Premium
A doua demisie de acest gen în 48 de ore: guvernatorul provinciei Najaf, în centrul Irakului, a anunţat vineri că îşi dă demisia după manifestaţii şi critici în legătură cu gestionarea proastă şi corupţia din provincie, notează AFP.
Joi, în sudul sărac şi marginalizat al acestei ţări bogate, totuşi, în hidrocarburi, guvernatorul provinciei Dhi Qar, cu capitala la Nasiriyah, şi-a anunţat şi el demisia, la o zi după manifestaţiile reprimate violent în acest bastion al protestului anti-putere, potrivit Agerpres.
Guvernatorul din Najaf, unul dintre oraşele sacre ale islamului şiit, şi-a anunţat vineri, într-o conferinţă de presă, demisia, potrivit agenţiei naţionale de presă INA.
Plecarea sa intervine după criticile virulente din partea unui baron al politicii irakiene, liderul şiit Moqtada Sadr, mare învingător la ultimele alegeri legislative.
Moqtada Sadr a efectuat miercuri o vizită mediatizată la primăria din Najaf, după "informaţii privind acte de corupţie şi deficienţe în această instituţie", potrivit agenţiei INA.
"Vom acţiona pentru ca guvernatorul din Najaf să fie îndepărtat şi înlocuit prin mijloace legale", a spus liderul şiit.
Vineri seară, el a salutat demisia într-un comunicat, considerând-o "un pas în direcţia bună".
În ultimele săptămâni, Najaf a cunoscut manifestaţii sporadice, după modelul mobilizărilor din provincia vecină Al-Qadisiyah, sau cea Dhi Qar, protestatarii denunţând condiţiile de viaţă dificile şi cerând locuri de muncă pentru tinerii absolvenţi.
Premierul Mustafa Al-Kadhimi a prezidat miercuri o reuniune de securitate pentru a discuta despre aceste proteste, reiterând necesitatea "de a nu folosi forţa sau de a trage gloanţe".
A doua zi, guvernatorul provinciei Dhi Qar, Ahmed Ghani Khafaji, şi-a prezentat demisia, la o zi după mitinguri în care trei persoane au fost rănite de gloanţe, potrivit unei surse medicale.
În toamna lui 2019, Irakul a fost zguduit de o mişcare de protest uriaşă şi fără precedent, care a văzut mii de manifestanţi din întreaga ţară ieşind în stradă pentru a denunţa şomajul în rândul tinerilor, infrastructura în degradare şi corupţia endemică.
Reprimată în sânge, paralizată de pandemie, mişcarea s-a stins. Peste 600 de oameni au fost ucişi şi zeci de mii au fost răniţi, reaminteşte AFP.
