IICCMER a sesizat Parchetul în legătură cu moartea a 771 de copii internaţi în centre de plasament

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunţat joi că a depus, la Parchetul General, o plângere penală care vizează tratamentele neomenoase aplicate în perioada regimului comunist în căminele spital din Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei, ce au dus la moartea a 771 de minori. "Regimul din instituţiile menţionate, aflate în timpul regimului comunist în administrarea statului român, a dus nemijlocit la moartea a cel puţin 771 de minori - număr provizoriu. Astfel, la Căminul spital pentru minorii nerecuperabili Cighid s-au înregistrat 138 de decese în perioada 1 octombrie 1987 - 26 martie 1990, la Căminul spital Păstrăveni au fost 394 de decese confirmate între 1 octombrie 1966 - 30 aprilie 1990, în timp ce Căminul pentru minori deficienţi nerecuperabili din Sighetu Marmaţiei a înregistrat 239 de decese în perioada 20 ianuarie 1973 - 31 decembrie 1991", au precizat reprezentanţii IICCMER, într-o conferinţă de presă, conform Agerpres.

Potrivit acestora, contextul istoric declanşator a fost creat în anul 1966, când regimul comunist din România a iniţiat una dintre cele mai restrictive politici demografice pronataliste. "Creşterea forţată a populaţiei, strict cantitativă, fără respectul faţă de om şi fără asigurarea tuturor condiţiilor decente de viaţă, a avut printre consecinţe creşterea mortalităţii materne şi infantile, creşterea fără precedent a numărului de copii născuţi cu malformaţii congenitale grave, cu afecţiuni fizice şi psihice, cu diverse boli moştenite sau dobândite după naştere, mii de copii ajungând orfani şi un număr impresionant fiind abandonaţi", precizează reprezentanţii Institutului.

IICCMER arată că minorii ce necesitau protecţie din partea statului erau împărţiţi în trei categorii - "recuperabili", "parţial-recuperabili" şi "nerecuperabili". "Diferenţierea era făcută între o categorie de minori pe care statul încerca să-i 'recupereze', total sau parţial, pentru integrarea ulterioară în producţie, şi o categorie de copii în care statul nu era dispus să investească şi pe care nici măcar nu dorea să-i recunoască. Reabilitarea, chiar şi parţială, a acestor copii, care ar fi putut fi ulterior integraţi în muncă, solicita cheltuieli importante, la care statul contribuia doar parţial. Părinţii erau nevoiţi să acopere o parte din costurile îngrijirii copiilor, indiferent de situaţia lor materială. Nu puţine sunt cazurile în care familii monoparentale, cu venituri minime, sunt nevoite să plătească până la jumătate din acestea pentru întreţinerea minorului în cămin. Mai dificilă era situaţia minorilor orfani de ambii părinţi, lipsiţi de bunuri materiale sau rude, pentru care bugetul asigurărilor sociale nu avea prevăzute sume şi nici baza legală prin care să poată acoperi aceste cheltuieli. Pentru ideologia comunistă, doar omul sănătos intra în discuţie, 'rebuturile' fiind ascunse şi, la limită, evacuate", susţin reprezentanţii IICCMER.

IICCMER a cercetat aproximativ 10 din cele 26 de cămine spital pentru minori nerecuperabili din ţară, din care se trimit spre organele de anchetă penală rezultatele în privinţa a trei dintre ele, având în vedere probele obţinute până în prezent. Investigaţiile IICCMER vor continua şi după această sesizare. ''Mărturiile adunate privind condiţiile de viaţă de la căminele spital Cighid, Păstrăveni şi Sighetu Marmaţiei arată că regimul de viaţă al minorilor se caracteriza prin alimentaţie necorespunzătoare, nerespectarea condiţiilor minimale igienico-sanitare, lipsa hainelor, frig, igrasie, lipsa asistenţei medicale, izolarea de lumea înconjurătoare", arată sursa citată.

La conferinţă a participat şi Izidor Ruckel, unul dintre copiii internaţi în Căminul pentru minori din Sighetu Marmaţiei, adoptat în 1991 de o familie din Statele Unite ale Americii, care a povestit experienţele trăite în perioada în care a fost internat în centrul de plasament de aici. "Doar în instituţia mea majoritatea copiilor s-au îmbolnăvit fizic şi psihic. Nu din cauză că erau deja bolnavi, ci din caută că au crescut în Centru. Cea mai mare preocupare a mea în zilele acestea este cea din punct de vedere medical. Copiilor cărora li s-au dat medicamente să se vindece, în loc au fost infectaţi şi au devenit din ce în ce mai bolnavi şi multe cazuri au condus la moarte din cauza medicaţiei", a povestit Izidor Ruckel.

El a mai spus că, după ce a revenit în vizită la centrul de plasament în care a fost internat, a descoperit că angajaţii nu şi-au schimbat deloc comportamentul faţă de copii. "După Revoluţie s-a schimbat cum arată centrul de plasament, dar comportamentul angajaţilor în felul în care îi tratează pe copii nu s-a schimbat. Comportamentul personalului din aceste centre nu s-a schimbat absolut deloc după Revoluţie. Am fost foarte surprins ca la vizitele din 2001, dar şi la vizitele ulterioare să descopăr că aceiaşi angajaţi au acelaşi comportament faţă de copii, deşi condiţiile de viaţă s-au îmbunătăţit", a arătat el.

Izidor Ruckel a mai povestit şi cum decurgea o zi în centrul de plasament pe care l-a părăsit în anul 1991. "În fiecare dimineaţă, ne trezeam pe la ora şase dimineaţa. Te puneau în baie complet gol. Stăteai în baie pentru două ore. Angajaţii făceau paturile şi după aceea primeai micul dejun şi mâncai. După aceea ţi se făcea baie, fie că era rece sau nu, nu conta. Apa era schimbată după ce erau spălaţi toţi copiii de pe etaj - 50 sau 60 de copii. Copiii erau puşi într-o cameră curată şi li se dădeau medicamente pentru a-i seda astfel ca angajaţii să nu aibă probleme cu ei. Unii copii se răneau singuri, erau legaţi de pat sau îmbrăcaţi în cămăşi de forţă şi aceia care se loveau cu capetele de pereţi erau cei cărora li se dădeau cele mai multe medicamente. Li se servea prânzul, după aceea acelaşi lucru se întâmpla. Venea timpul cinei, stăteai treaz în mare parte, dar dacă erai unul dintre aceia scăpaţi de sub control erai sedat din nou. După cină ţi se făcea baie, erai îmbrăcat la loc şi erai pus în pat", a mai spus Izidor Ruckel.

Ca urmare a descoperirilor făcute, IICCMER arată că a înaintat o sesizare penală către Parchetul General, prima dintr-o serie care ''vizează crime sistemice şi sistematice petrecute în perioada comunistă, având în vedere toate ramificaţiile administrative, profesionale şi politice''. La conferinţa de presă au participat Radu Preda, preşedinte executiv IICCMER şi Cătălin Constantinescu, consilier juridic.