ÎCCJ le 'desenează' magistraților activiști: Hotărârea CJUE din 18 mai 2021 nu creează obligaţii în sarcina instanţelor de judecată

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), cea mai importantă instanță din țară, consfințește supremația Constituției chiar și în fața hotărârilor Curții de Justiție a UE, în plin asalt al magistraților-activiști asupra unor instituții precum Inspecția Judiciară sau Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.

Marți, 28 septembrie, o organizație de lobby formată din așa-ziși profesioniști ai Dreptului din mai multe țări, apropiați ai unor magistrați din țară, a transmis o declarație în sprijinul judecătorului Costin Andrei Stancu de la Curtea de Apel Pitești. Organizația „The Good Lobby Profs” acuza Inspecția Judiciară că a încălcat independența judecătorului, prin exercitarea unei acțiuni disciplinare împotriva acestuia. Stancu este judecătorul care a decis să ignore prevederile Constituției și să constate cu de la sine putere, invocând decizia CJUE din 18 mai 2021, că SIIJ nu funcționează legal. (Detalii aici: Fieful magistraţilor activişti de la Curtea de Apel Piteşti, stat în stat: Un judecător aparent incompatibil a stabilit că SIIJ trebuie desfiinţată).

La doar o zi de la această încercare de a pune presiune asupra judecătorilor chemați să judece acțiunea disciplinară (Secția pentru judecători în materie disciplinară a CSM, ca primă instanță), în spațiul public a apărut încheierea de şedinţă din data de 8 septembrie 2021 de la ÎCCJ care spulberă argumentele lobby-iștilor, dar și pe cele ale contestatarilor SIIJ.

Un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis să respingă cererea foştilor procurori DNA Ploieşti, Lucian Onea şi Mircea Negulescu zis Portocală, de a constata nulitatea absolută a rechizitoriului şi a dosarului întocmit de Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ). Potrivit g4media.ro, judecătoarele Hermina Iancu, Elena Barbu şi Eleni Cristina Marcu au decis să aplice decizia CCR care a declarat SIIJ constituţională. Amintim că decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de pe 18 mai 2021 lasă la latitudinea autorităților naționale soarta SIIJ.

În considerentele ÎCCJ (în majoritate, singura opinie separată referindu-se la momentul analizării cererii, nu la fondul cauzei) pentru respingerea excepţiei nulităţii absolute a rechizitoriului şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză de către SIIJ se reține că „asupra excepţiei privind nulitatea absolută a rechizitoriului şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză de S.I.I.J., invocată de inculpatul B., însuşită şi de inculpatul A., Înalta Curte constată că, în baza Hotărârii C.J.U.E, din 18 mai 2021 nu poate fi reţinută şi constatată pretinsa necompetenţă a organului de urmărire penală în instrumentarea cauzei de faţă”.

Judecătorii ÎCCJ citează în continuare paragrafele cele mai relevante din decizia CCR. „Reţine Înalta Curte ca fiind deosebit de relevant în cauză paragraful 84 din decizia nr.390 unde se menţionează că „C.J.U.E., declarând caracterul obligatoriu al Deciziei 2006/928, a limitat efectele acesteia dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, a stabilit că obligaţiile ce rezultă din decizie cad în sarcina autorităţilor române competente să colaboreze instituţional cu Comisia Europeană (paragraful 177 din hotărâre), deci în sarcina instituţiilor politice, Parlamentul şi Guvernul României, şi, pe de altă parte, că obligaţiile se exercită în temeiul principiului colaborării loiale, prevăzut de art. 4 din TUE. Din ambele perspective, obligaţiile nu pot incumba instanţelor de judecată, organe ale statului care nu sunt abilitate să colaboreze cu o instituţie politică a Uniunii Europene."”, se arată în decizia ÎCCJ.

„În raport de cele arătate, Înalta Curte reţine că aspectele constatate şi analizate prin Hotărârea C.J.U.E din 18 mai 2021 nu creează obligaţii în sarcina instanţelor de judecată, alte organe ale statului fiind abilitate să colaboreze cu o instituţie politică a Uniunii Europene pentru realizarea obiectivelor de referinţă enunţate în anexa la Decizia nr. 2006/928, iar necompetenţa materială a organului de urmărire penală nu poate fi constatată în raport de existenţa în fondul activ al legislaţiei a unor norme care stabilesc tocmai competenţa respectivului organ de urmărire penală. Cu alte cuvinte, necompetenţa organului judiciar nu poate fi declarată pe baza competenţei stabilite prin lege”, mai arară ÎCCJ, desființând atât argumentele împotriva SIIJ, cât și cele care l-ar „scuza” pe judecătorul cercetat disciplinar de Inspecția Judiciară.