Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Inspectorii judiciari condamnă, în unanimitate, intenţia eliminării pensiilor de serviciu: 'Încalcă brutal independența și statutul constituțional'

stiripesurse.ro
Inspectia Judiciara

Adunarea generala a inspectorilor judiciari a aprobat azi, în unanimitate, un punct de vedere motivat privind iminenta abrogare a prevederilor legale care consacră pensia de serviciu, din perspectiva încălcării independenței și statutului constituțional al judecătorilor si procurorilor.

Punct de vedere al IJ poate fi citit integral AICI! (.pdf)

Inspectorii judiciari, judecători şi procurori, luând în dezbatere proiectul de lege privind eliminarea pensiilor de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor,

având în vedere că:

(1)          reglementarea în vigoare a pensiei de serviciu pentru judecători şi procurori este justificată prin specificuliactivităţii pe care o desfăşoară, care impune obligaţii şi interdicţii severe, precum şi riscuri sporite;

(2)          pensia de serviciu a fost instituită pentru a încuraja stabilitatea în serviciu şi formarea unei cariere în magistratură, caracterul stimulator al acesteia constând în modul de determinare a cuantumului în raport cu indemnizația avută la data ieșirii la pensie;

(3)          interdicțiile impuse judecătorilor şi procurorilor vizează activități care le-ar putea aduce venituri suplimentare şi să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situație materială de natură să le mențină şi după pensionare un nivel de viață apropiat de cel avut în timpul activității;

(4)          tratamentul juridic diferit al magistraților în ceea ce privește sistemul de pensionare este justificat şi de riscurile pe care le implică exercitarea profesiei, cu un  rol esențial în apărarea drepturilor omului, a ordinii publice şi valorilor statului de drept;

(5)          pensia de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună judecătorii şi procurorii și care impune obligații și interdicții pe care celelalte categorii de asigurați nu le au, fiindu-le interzise activități ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-și crea o situație materială de natură să le ofere după pensionare menținerea unui nivel de viață cât mai apropiat de cel avut în timpul activității.

CONSTATÂND

că proiectul în cauză

(1)          încalcă brutal principiile independenței și inamovibilității  judecătorilor, consacrate și garantate de articolele 21, 44 (3), 53, 124 (3), 125 și 126 (1) şi 139 din Constituția României, precum și de art. 6 (1) din CEDO;

(2)          nesocoteşte deciziile CCR nr. 2/2000, 57/2000, 120/2007, 85/2009, 375/2000 și 873/2010;

(3)          disimulează realizarea unei exproprieri simulate, contrară principiului constituțional din art. 44 (3) din Constituție și art. 1 (1) din Protocolul 1, adițional la CEDO, echivalând cu o „privare nelegală de proprietate”;

(4)          nu are o „justificare obiectivă si rezonabilă”[1] pentru o asemenea limitare și dispune arbitrar[2] o „reducere substanțială a nivelului pensiei de natură a afecta substanța dreptului de proprietate și a dreptului la compensație  ca beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe”, după toate interdicțiile, incompatibilitățile și îngrădirile în exercitarea profesiei de judecător;

(5)          încalcă prevederile art. 53 din Constituția României; măsura înlăturării pensiilor de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor neputând fi calificată drept măsură cu caracter provizoriu/temporar, ci doar ca un experiment abuziv în raport cu autoritatea judecătorească. Cu alte cuvinte, această măsură nu este generată de circumstanțe excepționale ci are natura unei sancţiuni definitive care afectează însăși substanța dreptului de proprietate asupra pensiei de serviciu;

(6)          încalcă principiul predictibilităţii normative în privinţa „pachetului” de prevederi legale avut în vedere la intrarea în profesie a judecătorilor şi procurorilor, prevederi printre care se numără şi cele privind pensionarea,

precum şi că avizele consultative ale Consiliului Europei - Comisia de la Veneția și GRECO, precum și Rapoartele MCV (2007- 2019 - timp de 12 ani) nu conțin nicio referire critică asupra  reglementarii pensiei de serviciu a judecătorilor și procurorilor, care este conformă cu standardele Uniunii Europene și ale Consiliului Europei, dar și cu jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului și a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene,

cu luarea în considerare a următoarelor

MOTIVE

  1. Regimul pensiei de serviciu a judecătorilor și procurorilor este strâns legat de statutul acestora și, împreună cu cel al salariilor, interdicțiilor și incompatibilităților, constituie elemente din substanța independenței puterii judecătorești, garantată de legea fundamentală, împrejurare ce rezultă din reglementarea constituțională dată statutului judecătorului și cel al procurorului, prin legea organică și normele europene, cât și prin jurisprudența Curții Constituționale a României și a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pensia de serviciu a judecătorilor și procurorilor a fost introdusă în anul 1997[3] şi menţinută până în prezent[4]. Totodată, legea[5] a instituit, în aplicarea art. 125 (3) din Constituție,   incompatibilități și interdicții pentru funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent și asistent judiciar  care sunt, prin severitatea lor, unice și speciale acestor funcții, fără a se regăsi în statutul altor categorii profesionale.

  1. Dreptul Uniunii Eurpene (UE) privind pensiile de stat
  1. UE a reglementat prin trei directive, cei trei piloni de securitate socială:
  1. Pilonul I — Directiva nr. 79/7/CEE privind principiul egalității de tratament între  femei și bărbați, reflectat în Legea nr. 19/2000;
  1. Pilonul al II-lea — Directiva nr. 86/378/CEE, modificată prin Directiva 96/97/CEE, privind aplicarea principiului egalității în schemele ocupaționale de securitate socială, care acoperă  sectorial și legile speciale de pensii ale magistraților, militarilor, polițiștilor ş.a.;
  1. Pilonul al III-lea — Directiva nr. 2004/113/CEE relativă la economiile individuale pentru pensii.
  1. Conform Directivelor nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CEE criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupațional sunt:
  1. să se refere la o categorie particulară de lucrători;
  1. să fie direct legat de perioada de serviciu;
  1. pensia sa fie calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului; potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului[6] expresia „ultimul salariu” nu trebuie înțeleasă strict, aceasta putând reprezenta chiar și "media salariilor din ultimele luni de angajare", intrând în aria de reglementare din art. 141 al Tratatului CE.
  1. Prioritatea normelor comunitare și aplicabilitatea lor imediată și directă în dreptul nostru intern își are temei constituțional în prevederile art. 20 (2) și 148 (2) din Constituția României revizuită
  1. Politica salarială și de pensii a UE.

Este relevantă și Politica salarială a UE privind pe judecătorii Curții de Justiție a UE care prevede că: „Începând din iulie 2009, toți membrii Parlamentului European primesc același salariu, care este fixat la 38,5% din salariul unui judecător de la CJUE, adică  7665 euro/lună”.

  1. Judecătorii CJUE

Salarii. Din datele interne ale Comisiei Europene și ale CJUE rezultă că judecătorii CJUE au primit, din anul 2017, o majorare cu 2,4% a salariilor de baza anuale, ajungând la suma de 256.000 euro/an, plus 15% taxa de rezident, în total aproximativ 300.000 euro/an.

Totodată, judecătorilor CJUE le este asigurată gratuit locuința familială și primesc o sumă de 9500 euro/an pentru educația fiecărui copil, plus mașina și șofer.  La instalarea în funcție fiecare judecător primește o  primă de 2 salarii lunare, în total 41.664 euro, reprezentând costurile estimative aferente familiei sale pentru instalare. La încetarea funcției de judecător primește o sumă de 100 -162.000 euro pentru următorii 3 ani pentru întreținere, confort familial și profesional, precum și 20.832 euro cheltuieli de relocare a familiei.

Pensii. Vârsta de ieșire la pensie a judecătorilor CJUE este 65 de ani, când primesc o pensie de 174.993 euro/an, adică  70% din salariul de baza neimpozabil. De exemplu, foștii vicepreședinți ai CJUE, Koen Lenartz (Belgia) și Antonio Pizzanu (Italia) au primit o pensie anuală de 334.000 euro și, respectiv, de 284.000 euro.

  1. Drept comparat al statelor europene

În multe state europene[7], statutul judecătorilor și procurorilor, ca și pensia de serviciu, formează obiectul unei legi speciale, întemeiat, în principal, pe: specificul activității judecătorilor și procurorilor;  rolul și importanța lor socială; riscul profesional; incompatibilitățile și interdicțiile instituite prin Constituție sau prin lege.

În majoritatea statelor este instituită obligația constituțională de a garanta judecătorului la încetarea funcției, plata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat posibil  de acela al ultimei renumerații, fiind, astfel transpuse, adecvat, Directivele nr. 86/378/CEE și nr. 96/97/CEE.  Nivelul acestor pensii este de 70 - 85% din această renumerație.

Relevantă este situaţia Germaniei unde, cu privire la statutul judecătorilor și procurorilor, Curtea Constituțională Federală  a hotărât[8], pe de o parte, că  funcționarii de stat au un statut similar magistraților, şi, pe de altă parte, că nu constituie o legitimare suficientă de a reduce pensiile nici  considerente de ordin financiar și nici efortul de a reduce cheltuielile bugetare. În motivarea hotărârii se reţine că:

„Valoarea  mijloacelor de întreținere adecvată, datorată  de angajator, oricine a fi el, nu reprezintă o mărime cu dimensiuni variabile în mod arbitrar, care să poată măsura pur și simplu în funcție de posibilitățile economice ale bugetului de stat și de evaluările politice ale urgenței unor masuri sau în funcție de volumul eforturilor în direcția realizării principiului general al Statului social”.

În România, Consiliul Legislativ a arătat[9] că: (1) sistemul de calcul al pensiilor este reglementat printr-o lege separată, ca și la magistrați (Germania, Marea Britanie, SUA, Turcia, Israel, s.a.) sau într-un capitol independent inclus într-o lege unitară (Franța, Italia, Grecia, Portugalia, Austria);  (2) baza de calcul a pensiilor se stabilește în raport de valoarea soldei (remunerației) din ultima luna de activitate (Germania, Italia, Grecia, Austria, Turcia, Marea Britanie, s.a.) sau de media pe ultimele 3 sau 6 luni (Franța) și de vechimea integrală, de la care se poate primi pensia de serviciu;  (3) în majoritatea statelor bazei de calcul i se aplică un procent cuprins între 75 și 80% din valoarea renumerației (soldei) pe ultimele 1-3-6 luni,  - iar în unele state pensia de serviciu nu este supusă impozitării (Portugalia, s.a.).

  1. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant şi în concordanță cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind statutul judecătorilor și procurorilor, independența economică a acestora (salarii și pensii), cumulul pensiei cu salariul, neretroactivitatea legii și păstrarea drepturilor câștigate.

Astfel, Curtea a decis

―             în cauza Buchen c. Cehiei (2006), "limitarea nejustificată  a unui drept recunoscut magistratului, cum ar fi o pensie de serviciu, drept nesocotit ulterior, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, dar și o discriminare în sensul art. 14 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 12";

―             în cauza Gaygusuz c. Austriei (1996) pensia constituie un drept patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar relativ la art. 14, a reținut că "există o diferență discriminatorie, în sensul art. 14, dacă lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă”;

―             în cauza Stubbings și alții c. Marii Britanii – „nu orice diferență de tratament presupune încălcarea automată a art. 14 al Convenției, ci numai atunci când persoane în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial față de altele, fără nicio justificare obiectivă rezonabilă”. Astfel, Curtea a reținut că diferența de tratament în privința plății pensiei de judecător militar, la care a fost supus reclamantul nu corespunde niciunei "justificări obiective și rezonabile";

―             în hotărârea Muller c. Austriei  nr. 5849/1972 – „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și, chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe”.

  1. Jurisprudența Curţii Constituţionale a României

Atât cu privire la principiile constituționale - neretroactivitatea legii civile, independența puterii judecătorești, nediscriminarea și egalitatea în fața legii, garantarea  dreptului de proprietate, securitatea juridică și preeminența dreptului  - cât și, în mod direct, relativ la salariile și pensiile judecătorilor și procurorilor, Curtea Constituțională are o jurisprudență constantă, unitară și riguroasă începând cu anul  2000.

Astfel, abrogarea pensiei de serviciu[10] prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii (art.198), a fost declarată neconstituțională[11] reţinându-se, în acord cu jurisprudenţa[12], că:

"acordarea pensiei de serviciu pentru cadrele militare și magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea  statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații",

precum şi că:

„obligaţiile şi interdicţiile severe impuse magistraţilor, precum şi riscurile sporite cu care aceştia se confruntă, justifică în mod obiectiv şi rezonabil o diferenţiere a regimului juridic de pensionare faţă de regimul stabilit de alţi asiguraţi care nu sunt supuşi aceloraşi exigenţe, restricţii şi riscuri”.

În acest context, trebuie avute în vedere şi exigenţele actuale pe care importante documente internaţionale le exprimă în mod direct cu privire la drepturile magistraţilor, în considerarea importanţei rolului acestora în apărarea statului de drept.

Astfel, “Principiile fundamentale privind independenţa magistraturii”[13], , prevăd în mod expres, prin art. 11, că “durata mandatului judecătorilor, independenţa acestora, siguranța lor, remunerația corespunzătoare, condițiile de muncă, pensiile şi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege”.

De asemenea, în mod asemănător, prin Recomandarea Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei nr. R (94)12 din  13 octombrie 1994 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor s-a stabilit, printre alte măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, şi pe aceea “de a veghea ca statutul si remunerația judecătorilor să fie pe măsura demnității profesiei lor şi a responsabilităților pe care şi le asumă”, subliniată fiind importanţa independenţei judecătorilor în scopul întăririi preeminenţei dreptului în statele democratice.

Totodată, art. 6.4 din Carta Europeană privind statutul judecătorilor prevede că, magistrații au dreptul la “plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”.

Luând în analiză toate aceste reglementări internaţionale, prin decizia Curţii Constituţionale a României anterior menţionată, s-a reţinut „preocuparea organismelor care le-au adoptat de a se promova independenţa şi imparţialitatea judecătorilor, ţinând seama că judecătorii se pronunţă asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi bunurilor cetăţenilor. În acest context, o importanţă deosebită o au măsurile preconizate pentru asigurarea unui statut, a unei remuneraţii şi a pensiei adecvate pentru magistraţi, precum şi a garantării prin lege a acestora. De asemenea, Curtea Constituţională constată că în toate aceste documente principiile şi măsurile stabilite cu privire la statutul şi drepturile magistraţilor sunt puse în relaţie directă cu prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricărei persoane de a fi judecată de un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege”.

În aceste condiţii, Curtea Constituţională a României a constatat că, deşi unele dintre documentele internaţionale menţionate au valoare de recomandare, prin prevederile pe care le conţin şi prin finalităţile pe care le urmăresc, fiecare dintre acestea vizează direct texte cuprinse în pacte şi în tratate la care România este parte şi, prin urmare, se înscriu în spiritul prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţia României.

Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că „raţiunile pe care se întemeiază prevederile din actele internaţionale avute în vedere în considerentele anterioare ale acestei decizii se află în convergenţă cu dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Constituţie, conform cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Într-adevăr, aceste dispoziţii constituţionale nu au un caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. Aşa fiind, abrogarea art. 103 din Legea nr. 92/1992, republicată, contravine şi principiului stabilit prin art. 123 alin. (2) din Constituţie.”

Curtea Constituţională a statuat că raţiunile pe care se întemeiază prevederile din actele internaţionale sus menţionate se află în convergenţă cu dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, conform cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii,

“Aceste dispoziţii constituţionale nu au caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de drept, prevăzută prin art. 1 alin. (3) din Constituţie.”

Ulterior, încercarea de limitare/îngrădire a drepturilor privind salariile, pensiile și altele asemenea ori de suprimare a unora deja consacrate a determinat sesizarea, din nou, a Curtea Constituţională a României de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și pronunțarea unei soluţii de principiu[14] care consolidează jurisprudența sa anterioară, invocându-se: încălcarea principiilor independenței și inamovibilității judecătorilor, consacrate de art. 124 (3) și art. 125 (1) din Constituția României și de art. 6 (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; încălcarea principiului neretroactivității legii,  prevăzută în art. 15 (2) din Constituția României.

CCR a declarat[15] neconstituționale prevederile art. 1 lit. c) ale Legii nr. 119/2010 care desființau pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor[16].

Astfel, prin Decizia nr. 873/2010, Curtea Constituţională a statuat  că:

“principiul independenței justiției apără pensia de serviciu a magistraților, ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora, în aceeaşi măsură cu care apără celelalte garanţii ale acestui principiu”.

Curtea  a mai reţinut că „atât independenţa justiţiei - componenta instituţională (conceptul „independenţei judecătorilor" nereferindu-se exclusiv la judecători, ci acoperind sistemul judiciar în întregime), cât şi independenţa judecătorului - componenta individuală, implică existenţa unor numeroase aspecte, cum ar fi: lipsa imixtiunii celorlalte puteri în activitatea de judecată, faptul că niciun alt organ decât instanţele nu poate decide asupra competenţelor lor specifice prevăzute prin lege, existenţa unei proceduri prevăzute de lege referitoare la căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti, existenţa unor fonduri băneşti suficiente pentru desfăşurarea şi administrarea activităţii de judecată, procedura de numire şi promovare în funcţie a magistraţilor şi, eventual, perioada pentru care sunt numiţi, condiţii de muncă adecvate, existenţa unui număr suficient de magistraţi ai instanţei respective pentru a evita un volum de muncă excesiv şi pentru a permite finalizarea proceselor într-un termen rezonabil, remunerare proporţională cu natura activităţii, repartizarea imparțială a dosarelor, posibilitatea de a forma asociaţii ce au ca principal obiect protejarea independenţei şi a intereselor magistraţilor etc.

Este indubitabil faptul că principiul independenţei justiţiei nu poate fi restrâns numai la cuantumul remuneraţiei (cuprinzând atât salariul, cât şi pensia) magistraţilor, acest principiu implicând o serie de garanţii cum ar fi: statutul magistraţilor (condiţiile de acces, procedura de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor prin care sunt numiţi magistraţii, promovarea şi transferul, suspendarea şi încetarea funcţiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţiile financiare, independenţa administrativă a magistraţilor, precum şi independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri în stat. Pe de altă parte, independenţa justiţiei include securitatea financiară a magistraţilor, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor.”

În considerentele aceleiaşi Decizii, Curtea a mai reţinut că atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, cât şi în jurisprudenţa altor curţi constituţionale s-a statuat că stabilitatea financiară a magistraţilor reprezintă una dintre garanţiile independenţei justiţiei.

Ţinând seama de aceste premise fundamentale de rang constituţional, este evident că prin eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor şi procurorilor s-ar încălca jurisprudența constantă a instanței constituționale ce a stabilit fără echivoc că independența justiției, ca garanție constituțională, include securitatea financiară a magistraților, care presupune și asigurarea unei garanții sociale, cum este pensia de serviciu a judecătorilor şi procurorilor.

îşi exprimă îngrijorarea şi dezacordul cu privire la intenţia puterilor executivă şi legislativă de a elimina pensiile de serviciu, prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.

Prezentul punct de vedere va fi transmis Guvernului României, Senatului şi Camerei Deputaţilor, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Uniunii Naţionale a Barourilor din România; de asemenea, acesta va fi dat publicităţii prin grija compartimentului de specialitate.

Prezentul punct de vedere a fost adoptat de Adunarea generală a inspectorilor judiciari de la Inspecţia Judiciară în şedinţa din 21 ianuarie 2020.

Preşedinte,

Judecător Lucian Netejoru

Inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare

 


[1] A se vedea hotărârile CEDO adoptate în cauzele Budeu c. Cehia-2006, Gaygusuz c. Austria-1996 și Stubbings c. U.K.

[2] Cauza CEDO Miller c. Austria-1972.

[3] Art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

[4] Dispozițiile Legii nr. 92/1992 au fost preluate în art. 82 și următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care prevăd expres:  sfera beneficiarilor pensiei de serviciu;   condițiile de vechime și de vârsta în funcția de magistrat; pensia anticipată și calculul pensiei raportat la 80% din salariu sau indemnizație aferentă ultimei luni dinaintea datei pensionării, precum și celelalte drepturi specifice.

[5] Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, art. 5-11.

[6] Cauza Beune c - 7/1993.

[7] Cipru, Elveția, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, Ungaria, Slovenia s.a.

[8] Decizia din  2409.2007 (2 Bv R 1673/03).

[9] Avizul nr. 105 din 12 februarie 2010 referitor la principiile și metodologia privind pensiile militare în Statele membre ale UE și NATO.

[10] Art. 103 din Legea nr. 92/1992 reluat în art. 85 din Legea nr. 303/2004.

[11] Decizia nr. 20/2.02.2000, publicată în M. Of. nr. 12/18.02.2000.

[12] Curtea Constituțională citează jurisprudența CEDO, propria jurisprudența constantă, Rezoluțiile ONU-1985, Recomandarea R 94/12 din 13.12.1994 a Consiliului Europei, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, art. 6 și 14 din CEDO și art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dându-le prevalență constituțională, conform art. 11 si 20 din Constituție (pag. 7 al. 7 - 8).

[13] Principiile au fost adoptate la Congresul al VII-lea al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delincvenților (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985) şi confirmate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin Rezoluțiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985.

[14] Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005.

[15] Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 433 din 28.06.2010.

[16] Legea nr. 119/2010 a fost adoptată după un monolog public, sistematic, de denigrare a judecătorilor şi procurorilor („pensii nesimțite”, „pensii speciale”, s.a.) în media al puterii executive, la cel mai înalt nivel, echivalând, uneori cu un linșaj mediatic.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.