Cum este situația politică la un an de la alegeri?
Este o vorbă la fotbal, folosită de obicei când cineva încearcă și nu reușește: s-a născut talent, a murit speranță. S-a făcut un an de la aflarea rezultatelor alegerilor prezidențiale, atunci când oamenii în baruri și cafenele se îmbrățișau ca la un gol al Stelei în Champions League. De ce? Pentru că nu se cunoșteau, dar trăiau aceeași bucurie umbrită de multă speranță, pre și post alegeri.
Poate că provocarea abia de acum începe pentru președintele Iohannis. Partidele politice, inclusiv cel care l-a suținut în campania electorală, stau la adăpost în perioada asta. Tragedia de la Colectiv nu numai că a schimbat oameni și atitudini, a schimbat și fața politicii românești, cel puțin într-un mod superficial pentru moment.
Unde intervine Karma?
Victor Ponta a demisionat. Partidele încep să-și piardă din identitate și credibilitate. Politicienii nu au cum să pomenească în următorii ani nimic despre încredere, nu cei din “garda veche”. Publicul din stradă și de pe Facebook a pus presiune pentru demisii, pentru un guvern tehnocrat (tânăr sau nu). Nici nu suntem siguri ce ne așteaptă, nu avem un model în față, nu putem spune despre o țară “ia uite tehnocrația ce succes are acolo”, mai repede căutăm meritocrație, dar asta e altă poveste. A trecut prin asta Cehia, Ungaria, Italia și Grecia de unde vine și termenul. Toate tipurile de guvern technocrat au apărut din cauza eșecurilor suferite de partidele mainstream. Suntem și noi la prima încercare de guvern tehnocrat. Guvern, nu prim ministru. Unul a fost Stolojan (da, tehnocrat la vremea respectivă) și Isărescu, însă nu și cabinetele.
Revenind la președintele Iohannis. Deși îi cade bine faptul că într-un final (pentru el) Victor Ponta a plecat, probabil bucuria și mai mare este faptul că nu este nevoit să-l propună premier pe Cătălin Predoiu. Nu pare a avea mare încredere în actualul leadership PNL și nici într-un potențial guvern de dreapta, care pentru moment poate părea vulnerabil.
Surpriză sau nu, propunerea Dacian Cioloș a fost nici cal, nici măgar și dacă ne uităm la ultimele două zile îmi dau din ce în ce mai multă dreptate. Pe deoparte nu e afiliat politic, dar a fost susținut de Băsescu pentru Comisia Europeană, a fost audiat ca martor în dosarul ICA, însă e specialist în agricultură activând la cel mai înalt nivel și fiind și apreciat pentru ceea ce a făcut. Nu este nici ce a cerut strada, nici ce a cerut Facebook, iar etichetele puse în new media sau presă au fost băsist, corupt (cu semnul întrebării) sau acuzații de felul “tot de-al lor”.
Alegerea președintelui Iohannis pare destul de nesigură. Deși premierul propus a avut seria de întâlniri cu partidele, a avut câteva zile la dispoziție pentru lista finală, când a apărut public controversele nu au întârziat să apară. Un potențial ministru a căzut dinainte de audieri, un altul după ce a primit aviz favorabil. Nu comentez persoanele în cauză, însă mă întreb, lista aia nu a fost consultată? Oamenii ăia nu au fost verificați dinainte? Nu a luat nimeni în calcul niciun risc?
Președintele Iohannis a avut voie să spună ghinion odată, a doua oară nu cred că va mai fi iertat.
Cât despre președintele Klaus Iohannis:
- trebuie să găsească o soluție de comunicare. Nu are purtător de cuvânt, nu comunică des în afară de facebook, sunt momnte când oamenii așteaptă efectiv un răspuns sau o părere pe anumite subiecte, iar acesta nu apare de nicăieri. Să nu uităm că Facebook-ul are aproximativ 8 milioane de conturi și maxim 55-60% pot fi peste 18 ani, deci nu se adresează prin Facebook nici măcar electoratului care a votat pentru dânsul, de restul cetățenilor nu mai spun.
- trebuie să găsescă o altă metodă de consultare cu societatea civilă și asta cât mai repede în ideea de a fi Cotroceniul un partener instituțional pentru anumite proiecte sau pentru a asculta idei și sugestii. Să nu fie în nici un caz selectiv pentru consultări parlamentare.
- totodată, președintele are astăzi de dat niște explicații, niște lămuriri legate de casa confiscată.
Pe de altă parte, faptul că deja au picat doi potențiali miniștri poate însemna două bile negre atât pentru Iohannis, cât și pentru Cioloș. Liniște din partea partidelor politice nu va fi, vor face tot ce le stă în putiință să demonstreze că tehnocrația nu este o soluție viabilă, indiferent de numele și expertiza celor propuși sau puși în funcție. Însă partidele ar trebui să aibă alte griji. Cea de a nu mai pune pe liste primari și parlamentari corupți și rău voitori. Numai în București din 7 primari 4 au fost arestați. Cât despre parlamentari nici nu mai vorbim câți sunt arestați, urmăriți penal sau în curs de a fi anchetați.
Președintele Iohannis este înconjurat de riscuri în momentul de față, iar dacă propunerea Cioloș încheie mandatul așa cum l-a început, credibilitatea și speranța vor avea cote din ce în ce mai scăzute.
Închei cu paralela din fotbal, dacă președintele va dezamăgi în continuare și nu își va schimba atitudinea, peste ani va însemna pentru politică ce înseamnă Mitea astăzi pentru fotbal. (Nicolae Mitea, a fost una dintre cele mai mari speranțe ale fotbalului românesc și a ajuns în a fi cea mai mare rușine, dezamăgire ...)
Președintele trebuie să-și asume propriile riscuri și ar trebui să fie mult mai atent la selecția oamenilor din echipa cu care merge mai departe.
*Cuvântul "tehnocrație" provine din limba greacă, din cuvântul tekhne (îndemânare) și kratos (putere de decizie). Tehnocrația este o forma de guvernământ prin care puterea de decizie la nivel executiv aparține tehnicienilor și oamenilor de știință, numiți tehnocrați. Conceptul de tehnocrație este în general ipotetic, deși în anumite domenii-cheie, posturile de conducere sunt rezervate tehnocraților. Într-o tehnocrație, factorii de decizie sunt aleși pe baza competențelor acestora într-un anumit domeniu și nu pe criterii politice.
Comentează