302,75 miliarde de metri cubi. În 2023, tranzitul gazelor rusești prin GTS ucrainean a scăzut cu 28,4% față de 2022, scăzând cu 5,8126 miliarde de metri cubi la 14,6466 miliarde de metri cubi. Chiar dacă tranzitul prin GTS ucrainean este oprit, nicio țară din UE nu va rămâne fără gaz. Din 2014, Ucraina a lucrat în mod constant pentru a-și asigura independența energetică față de resursele energetice rusești. În prezent, producem suficient gaz pentru a ne satisface propriile nevoi. Când vine vorba de GTS ucrainean, merită să urmăm exemplul pasului strategic și istoric de unire a sistemului energetic ucrainean cu ENTSO-E european și de deconectare a acestuia de la cel rusesc în ajunul unei invazii la scară largă în 2022.
Este timpul să facem același pas în ceea ce privește GTS ucrainean – să oprim complet tranzitul oricărui gaz care vine în Ucraina de pe teritoriul țării agresoare.
Gaz azer sau un lup rus în blană de oaie
Acum asistăm la încercări de a salva fostul flagship rus al economiei rusești, Gazprom, sub masca legendei "importurilor de gaze azere" în Europa, sub masca dorinței de a ajuta statele individuale să se aprovizioneze cu gaze. La Baku, pe 19 august 2024, Putin s-a întâlnit cu președintele azer Ilham Aliyev, în timpul căruia, potrivit raportului, s-a ajuns la un acord între Compania Petrolieră de Stat din Azerbaidjan (SOCAR) și Gazprom pentru a-și extinde parteneriatul, inclusiv furnizarea de gaze rusești către Azerbaidjan. Chiar a doua zi, pe 20 august, s-a aflat că Azerbaidjanul a depus o cerere oficială de aderare la BRICS, ceea ce este o dovadă clară a angajamentului său față de interesele rusești.
Cu alte cuvinte, "revopsirea" gazului rusesc ca gaz azer este discutată deschis. Gazul rusesc ar putea trece din nou prin sistemele de transport de gaze rusești și ucrainene către Ungaria, Austria, Slovacia și alte țări europene. Acest lucru a fost declarat și de prim-ministrul slovac Robert Fico pe 7 mai la Baku, în timpul unei întâlniri cu președintele azer Ilham Aliyev. Aliyev a vorbit despre intenția sa de a crește volumul livrărilor de gaze din Azerbaidjan de la 8 miliarde de metri cubi în prezent la 12 miliarde în acest an și de a ajunge în continuare la 20 de miliarde de metri cubi până în 2027.
Fico, la rândul său, a subliniat interesul Slovaciei, care consumă aproximativ 4,5 miliarde de metri cubi de gaze anual, de a furniza volume mari de gaze pentru a-și diversifica sursele de energie.
"Din motive evidente, Rusia și Ucraina nu mai pot exporta gaze în Europa. Suntem interesați în mod natural să furnizăm volume mari de gaze în Slovacia. Vorbim de aproximativ 20 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Acest lucru va aduce o contribuție semnificativă la diversificarea aprovizionării cu gaze către Europa", a spus Fico.
Afirmația că Europa are nevoi uriașe de gaze nu este adevărată. Nevoile europenilor sunt specifice și definite, în timp ce declarațiile lui Fico despre volume mari de gaze sunt adesea exagerate sau fac parte din propagandă. Potrivit Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară, consumul de gaze în Europa în 2023 a scăzut cu 20% la cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani, pe măsură ce țările își intensifică măsurile de eficiență și utilizează surse regenerabile de energie.
De fapt, Azerbaidjanul nu are volume gratuite de gaz pe care să le pompeze în UE prin Ucraina. Conform Aura Sabadus, cercetător senior la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA): "Producția de gaze a Azerbaidjanului nu este atât de mare. Țara are nevoi mari de aprovizionare internă cu gaze și exportă deja gaze în Georgia, Turcia și Europa".
În acest an, țara intenționează să vândă 13 miliarde de metri cubi de gaze către Europa prin conducta TANAP, care leagă Georgia, Azerbaidjan și Turcia. Monopolul azer de petrol și gaze SOCAR are o participație în conducta TANAP și nu are sens să redirecționeze volumele prin Rusia și Ucraina. Proiectul poate avea sens doar dacă gazul rusesc continuă să fie transportat prin GTS ucrainean sub masca gazului azer. Aliyev va câștiga bani din asta ca intermediar, dar rușii vor continua să primească venitul principal, ceea ce este absolut inacceptabil; sursa: DW. Descriere: Transport de gaze din Azerbaidjan în Turcia, Grecia și alte țări europene (https://www.dw.com/en/how-to-use-ukraines-gas-pipelines-when-russia-deal-ends/a-69640265).
De asemenea, există o întrebare serioasă dacă are sens transportul gazului azer prin Rusia și Ucraina, deoarece această rută crește semnificativ costul gazului azer. Dacă prețul este menținut la nivelul actual, va fi o dovadă clară că gazul vândut ca gaz azer va fi un "lup rusesc în blană de oaie" deghizat în alte produse.
Ideea principală este că, începând cu 31 decembrie 2024, "ușa" pentru tranzitul gazelor rusești prin Ucraina va fi "închisă și blocată în siguranță". Astfel, regimul de la Kremlin încearcă să pătrundă pe piața europeană a gazelor sub masca "gazului azer". Iar scopul aici nu este doar de a salva falimentul Gazprom, ci și de a readuce pârghia economică asupra deciziilor politice luate la nivelul statelor membre și al Uniunii Europene în ansamblu.
Este timpul să câștigăm războiul narațiunilor și să demontăm miturile din jurul GTS ucrainean
Rusia răspândește în mod activ propagandă și mituri pentru a-și menține și recâștiga poziția pe piața europeană a gazelor.
Mitul că Europa va îngheța iarna fără gaz rusesc. Țările europene s-au pregătit de mult timp pentru sezonul de iarnă, având suficiente rezerve de gaze și rute alternative de aprovizionare. Guvernele europene au investit în noi capacități de stocare și import de gaze pentru a satisface nevoile europenilor.
Mitul care este folosit în mod activ în domeniul informațional al Ucrainei că infrastructura de transport a gazelor din Ucraina servește drept scut împotriva atacurilor rusești nu este adevărat. De fapt, Rusia continuă să bombardeze cinic instalațiile ucrainene de stocare a gazelor și elementele cheie ale infrastructurii noastre de gaze, inclusiv stațiile de distribuție a gazelor. Existența unui acord de tranzit nu l-a împiedicat pe Putin să decidă să lanseze o agresiune pe scară largă în 2022, iar tranzitul așa-numitului gaz azer nu va servi drept scut pentru a ne proteja instalațiile energetice.
Gazul a fost întotdeauna și rămâne unul dintre principalele instrumente ale influenței Rusiei asupra politicii internaționale. Pentru Federația Rusă, piața gazelor nu este doar profitabilă din punct de vedere economic, ci și importantă din punct de vedere strategic. O parte din veniturile din vânzările de gaze sunt folosite pentru a mitui politicienii europeni, ceea ce permite Rusiei să influențeze decizii importante în UE. Această abordare a asigurat influența pe termen lung a lui Putin asupra Uniunii Europene chiar și după anexarea Crimeei și capturarea unei părți din teritoriile din estul Ucrainei. Recentul acord dintre SOCAR și Gazprom pentru a-și extinde parteneriatul este o dovadă a unei noi încercări a Rusiei de a pătrunde pe piața europeană a gazelor.
Realizând aceste riscuri, este esențial ca atât Ucraina, cât și Uniunea Europeană să împiedice Rusia să-și folosească din nou schemele de influență. Este important ca politicienii europeni să înțeleagă că orice concesii economice în sectorul energetic duc la pierderea independenței politice.
Singura decizie corectă este deconectarea completă a sistemului ucrainean de transport al gazelor de Rusia, de la această moștenire a URSS, și de a deveni parte integrantă a infrastructurii europene de gaze. Acesta este un pas nu numai către independența energetică a Ucrainei, ci și către protejarea securității energetice a întregii Europe.”
Comentează