Premium
După Naşterea Domnului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile, Maica Sa, Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria, a plecat din Betleem cu Sfântul Iosif, şi au venit la Ierusalim, în Biserica lui Dumnezeu, purtând pe Hristos Pruncul. Au mers să împlinească Legea Domnului şi să se curăţească după naştere, prin rugăciunea preotului.
"Pentru că ceea ce a născut pe Izvorul curăţiei, cum putea să se afle sub necurăţie? Din ea S-a născut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatămă, nici se întinează după înflorirea rodului său" (Vieţile Sfinţilor).
Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, cea de-a doua Carte a lui Moise din Vechiul Testament spune: "Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al Meu" (Ieşire, 2-2).
În temeiul acestui legământ este adus şi Mântuitorul Hristos la templul din Ierusalim. Fii lui Israel aduceau pe pruncii lor cei întâi născuţi în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege. Aceştia erau răscumpăraţi cu preţ, numit argintul răscumpărării, şi acesta se da leviţilor care slujeau în biserică. Preţul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.
Pruncul Iisus este întâmpinat la templu de Sfântul şi Dreptul Simeon, născut cu 300 de ani înainte de naşterea Domnului, şi de Sfânta Prorociţă Ana.
Sfântul Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi "Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui". (Luca 2; 25)
Când dreptul Simeon a luat în braţe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om şi să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu şi a mulţumit printr-o rugăciune: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel" (Luca 2, 25-26).
Potrivit tradiţiei, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului.
Şi atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, "Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu", s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, aşa că a vrut să şteargă aceste cuvinte. Însă îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mâna, zicând: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise, şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul" ("Vieţile Sfinţilor").
Sfântul Simeon a crezut cele spuse de înger şi a aşteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viaţă dreaptă, ferindu-se de tot răul şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.
"Mari erau credinţa, nădejdea şi răbdarea dreptului Simeon. Să aştepţi cu răbdare trei secole, cu nădejdea că vei vedea cu ochii pe Fiul lui Dumnezeu", spune arhimandritul Cleopa Ilie ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhim. Cleopa Ilie, 1996).
Adresându-se Maicii Domnului, Sfântul Simeon a prorocit despre Patimile Mântuitorului Hristos, despre răstignirea Lui şi despre tulburările care vor fi în Biserică în veacurile următoare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi" (Luca, 2; 34, 35).
Sfântul şi Dreptul Simeon a trăit 360 de ani, ca să ajungă vremea în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară. (surse: vol. Vieţile Sfinţilor; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhim. Cleopa Ilie, 1996)
