DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Guvernul Cioloș pierde disputa intelectuală

Guvernul Romaniei
guvernul romaniei sigla

Acest articol a început pornind de la premise destul de blânde. Doream să enumăr stilurile discursive ale apărătorilor Guvernului Cioloș. A evoluat, ușor-ușor, în a fi un articol care vorbește despre lipsa de susținere față de Guvern, manifestată mai ales când acesta trece prin momente sensibile. Drept este și că momentele sensibile se întâmplă foarte des.

Stilul tehnocrat

Se dă următorul citat din Achim Irimescu:

„Ca urmare, eu am zis așa: dacă avem o analiză - nu avem acum - care să ne indice că dacă s-ar închide o oră-două în weekend am ajuta producătorii noștri în vreun fel? Repet, dacă am avea o asemenea analiză, pe care nu o avem, atunci singur, am putea discuta cu hipermarketurile să vedem ce soluții găsim, dar eu nu pot să impun hipermarketurilor o astfel de decizie în nici un fel. În vest, unde s-a reușit, în câteva state, ca hipermarketurile să fie închise duminica, totul a fost la presiunea mare a sindicatelor salariaților, vânzătorii în principiu”.

În citatul de mai sus ministrul sugerează ideea că hipermarketurile ar putea în mod voluntar să dorească să li se impună niște restricții ca să mai vândă și alții în locul lor. Dar dacă nu doresc, el nu le va obliga. Am citit atunci fraza ca o îngropare a ideii ușor fanteziste a închiderii magazinelor peste weekend în favoarea piețarilor. Întrebarea mea a fost: "este aceasta o tactică bună de comunicare?".

Unul dintre răspunsurile pe care le-am primit în discuții informale a fost că da, așa este limba "bruxelleză", te îngroapă cu zâmbetul pe buze. Și argumente asemănătoare au fost aduse de apărătorii miniștrilor lui Cioloș și în alte ocazii.

Doar că, și în cazul unui discurs perfect, rămâne problema că România nu este Bruxelles. Discursul politic corect la nivelul funcționărimii UE se bazează pe un anumit contract social care sună cam așa: eu nu îți atac direct cacealmaua ta, tu nu îmi ataci direct cacealmaua mea (în engleză „calling the bluff” sună ceva mai precis). Asta nu exclude existența unor dispute substanțiale, dar ele sunt purtate departe de ochii publicului.

Bruxelleza (care, uneori, îl vizitează și pe premierul în funcție) este un limbaj extrem de nefericit atunci când vorbești cu proprii cetățeni. Cetățeanul, chiar și cel care are timp de politică, nu dorește să stea să traducă discursul miniștrilor din limbaj de Bruxelles în limbaj natural, având impresia că de aceea plătește oficialități ca acestea să poată să dea răspunsuri clare și răspicate.

Stilul „ce vroia să spună autorul”

loglady1 "Bufnițele nu sunt ce par a fi", spune un personaj din Twin Peaks

Atunci când Gabriel Biriș a anunțat triumfător că noul Cod Fiscal îi impozitează pe cei fără venituri declarate, de fapt el doar invita la o discuție necesară. Serios, aceasta a fost explicația semi-oficială și acceptată de unii susținători.

Atunci când Raluca Prună a spus că discuțiile despre drepturi sunt un lux ea sugera mai degrabă că trebuie găsit un just echilibru în loc să absolutizăm libertățile. Cel puțin asta cred că este acum interpretarea oficială.

„E o propunere, nu o decizie”, spune la un moment dat purtătorul de cuvânt al Guvernului despre o declarație a ministrului Sănătății.

Stilul spontan-haotic

Pregătind acest articol mi s-a sugerată să mă uit pe următoarea postare.

spontan-haoticAșadar, vicepremierul Borc invocă o frază a Anei Blandiana într-un context ce îl implică pe Corneliu Coposu pentru o apăra pe ministrul Prună, cea care a spus că, în contextul criminalității în creștere, discuția despre drepturi este un „lux teoretic”. Nu există cuvinte care să ilustreze lipsa de înlănțuire logică din argumentul vicepremierului.

*

Ce au aceste strategii de apărare în comun? Faptul că ni se cere să nu interpretăm literal sensul cuvintelor și gesturilor miniștrilor, ci să căutăm un cadru de referință în care acestea să aibă sens. Nu neapărat cel mai plauzibil cadru de referință în context, ci cel mai favorabil cadru de referință posibil. Fără acest cadru, fără să ne aducem ochelarii colorați de acasă, este imposibil că gafele miniștrilor guvernului Cioloș să fie apărate. Chiar și de către susținători sau colegi.

Evident, nu toți miniștrii sunt afectați de această înclinație de a face gafe  indefensibile. O numărătoare informală făcută aseară în redacție sugerează că maladia influențează doar o treime până la o jumătate din Cabinet. La secretarii de stat, incidența este chiar mai scăzută, dar aceștia nu ies foarte des la rampă.

Problema este, totuși, suficient de mare încât să fi îndepărtat apărătorii premierului și ai Guvernului. Este extrem de greu să găsești pe Internet și în media, susținători ai Guvernului Cioloș care să își asume apărarea miniștrilor. Nu doar cu argumentele chinuite prezentate mai sus, ci cu orice fel de argumente. Până și Dan Suciu tinde să se comporte mai mult ca un purtător de cuvânt al premierului decât al guvernului în întregul său.

În lipsa unor asemenea susținători, gafele sunt notate ca atare, fără circumstanțe atenuante, în memoria colectivă. Sunt, pentru moment, înfrângeri mai degrabă intelectuale. Guvernul Cioloș rămâne, în ochii multora, preferabil unui guvern politic care ar putea cheltui sume nesimțite în an electoral. Iar premierul însuși se arată a fi mai coerent decât Guvernul subordonat. Dar această toleranță nu se va manifesta la infinit. Cu fiecare gafă, cu fiecare susținător care se jenează să își mai apere Guvernul, se consumă o fărâmă din capitalul politic al premierului și o altă fărâmă din credibilitatea ideii de guvern tehnocratic.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.