Premium
Un analog de insulină cu acțiune bazală, care se administrează prin injecție o dată pe săptămână pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 1, poate avea aceeași eficacitate în gestionarea acestei afecțiuni precum injecțiile zilnice, potrivit unui studiu efectuat în Marea Britanie. Această descoperire dintr-un studiu clinic de fază 3, care a durat un an, are potențialul de a revoluționa viitorul îngrijirii diabetului și de a îmbunătăți viața a milioane de persoane care suferă de această afecțiune.
În cadrul acestui studiu de referință, cercetătorii din 12 țări, de la 99 de centre medicale, sub conducerea profesorului David Russell-Jones de la Universitatea Surrey din Regatul Unit, au investigat eficacitatea și siguranța unei injecții bazale săptămânale de icodec (un tip de insulină cu acțiune prelungită) și au comparat-o cu o injecție bazală zilnică de insulină degludec la adulții cu diabet de tip 1. În ambele grupuri, s-a utilizat insulină cu acțiune scurtă pentru a controla nivelul glicemiei în timpul meselor.
Rezultatele acestui studiu au fost recent publicate în revista The Lancet.
Profesorul David Russell-Jones, specialist în diabetologie și endocrinologie la Universitatea din Surrey, a subliniat într-un comunicat de presă al universității că "mulți pacienți consideră dificilă gestionarea unei afecțiuni cronice precum diabetul și raportează dificultăți în administrarea injecțiilor de insulină vitale". Omiterea injecțiilor poate avea un impact negativ asupra controlului glicemiei și poate contribui la creșterea riscului de cetoacidoză diabetică, o complicație gravă a diabetului care poate pune viața în pericol.
Reducerea frecvenței injecțiilor de insulină ar putea contribui la reducerea povățuirii tratamentului pentru anumiți pacienți și la îmbunătățirea controlului glicemic.
Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când organismul nu poate produce suficient hormonul insulină, ceea ce duce la creșterea nivelului de glucoză (zahăr) în sânge și crește riscul de apariție a bolilor cardiovasculare, oftalmologice și renale.
Studiul a inclus 582 de participanți cu diabet de tip 1, care au fost împărțiți în două grupuri: un grup care a primit injecții săptămânale de icodec (700 U/ml) și un alt grup care a primit injecții zilnice de degludec (100 U/ml), ambele tipuri de insulină fiind administrate în combinație cu insulină cu acțiune scurtă în timpul meselor.
La 26 de săptămâni, cercetătorii au constatat că nivelul mediu al HbA1C (o proteină din celulele roșii din sânge care este legată de glucoză și reprezintă un marker universal pentru controlul diabetului) la cei care au primit icodec a scăzut de la 7,59% la 7,15%, iar în cazul celor care au primit degludec, media a scăzut de la 7,63% la 7,10%.
Diferența estimată între cele două tratamente a fost de 0,05%, demonstrând că icodec nu este inferior degludec, dar cu o frecvență semnificativ mai redusă a injecțiilor, ceea ce poate fi mai ușor gestionat de către pacienți.
Cercetătorii au observat, de asemenea, rate mai mari de hipoglicemie (niveluri anormal de scăzute de glucoză în sânge) în grupul care a primit icodec comparativ cu grupul degludec. Cu toate acestea, majoritatea episoadelor de hipoglicemie au putut fi gestionate prin administrarea orală de carbohidrați.
Profesorul Russell-Jones a concluzionat că "injecțiile săptămânale cu icodec nu au arătat inferioritate față de injecțiile zilnice cu degludec în ceea ce privește reducerea nivelului HbA1C după 26 de săptămâni". Cu toate acestea, a subliniat că, deși există o ușoară creștere a ratei de hipoglicemie în cazul icodec, aceasta poate fi gestionată ușor.
Rezultatele studiului reprezintă o dezvoltare promițătoare, dar autorii avertizează că sunt necesare analize suplimentare ale datelor de monitorizare continuă a glicemiei și mai multe studii în condiții reale pentru a confirma eficacitatea pe termen lung a acestui tratament.
