Președinta Înaltei Curți, judecătoarea Lia Savonea, a convocat pentru joi, ora 13.30, Secțiile Unite ale ÎCCJ pentru a tranșa dacă instanța supremă sesizează Curtea Constituțională în privința noii legi a pensiilor de serviciu ale magistraților.
Contextul politic e tensionat: AUR a depus moțiuni de cenzură pe celelalte patru proiecte din „Pachetul 2 de austeritate”, dar nu și pe cel al pensiilor magistraților — astfel că acesta este considerat adoptat; începe fereastra de două zile în care titularii prevăzuți de Constituție pot sesiza CCR.
Un draft al hotărârii Secțiilor Unite, consultat de stiripesurse, arată că ÎCCJ vizează o sesizare „înainte de promulgare”, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, atacând legea pe un front extins: statul de drept, neretroactivitatea, egalitatea în drepturi, independența justiției, efectele deciziilor CCR și raportarea la dreptul UE.
Procedura, sub lupă: „asumarea” Guvernului, folosită abuziv
Judecătorii reclamă că Executivul a recurs la angajarea răspunderii (art. 114) fără a bifa condițiile stabilite de CCR — urgență, celeritate maximă, importanță deosebită și aplicare imediată: impactul bugetar anunțat este „zero”, Parlamentul tocmai respinsese un proiect identic (PL-x 103/2025), iar argumentul PNRR nu acoperă schimbarea condițiilor de pensionare ale magistraților. Mai mult, împărțirea în cinci „pachete” într-o singură ședință guvernamentală ar fi un artificiu contrar tehnicii legislative. Concluzia: procedura e viciată, iar legea ar trebui anulată în întregime.
Fondul legii: trei regimuri care se bat cap în cap
Sesizarea insistă că, la doar doi ani după Legea 282/2023, puterea politică schimbă din nou regulile într-un segment esențial al statutului magistraților, generând trei regimuri paralele de pensionare: (1) până la 1 ianuarie 2024, (2) 282/2023 și (3) noua lege. O singură zi de vechime poate împinge un magistrat într-un regim sau altul, fără motivare obiectivă — ceea ce ar încălca egalitatea în drepturi și securitatea juridică. Comisia de la Veneția avertizase deja că aceste „reforme în rafală” subminează independența.
65 de ani + 35 de ani vechime: „tranziție” doar pe hârtie
Proiectul ridică vârsta la 65 de ani și introduce vechime totală în muncă de 35 de ani. Transpunerea în timp ar fi însă „bruscă”: vârsta urcă cu 1,5 ani pe an până în 2036, iar vechimile asimilate dispar etapizat până în 2034, făcând ca beneficiul tranziției să fie mai degrabă iluzoriu pentru majoritatea generațiilor. CCR ceruse tocmai o etapizare „reală, graduală și rațională”.
Actualizarea pensiilor și baza de calcul: înapoi la ce a interzis CCR
În locul standardului consolidat — pensia „cât mai apropiată posibil” de ultima remunerație — legea coboară la 55% din media veniturilor brute pe 60 de luni și plafonează netul la 70% din ultimul net. ÎCCJ citează atât jurisprudența CCR, cât și o hotărâre CJUE din 5 iunie 2025 (C-762/23), care ancorează principiul menținerii unui nivel de pensie apropiat de ultimul salariu pentru a proteja independența. Tot aici, draftul notează reintroducerea — pentru magistrații încă în funcție, dar neeligibili — a unei soluții de actualizare respinsă deja de CCR în 2023.
Discriminări în interiorul sistemului și față de „colegii” din penal
Documentul subliniază diferențe greu de justificat între magistrații civili, magistrații militari și ofițerii de poliție judiciară: primii ar munci până la 65 de ani pentru 55% din baza pe 60 de luni (plafon 70%), în timp ce ceilalți pot ieși mult mai devreme, cu 65% și plafon la ultimul venit net. Pentru procurorul care coordonează un ofițer, rezultatul paradoxal: pensii similare la un cost profesional cu două decenii mai lung.
PNRR și realitatea jaloanelor
În octombrie 2024, Comisia Europeană considera îndeplinit jalonul 215 de către Legea 282/2023. Ulterior, discuția din CP3 a fost blocată mai ales de pensiile militare și de impozitarea progresivă (invalidată de CCR în 2024). Noua lege nu tratează aceste teme, deci nu poate fi justificată prin PNRR, conchide ÎCCJ.
Ce urmează
Dacă Secțiile Unite aprobă sesizarea, CCR va analiza atât viciile procedurale (inclusiv utilizarea art. 114), cât și pe cele de fond (tranziție, cuantum, actualizare, discriminări). Draftul cere explicit declararea neconstituționalității „în ansamblu”. Dosarul e sensibil: atinge simultan arhitectura puterilor în stat, finanțele publice și standardele europene privind independența judecătorilor.
Comentează