Inspecția Judiciară a concluzionat că „nu se confirmă niciuna dintre acuzațiile prezentate” în documentarul Recorder „Justiție capturată”, după verificări dispuse la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii și centrate pe modul de compunere a completurilor de la Curtea de Apel București în mai multe cauze de impact. Raportul, întocmit de Direcția de Inspecție pentru Judecători, este dezbătut joi în Secția pentru judecători a CSM.
În document, Inspecția arată că investigația Recorder publicată la 9 decembrie 2025 „pune în discuție elemente privind funcţionarea sistemului judiciar”, iar din perspectiva instanțelor prezintă „aspecte legate de activitatea conducerii Curții de apel Bucureşti, într-o cheie negativă”. IJ notează că materialul vorbește despre „modificări ale compunerii completurilor de judecată de la Curtea de apel Bucureşti, în opinia autorilor, cu scopul prescrierii unor dosare de impact mediatic”, precum și despre „pretinse influențe” ale unor persoane cu funcții de conducere asupra practicii instanțelor.
Raportul mai precizează că, înainte de demararea verificărilor pe dosarele indicate, Inspecția a identificat că o parte din aspectele din spațiul public „fuseseră analizate de Inspecția Judiciară”, astfel că a fost realizată o separare între ceea ce era deja verificat și ceea ce urma să fie verificat din nou, punctual, pe obiective.
Cum au fost declanșate verificările și ce a verificat Inspecția Judiciară
Potrivit raportului, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a dispus verificările prin Ordinul nr. 172/16 decembrie 2025, „cu privire la aspectele semnalate” în materialul Recorder, „cu excepția celor care au făcut obiectul unor lucrări anterioare”. La baza demersului a stat „solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii transmisă sub nr. 1/18671/2025”.
Ulterior, prin Ordinul nr. 176/24 decembrie 2025, verificările au fost „circumstanțiate” către obiective concrete, vizând „compunerea completurilor de judecată” în cauzele privind pe Vanghelie Marian, Burci Cristian, Popoviciu Puiu și Bădălău Nicolae, precum și „identificarea eventualelor căi de atac formulate de judecători împotriva actelor administrative referitoare la compunerea completurilor”. Metodologia descrisă include solicitarea de relații de la Curtea de Apel București și Tribunalul București, analiza evidențelor electronice și a datelor din surse deschise.
În același context, IJ amintește că, la 22 decembrie 2025, a fost finalizat și publicat un raport separat despre aspectele deja verificate anterior, iar în evidențele instituției au fost identificate mai multe lucrări anterioare relevante.
Concluzia generală: nu a existat „influențare” prin schimbarea completurilor
În partea de concluzii generale, Inspecția Judiciară afirmă că mobilitatea de personal și schimbările de complet sunt explicabile prin dinamica firească a unei instanțe mari și nu reprezintă, prin ele însele, un indiciu de „intervenție”. Raportul arată că modificările au fost „expresia fluctuației profesionale firești a judecătorilor, grefată pe evoluții în carieră precum pensionări, promovări, detașări, încetarea delegărilor sau mutări între secții, și nu rezultatul unor intervenţii punctuale sau discreţionare”.
Inspecția mai susține că „toate modificările analizate au fost dispuse prin acte administrative emise în temeiul dispoziţiilor legale și regulamentare aplicabile”, iar „legalitatea acestor acte administrative nu a fost contestată de judecătorii vizați de măsurile adoptate, nici de judecătorii care şi-au expus pozițiile în cadrul materialului Recorder”. În același pasaj, IJ subliniază și cadrul legal al delegărilor, arătând că delegarea este temporară și încetează de drept la expirarea termenului, iar eventualele prelungiri sunt supuse acelorași condiții restrictive.
În sinteza finală, Inspecția formulează explicit: „Nu se confirmă existenţa unui fenomen de influențare a actului de justiție prin modificarea completurilor de judecată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti”. IJ arată că, în viziunea sa, criticile din materialul de presă sunt „construite preponderent pe interpretări subiective și pe corelaţii aparente, fără suport factual sau juridic şi fără identificarea vreunei încălcări concrete a normelor legale aplicabile”, insistând că „Justiţia nu poate şi nu trebuie evaluată prin prisma notorietății publice a unor cauze (…) ci exclusiv prin respectarea legii, a garanțiilor procesuale și a principiilor statului de drept”.
Ce reține IJ în dosarele analizate: prescripție, competență și legalitatea actelor administrative
Pe dosarul Vanghelie, Inspecția Judiciară reține că, la data înregistrării apelului pe rolul Curții de Apel București, „prescripţia era deja împlinită”, astfel că „evoluțiile ulterioare din apel nu pot fi prezentate, în mod rezonabil, ca fiind cauza determinantă a intervenirii prescripției”. Raportul afirmă că susținerile Recorder privind momentul împlinirii termenului sunt „factual incorecte”, precizând: „termenul de prescripție se împlinise încă din 2017, iar nu în 2024”. IJ adaugă că „modificările aduse completurilor de judecată au fost determinate de motive obiective şi au fost dispuse în conformitate cu dispozițiile legale şi regulamentare”.
În același capitol, IJ respinge și interpretarea potrivit căreia un recurs în interesul legii ar fi „schimbat artificial” regimul juridic, notând că intervenția RIL nr. 1/2025 „nu a produs o «schimbare artificială» a regimului juridic, ci a avut rolul propriu mecanismului RIL: unificarea practicii prin clarificarea unei chestiuni asupra căreia existau deja soluții neunitare”, iar, în consecință, „nu poate fi prezentat ca element determinant al rezultatului procesual”.
Pe dosarul Bădălău (B.N.), raportul punctează că soluția Curții de Apel București a fost una „exclusiv procedurală”, vizând „corectarea unui viciu de competenţă existent ab initio și stabilirea instanţei legal competente”, ceea ce „a asigurat validitatea procesului și a redus riscul prescripţiei” care ar fi rezultat din judecarea cauzei de către o instanță necompetentă, „fără a implica vreo apreciere asupra fondului cauzei”. IJ afirmă, în concluzie, că „alegațiile formulate în materialul de presă nu se confirmă” și că schimbările de compunere au fost determinate de „cauze obiective (motive medicale, abţinere, expirarea delegării)”.
În dosarul Popoviciu, Inspecția reproduce un pasaj în care instanța a calificat hotărârile colegiului drept „acte administrative” ce pot fi verificate în contencios administrativ, precizând că „Cât timp aceste hotărâri nu au fost desfiinţate/modificate de către o instanţa competentă în materie, hotărârile de colegiu sunt legale şi produc efectele prevăzute de lege”. Raportul arată apoi că Înalta Curte a analizat criticile privind nelegala compunere, iar schimbarea judecătorului după repartizarea aleatorie nu a fost considerată, în sine, o încălcare, întrucât a fost făcută „prin acte administrative în temeiul dispozițiilor legale”. Inspecția consemnează rezultatul: „acuzatiile prezentate în materialul Recorder nu se sustin”, întrucât modificările au fost „adoptate în condițiile legii” și „impuse de necesități de organizare a activității”.
Critica IJ la adresa documentarului și apelul la „obligația de rezervă” a magistraților
Inspecția Judiciară dedică un segment distinct modului în care materialul Recorder construiește narațiunea. Raportul susține că „Evenimente administrative sau procedurale reale (precum modificări ale compunerii completurilor de judecată) sunt prezentate într-un cadru narativ sugestiv, care induce concluzii implicite (…) fără ca aceste concluzii să fie susținute de probe sau de constatări juridice”. IJ mai spune că fapte „obiective și neutre” sunt asociate cu noțiuni precum „influență”, „direcționare” sau „intervenţie”, „fără a fi demonstrată existenţa unei legături cauzale concrete” cu soluțiile instanțelor.
Raportul enumeră și ceea ce numește „omisiuni relevante” ale analizei publice, susținând că sunt tratate marginal elemente esențiale, precum cadrul normativ al delegărilor/detașărilor și al modificărilor de complete, caracterul obligatoriu al jurisprudenței Curții Constituționale, existența unor factori externi (inclusiv „inactivitatea puterii legislative timp de 4 ani”) care pot conduce la prescripție și faptul că unele aspecte au fost verificate jurisdicțional, inclusiv la nivelul Înaltei Curți. IJ apreciază că aceste omisiuni „afectează echilibrul și acurateţea analizei” și creează „o imagine incompletă a contextului juridic și instituțional”.
Ce reține raportul Inspecției Judiciare despre judecătorul Laurențiu Beșu
Raportul Inspecției Judiciare consacră un pasaj distinct situației judecătorului Laurențiu Beșu, unul dintre magistrații care apar în documentarul Recorder. IJ arată că ieșirea acestuia din completul care judeca dosarul Bădălău nu a fost rezultatul unei „intervenții” sau al unei măsuri punitive, ci consecința încetării delegării la Curtea de Apel București, delegare care, potrivit legii, are caracter temporar. Inspecția subliniază explicit că delegarea „nu generează un drept subiectiv la prelungire”, iar decizia de neprelungire a fost fundamentată pe criterii administrative obiective, inclusiv situația activității restante la instanța de proveniență, fără nicio legătură cu soluția ce urma a fi pronunțată sau cu pozițiile publice ale judecătorului.
În același timp, raportul este critic față de declarațiile publice ale judecătorului Beșu, inclusiv cele din documentarul Recorder, apreciind că susținerile privind existența unor presiuni sau intervenții asupra actului de justiție „nu sunt susținute de probe obiective” și rămân la nivelul unor aprecieri subiective. Inspecția Judiciară invocă în mod expres obligația de rezervă a magistraților și amintește că „independența justiției nu presupune o libertate absolută de exprimare”, cu atât mai puțin în legătură cu cauze aflate pe rol. Raportul citează art. 233 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, potrivit căruia judecătorii „nu își pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare”, sugerând că poziționările publice ale lui Beșu au depășit aceste limite și au contribuit la construirea unei narațiuni neconfirmate de verificările instituționale.
Raportul se încheie cu o formulare fără echivoc: „Concluzie finală: nu se confirmă niciuna dintre acuzatiile prezentate în materialul de presă”, Inspecția dispunând „înaintarea prezentului raport” către Secția pentru judecători a CSM.
Comentează