Premium
Isus continuă să se nască în lumea noastră, aşa cum este ea, afirmă Înaltpreasfinţitul Ioan Robu, Administrator Apostolic al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, în Scrisoarea pastorală pentru sărbătoarea din acest an a Crăciunului.
"Voind cu iubire mântuirea tuturor, Cuvântul veşnic care s-a făcut trup pentru a locui printre noi ne cheamă să ne deschidem cu umilinţă către toţi fraţii noştri, gata fiind pentru orice slujire, chiar până la jertfirea propriei vieţi: 'Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit eu' (In 15,12); şi 'dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii' (In 4,11); 'El şi-a dat viaţa pentru noi. De aceea şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi' (1In 3,16). Cine ascultă de învăţătura lui Isus se îmbracă în lumină şi îi îmbracă şi pe alţii în aceleaşi straie de lumină şi de pace", subliniază Ioan Robu, în Scrisoarea pastorală intitulată "Un copil ni s-a născut".
Potrivit acestuia, "celebrând Crăciunul în miez de noapte, (...) noi toţi recunoaştem şi mărturisim că iubirea lui Dumnezeu este mai tare şi decât noaptea cea mai neagră".
"Întunericul şi noaptea sunt imagini a tot ceea ce a adus şi aduce nefericire tuturor oamenilor. Or, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul care a luat trup omenesc, a venit să ia asupra Sa toată bezna întunericului, tot păcatul şi toată vina omenească. Celebrând Crăciunul în miez de noapte, comunităţile credincioşilor, noi toţi recunoaştem şi mărturisim că iubirea lui Dumnezeu este mai tare şi decât noaptea cea mai neagră. Simţim în inimile noastre că "Gloria lui Dumnezeu ne învăluie în lumină"; simţim căldura misterului Naşterii, de atunci şi de acum, a Domnului, căci Isus continuă să se nască în lumea noastră, aşa cum este ea. El ştie să îşi facă loc şi acolo şi atunci când nu este aşteptat, când nu i se găseşte un spaţiu potrivit, aşa cum a fost şi la Betleem. Preferinţa sa însă rămâne inima şi casa celor săraci, a celor care suferă în sufletul sau în trupul lor, a celor uitaţi şi părăsiţi. În toţi aceştia Isus se naşte şi azi, mângâindu-i şi alinându-i cum numai El ştie, ca om şi Dumnezeu", spune Robu.
Crăciunul a fost începutul unui drum pe care Isus avea să îl parcurgă prin mijlocul oamenilor acestei lumi, mergând împreună cu ei, ca "unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, în afară de păcat" (Evr 4,15), accentuează Administratorul Apostolic.
"Da, Isus "a locuit între noi", adică a stat în mijlocul tuturor oamenilor, fără nicio deosebire; în mijlocul tuturor, dar i-a preferat pe cei umili şi săraci, începând cu Fecioara Maria, mama sa, şi cu Sfântul Iosif, tatăl său purtător de grijă. Apropiaţii lui erau copiii, suferinzii, bolnavii, cei asemenea păstorilor, pe care lumea îi considera păcătoşi, mulţimile celor care nu contau, ale celor uitaţi sau izolaţi, respinşi. El nu putea să respingă pe nimeni; tuturor avea să le dea vestea cea bună a păcii adevărate, a bucuriei senine şi a mântuirii veşnice. Năvodul său era pentru toţi: "Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (In 10,10). Spunea Sfântul Augustin: "Vrei să înţelegi sublimitatea lui Dumnezeu? Înţelege mai întâi umilinţa lui Dumnezeu. Fă bine şi umileşte-te pentru binele tău, căci Dumnezeu s-a umilit nu pentru sine, ci pentru tine. Înţelege, aşadar, umilinţa lui Cristos, învaţă să fii umil şi nu te mândri", mai afirmă Înaltpreasfinţitul Ioan Robu.
