O insectă minusculă, de doar doi milimetri, produce un zgomot incredibil de 99,2 decibeli folosindu-și propriul penis, iar cartea recordurilor Guinness a desemnat-o drept creatura cu cel mai puternic sunet raportat la dimensiunea sa. Ascent pe fundul iazurilor din Europa, masculul acestei specii a reușit chiar să îi păcălească pe oamenii de știință în momentul în care a fost înregistrat.
Când cercetătorii franco-britanici au măsurat pentru prima dată cântecul insectei Micronecta scholtzi, au crezut că li s-au stricat microfoanele. Sunetul emis era atât de puternic încât părea imposibil ca o ființă atât de mică să fie sursa lui.
Aparatele funcționau însă perfect. Micul mascul scoate într-adevăr un zgomot asurzitor, iar metoda prin care reușește această performanță este pe cât de neașteptată, pe atât de ingenioasă.
Anatomia neobișnuită a unei specii minuscule
Această creatură minusculă, cunoscută și sub numele de cicada pitică, trăiește în anonimat pe fundul râurilor și lacurilor cu apă limpede în aproape toată Europa, inclusiv în Franța. Cu o lungime de doar 2 milimetri, ar încăpea fără efort pe unghia degetului mic.
Specialiștii o recunosc după câteva detalii anatomice precise: un pronot scurt, un model întunecat pe cap și, mai ales, un tract genital masculin cu un paramer răsucit, particularitate care o separă de speciile vecine.
La prima vedere, nimic nu trădează că această ființă discretă avea să intre într-o zi în istoria zgomotului.
Cum produce insecta un sunet asurzitor de 99,2 decibeli
Pentru a atrage femelele, masculul nu are nici coarde vocale, nici aripi stridulante ca greierii. Folosește un instrument mult mai surprinzător: penisul. Mai exact, freacă o creastă de pe acest organ de crestele prezente pe abdomenul său, un fenomen de frecare numit stridulare.
Zona de contact implicată măsoară doar 50 de micrometri, aproximativ grosimea unui fir de păr uman. Din acest gest minuscul se naște un sunet care i-a lăsat fără cuvinte pe cercetători. Odată înregistrat, cântecul de împerechere al insectei a atins până la 99,2 decibeli.
Nivelul este comparabil cu cel al unui tren de marfă care trece prin apropiere sau cu senzația de a sta în primul rând al unei orchestre cântând la volum maxim.
Rezultatul a fost atât de uimitor încât inginerii de sunet și-au verificat calibrarea instrumentelor, convinși că o eroare de măsurare s-a strecurat undeva. Nu era nimic de acest gen.
Titlul oficial obținut în Guinness World Records
Aveam tendința să asociem intuitiv masa unui animal cu capacitatea sa de a face zgomot: cu cât animalul este mai mare, cu atât strigătul său ni se pare mai puternic. Vițelul, elefantul sau leul ne vin imediat în minte, scrie curiozitate.ro.
Totuși, raportat la amploarea sunetului produs și la dimensiunea corpului, cicada pitică întoarce complet această intuiție pe dos. Raportul său decibeli/dimensiunea corpului este de 31,5, comparativ cu o medie de aproximativ 6,9 pentru majoritatea animalelor mai mari.
Un decalaj care ar plasa-o cu mult înaintea întregului regn animal pe acest criteriu specific. Acest record nu a trecut neobservat. Specia a fost recunoscută de Guinness World Records ca deținătoare a titlului oarecum neobișnuit de cel mai tare penis din regnul animal.
Un detaliu care te face să zâmbești, dar care ilustrează mai presus de toate în ce măsură natura este plină de soluții acustice neașteptate, departe de clișeele pe care le avem despre puterea vocală a mamiferelor mari.
Zgomotul subacvatic și limitele cunoașterii noastre
Cu toate acestea, imaginea spectaculoasă trebuie nuanțată. Aproape tot acest volum de sunet se pierde în timpul trecerii de la apă la aer.
Un plimbător care merge pe malul unui iaz liniștit în acest sezon de toamnă poate percepe doar un ușor foșnet, o urmă discretă a concertului subacvatic care se desfășoară sub suprafață.
Cu alte cuvinte, ceea ce auzim reprezintă doar o mică parte din puterea efectivă emisă de această insectă în propriul său mediu. Această observație spune multe despre limitele reprezentărilor noastre în biologie.
Se știu încă relativ puține despre obiceiurile precise ale acestei specii și despre habitatul ei, cu excepția faptului că pare să prospere în apele puțin adânci ale iazurilor sau de-a lungul marginilor lacurilor.
Însă acest mister persistent nu slăbește amploarea performanței sale: cicada pitică demonstrează, în felul său modest și aproape comic, că puterea acustică nu se măsoară niciodată prin dimensiunea celei care o produce. Este greu, după ce am descoperit această poveste, să privești la fel un iaz.
Sub o suprafață aparent pașnică se află poate una dintre cele mai tari cântărețe de pe întreaga planetă, invizibilă cu ochiul liber și totuși capabilă să rivalizeze, la scara sa, cu cele mai impunătoare creaturi ale lumii animale.
