Premium
Un interviu de excepție în exclusivitate pentru STIRIPESURSE.RO acordat de Ambasadorul Republicii Turcia la București, excelența sa Füsun Aramaz. În cadrul interviului ambasadorul a făcut referire la relațiile tradiționale excelente dintre Turcia și România, dar și despre provocările geostrategice și de securitate din zona Mării Negre și a Mediteranei de Est. Întrebările nu au ocolit situația explozivă din Caucaz și implicarea Turciei în stabilizarea zonei: ”Dacă susținem integritatea teritorială a Republicii Moldova, ar trebui să fim consecvenți și față de Azerbaidjan”
Interviul integral mai jos:
Care este situația relațiilor dintre Turcia și România și care sunt perspectivele de viitor?
România are un rol foarte special pentru Turcia și diplomația turcă, fiind un vecin, partener strategic și aliat puternic. Pe baza relațiilor noastre îndelungate și strânse, pe multe niveluri, ne bucurăm să avem o cooperare puternică în aproape toate domeniile și relații dinamice chiar și pe plan interpersonal.
În primul rând, avem un istorie de coexistență în această regiune. Aceasta datează din vremuri în care unii dintre principalii actori mondiali de astăzi nici măcar nu existau ca națiuni, ca să nu mai vorbim de state! Turcii și românii au trăit împreună multe secole.
În al doilea rând, datorită acestei afinități și conștiințe reciproce, am depus eforturi comune pentru a gestiona diverse crize și probleme regionale. Suntem împreună parte la legătura transatlantică și avem o colaborare solidă în domeniul securității. Avem preocupări similare pentru securitatea Mării Negre în imediata noastră vecinătate. Aici, Mecanismul de consultare trilaterală cu România, Turcia și Polonia este exemplar și unic în legătura transatlantică, oferindu-ne o imagine de ansamblu a securității pe axa nord-sud în flancurile estice și sudice.
În consecință, adoptăm aceleași principii de securitate și stabilitate într-un set larg de regiuni din apropierea noastră și dincolo de acestea, din Balcani până în Afganistan.
În mod complementar, avem obiective și așteptări conexe și în alte organizații și platforme regionale precum BSEC și SEECP, toate pentru a atinge stabilitatea permanentă și dezvoltarea durabilă într-o zonă largă care acoperă sud-estul Europei pe de o parte și Caucaz pe de altă parte.
În al treilea rând, cooperarea noastră în domeniul economic este un fundament solid al relațiior noastre. Sectorul privat turc este activ în toată România, creând locuri de muncă și contribuind la producție și exporturi. Volumul investițiilor turcești a atins astăzi nivelul de 7 miliarde USD, cu un număr total de peste 15.000 de companii înregistrate. La fel, volumul nostru de comerț reciproc a fost de aproape 7 milioane USD la sfârșitul anului 2019, permițând Turciei să își păstreze poziția de unul dintre cei mai mari parteneri ai României din afara UE la acest capitol.
Nu în ultimul rând, comunitatea turco-tătară este un element important al relației noastre. Cu un nivel exemplar de integrare și coexistență pașnică în cadrul Modelului Dobrogean inclusiv, implementat de România, prezența lor este o dovadă a maturității democratice la un nivel lăudabil și cel mai puternic pod de prietenie între țările noastre.
Prin urmare, semnarea parteneriatului nostru strategic le cuprinde pe toate. Vom sărbători cea de-a 10-a aniversare în 2021. Acest moment ne va oferi ocazia oportună de a-l evalua, cu accent special pe domeniile de securitate și economie, care stau la baza orizontului comun pentru națiunile noastre.
Astăzi, Turcia împlinește 97 de ani de la înființare. Ce mai înseamnă conceptul de „republică” în ceea ce privește experiența turcă?
Proclamarea Republicii Turcia de către Mustafa Kemal Atatürk la 29 octombrie 1923 a consfințit victoria în patria turcă după primul război Mondial, marcând totodată nașterea Turciei moderne. Acest process a decurs din reformele din secolul al XIX-lea din Turcia otomană, pe care le-a adus la nivelul politicii moderne. Noul stat național turc modern a fost la înălțimea formațiunilor politice contemporane ale statalității în epoca post-imperială a Europei, semnalând, în același timp locul binemeritat și reînnoit al Turciei în familia globală a națiunilor.
Transformarea revoluționară și bine realizată a Turciei a reprezentat un exemplu solid pentru noua eră a statelor naționale emergente. Transformarea revoluționară și solidă a Turciei a fost un exemplu pentru noua eră a statelor naționale emergente. Tânăra Republică a adoptat motto-ul „Pace acasă, pace în lume” în politica sa externă. Pe baza principiului promovării stabilității și a relațiilor de bună vecinătate, Turcia a inițiat formarea unei serii de alianțe regionale în vecinătatea ei în perioada interbelică.
România, alături de Turcia, a avut un rol cheie în acest sens. Turcia este una din țările cu cele mai vechi relații diplomatice cu România. Ambasada noastră a fost deschisă încă din 1878, iar anii 1920 au fost o perioadă în care dialogul și încrederea între cele două țări s-au transformat în relații de prietenie și solidaritate permanente.
După Primul Război Mondial, Tratatul de la Lausanne a marcat oficial sfârșitul Imperiului Otoman și a consfințit existența statului turc ca stat național. România a fost printre semnatarii Tratatului de la Lausanne, ceea ce face ca ambele noastre țări să fie parte la același eveniment de bun augur, care a inaugurat o nouă eră. Predecesorii noștri erau foarte conștienți de această prietenie și de importanța relației turco-române. Modul în care Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii, a gestionat această relație vorbește de la sine. Când primul ambasador al României în Turcia, Georghe Filality, a sosit la Ankara pentru a-și prezenta scrisoarea de acredităre, Atatürk l-a primit chiar a doua zi. Era o practică excepțională în diplomație, așa cum este și astăzi.
Turcia și România și-au dovedit voința de a reflecta această prietenie în solidaritatea regională. Antanta Balcanică, de exemplu, are o semnificație specială pentru noi. Căutând solidaritate regională împotriva beligeranților vremii, Turcia și România și-au unit forțele cu vecinii lor Grecia și Iugoslavia pentru a stabili un pact regional de neagresiune. La acel moment, în 1934, a fost o abordare inovatoare și a dus într-adevăr la instituirea ideii de proprietate regională moderne. Această abordare vizionară a celor doi miniștri de externe Tevfik Rüstü Aras și Nicolae Titulescu, doi oameni de stat adevărați ai vremii, a arătat întregii lumi că diplomația constructivă ar putea întoarce pagina și pentru vecinii noștri regionali, care, cu doar două decenii în urmă, se luptau unul cu celălalt în războaiele subversive din Balcani.
Rădăcinile puternice ale relației noastre contemporane s-au văzut chiar și în interacțiunile predecesorilor noștri. Aș aminti aici episodul din 1938 când Regele Carol al II-lea a vizitat Istanbulul în iunie 1938; deși Atatürk era grav bolnav, el a ignorat sfatul medicului său de a întrerupe orice activitate și l-a primit pe regele Carol al II-lea, care a fost de altfel ultimul demnitar străin primit de Atatürk înainte de plecarea sa dintre noi.
Aș profita de această ocazie pentru a-mi exprima recunoștința față de fondatorii Turciei moderne, în special Mustafa Kemal Atatürk. Ne-am construit calea către pace, prietenie și stabilitate pe moștenirea sa. În aceeași măsură, angajamentul nostru neclintit pentru o țară democratică, laică și prosperă rămâne neclintit.
Cu toate acestea, sunt voci care consideră că Turcia urmărește o politică de „neo-otomanism”. Cum comentați aceste afirmații?
Relațiile noastre cu vecinătatea apropiată sunt un pilon important în diplomația noastră. Asigurarea păcii și securității, stabilizarea permanentă și contribuția la dezvoltarea durabilă sunt cerințe de bun-simț, dar și responsabilități pentru toți membrii comunității globale. Turcia nu face excepție de la aceste principii în diplomația modernă. Stabilitatea și securitatea din vecinătatea noastră au efecte directe asupra securității și stabilității Turciei. Fiind unul dintre principalii actori regionali, sprijinul nostru pentru a reduce elementele de risc și luarea inițiativelor în acest sens sunt consecințe naturale și directe ale existenței noastre.
Pe de altă parte, nu numai Turcia lucrează pentru pace și stabilitate în regiunile noastre vecine. SUA, UE, Marea Britanie și o serie de alți actori încearcă să elaboreze politici eficiente și să își îmbunătățească relațiile.
Turcia este un actor regional în Europa de Sud-Est, Balcani, Mediterana de Est, Orientul Mijlociu și Caucaz. Prin urmare, sutținem orice politică sau inițiativă care ar servi la pacea și stabilitatea în aceste regiuni, eliminând în același timp amenințările la adresa intereselor noastre vitale. Încercarea de a explica politicile Turciei făcând apel la perioada otomană îndepărtată denotă ignoranță în evaluarea contemporană a relațiilor internaționale, dacă nu chiar o perturbare a efectelor sale. În acest sens, reducerea eforturilor binevoitoare constructive și pozitive de contribuție la stabilitatea regională la o „viziune imperială” îndelungată și a o eticheta ca atare este o abordare deformată care nu ar aduce beneficii niciunei părți.
Atunci, cum explicați poziția Turciei în problemele contemporane de pe ordinea de zi; disputa est-mediteraneană, descoperirea gazelor naturale în Marea Neagră și disputa Nagorno-Karabakh?
Turcia și Mediterana de Est
Politica noastră cu privire la Mediterana de Est are două dimensiuni. Prima se referă la drepturile noastre inerente asupra platformei continentale turcești. Turcia are cea mai lungă coastă din estul Mediteranei. Așadar, pretențiile nejustificate care urmăresc închiderea Turciei într-un culoar îngust de jurisdicție maritimă sunt inacceptabile.
A doua dimensiune se referă la drepturile și interesele legitime ale ciprioților turci, în calitate de coproprietari ai insulei. Partea cipriotă turcă a avut o propunere de cooperare foarte constructivă în iulie 2019, dar din păcate a fost respinsă de partea cipriotă greacă. Jumătate din problema Mediteranei de Est ar fi rezolvată dacă cele două părți de pe insulă ar stabili un mecanism de cooperare în ceea ce privește resursele de hidrocarburi, inclusiv repartizarea profitului.
Limitele platformei noastre continentale sunt delimitate conform principiilor dreptului și jurisprudenței internaționale. Am transmis ONU limitele exterioare ale platformei noastre continentale din estul Mediteranei încă din 2004 și apoi în 18 martie 2020. Principala divergență între interpretarea noastră a dreptului mării și cea a Greciei este legată de efectul insulelor. Grecia susține că insulele generează automat zone de jurisdicție maritimă deplină oriunde ar fi situate. Este de neconceput ca o insulă de 10 km2 (Kastellorizo), situată la 2 km distanță de continentul turc și la 600 km distanță de continentul grec să poată genera o platformă continentală / zonă EEZ de 40.000 km2, care e aproape aceeași dimensiune cu suprafața totală care i-ar rămâne Turciei care are o coastă de 1792 km.
Cu toate acestea, multe hotărâri ale Curții Internaționale de Justiție demonstrează că, dacă insulele rămân pe partea greșită, dacă poziția lor distorsionează delimitarea echitabilă sau dacă există alte circumstanțe speciale (Italia și Tunisia (1971), Nicaragua și Columbia (2012), Libia și Malta (1985) etc., zonele lor de jurisdicție maritimă pot fi limitate sau trecute cu vederea cu totul.
Rămânem deschiși la dialog și cooperare cu toate țările din regiune. La fel, ciprioții turci sunt gata să coopereze cu ciprioții greci.
Turcia și rezervele de gaze naturale din Marea Neagră
În primul rând, vreau să subliniez că, pentru noi, energia este un mijloc de cooperare. Turcia, ca multe alte țări din regiunea noastră, se bazează pe importurile de energie. Prin urmare, ne propunem să utilizăm resurse proprii în măsura maximă posibilă. Prin urmare, am inițiat foraje în larg, opt în Marea Mediterană și unul în Marea Neagră. Ne propunem să realizăm 26 de foraje în larg în mare până în 2023. Am descoperit până acum un volum total de 405 bcm de gaz în zona noastră economică exclusivă din Marea Neagră. Cu siguranță va contribui la eforturile noastre de a ne spori autonomia în domeniul energetic. De asemenea, are potențialul de a avea impact asupra dinamicii regionale de comercializare a gazelor și de a îmbunătăți eforturile europene de securitate și diversificare a aprovizionării cu gaze naturale. Suntem gata să cooperăm cu vecinii ei din regiune, iar România va avea cu siguranță un loc important.
Turcia a adoptat de la început o atitudine consecventă în ceea ce privește conflictul Nagorno-Karabakh. Continuăm să sprijinim o soluționare pașnică, negociată pe baza dreptului internațional și în cadrul integrității teritoriale a Azerbaidjanului. Sprijinul Turciei pentru Azerbaidjan decurge nu doar din legăturile speciale dintre cele două țări, ci și din faptul că dreptul internațional este de partea Azerbaidjanului. Timp de 28 de ani, 20% din teritoriul Azerbaidjanului a rămas sub ocupație ilegală armeană și peste 1 milion de persoane strămutate internațional așteptau să se întoarcă în patria lor. Armenia insistă asupra încălcării dreptului internațional prin refuzul retragerii din teritoriile azere pe care le ocupă și nu recunoaște rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și rezoluțiile OSCE.
Evident, revenirea la masa negocierilor este ceea ce ne dorim cu toții în cele din urmă. Copreședinții Procesului de la Minsk ar trebui să vadă că echidistanța față de agresor și de victimă sub pretextul de neutralitate înseamnă a ajuta partea invadatoare, lucru care nu este nici legal, nici moral. Trebuie să revigorăm Procesul de la Minsk cu o nouă mentalitate. Încheierea ocupației este esențială. Îmi revine, firesc, întrebarea cum este acest lucru în concordanță cu reacțiile noastre de drept față de Transnistria, Crimeea, Donbas, Abhazia sau Osetia de Sud? Reacționăm pe bună dreptate pentru a apăra integritatea teritorială a Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei. Dar ar trebui să adoptăm o poziție consecventă și în ceea ce privește integritatea teritorială a Azerbaidjanului.
Cum comentați afirmațiile Armeniei despre Turcia, mai exact implicarea directă și aducerea luptătorilor străini teroriști din Orientul Mijlociu pentru a lupta alături de Azerbaidjan?
Acestea sunt parte a unei campanii intenționate de dezinformare și propagandă murdară a Armeniei împotriva Turciei. Acuzațiile sunt nefondate, fără niciun fel de dovezi. Am demontat aceste afirmații în repetate rânduri. La fel și autoritățile azere. Prin aceste acuzații și eforturile de a ataca locuințe civile din afara liniei de contact, Armenia încearcă să extindă frontul de luptă provocând Azerbaidjanul și implicând Turcia în acest conflict. În același timp, Armenia încearcă să convingă comunitatea globală că luptă de fapt împotriva Turciei, nu a Azerbaidjanului, pentru a distrage atenția de la agresiunea sa în primă instanță. Principalele vești îngrijorătoare sunt că Armenia aduce teroriști PKK din Irak și pe cei ai organizației afiliate din Siria, YPG, să lupte în Nagorno Karabakh împreună cu forțele armene. Există înregistrări video ale soldaților armeni capturați care recunosct acest lucru. PKK este o organizație foarte periculoasă, desemnată teroristă de NATO și UE, iar YPG este ramura sa siriană. PKK este un mare risc împotriva stabilității regionale în Orientul Mijlociu, iar YPG este afiliatul său. Astfel, Armenia ar trebui să clarifice în primul rând acest lucru, mai degrabă decât să acționeze ca victimă și agresor în același timp.
Cum comentați afirmațiile referitoare la armamentul și echipamentele folosite de armata azeră împotriva Armeniei?
Acestea sunt echipamentele și armele care fuseseră deja livrate Azerbaidjanului în contextul cooperării noastre legitime în domeniul apărării și al cadrului legal al acesteia, așa cum face orice altă țară cu partenerii săi. Pe de altă parte, armata armeană folosește armele ruse și echipamente din multe alte părți. Prin urmare, ideea că Turcia ar fi furnizor ilegal de echipament militar și armament către Azerbaidjan este o denaturare a faptelor.
Politică externă turcă a cunoscut totuși schimbări de-a lungul timpului. Care sunt principiile după care funcționează în prezent?
Principiile fundamentale ale politicii externe a Turciei pentru stabilitatea regională și cooperarea pentru binele colectiv se reflectă în relațiile noastre bilaterale și cooperarea regională. În contextul provocărilor de tot felul și a incertitudinilor tot mai mari, precum și pe fondul fragilității politice și economice, eforturile noastre se concentrează pe oameni. Ne dorim să luăm inițiative pentru binele colectiv. Avem o tradiție adânc înrădăcinată a statalității și o bogată experiență istorică. Politica externă turcă folosește mai multe instrumente care se completează reciproc în sens politic, economic, umanitar și cultural. Cu un total de aproape 250 de misiuni diplomatice și consulare, Turcia are una dintre cele mai mari rețele de reprezentare la nivel mondial. Este ceea ce numim „Politică externă întreprinzătoare și umanitară”.
În primul rând, Turcia și-a construit o rețea largă de cooperare și interacțiune cu țările din vecinătate și nu numai. Am înființat consilii de cooperare la nivel înalt cu aproape 30 de țări. De asemenea, am lansat platforme de colaborare trilaterale sau multilaterale care ne oferă cadrul de a avea o abordare din ce în ce mai extinsă. Văzute prin această lentilă globală, credem că toate regiunile din lume au un efect și o importanță diplomatică similară, indiferent cât de aproape sau de departe sunt față de noi.
Deși întreținem și consolidăm în continuare legăturile noastre strânse cu țările din Balcani, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, sudul Caucazului, Asia de Sud și Centrală, lucrăm și la aprofundarea parteneriatului african și dezvoltăm relațiile noastre cu America Latină, Caraibe și Asia -Pacific.
În al doilea rând, avem o abordare armonioasă. Prioritizăm utilizarea instrumentelor relevante și a platformelor multilaterale pentru a proiecta pacea, securitatea și stabilitatea în regiunea noastră și nu numai. Prin urmare, rolul decisiv al multilateralismului este un atu major. Apreciem prezența noastră efectivă în platformele regionale și organizațiile internaționale și interacțiunile puternice cu prietenii și partenerii noștri
În al treilea rând, ne propunem să ne îmbunătățim relațiile strategice și să stabilim altele noi. Aici avem exemplul Parteneriatului nostru strategic cu România, de care ne bucurăm încă din 2011.
Rolul multilateral al Turciei
Credem cu tărie că soluția la problemele globale se găsește prin eforturi comune pe baza cooperării și a multilateralismului eficient. Acesta este principiul care influențează diplomația Turciei în forumurile multilaterale. Turcia este membră a G-20 încă de la său. Aducem în prim plan dimensiunea dezvoltării umanitare, a creșterii economice incluzive și a partajării echitabile, noțiuni pe care le-am promovat puternic în timpul președinției noastre în exercițiu în 2015. Am contribuit constructiv la pacea, stabilitatea și securitatea mondială în Consiliul de Securitate al ONU în 2009-2010. Raportat la nevoile moderne, susținem necesitatea reformei în Organizația Națiunilor Unite și în Consiliul de Securitate.
Turcia își asumă un rol de lider în domeniile medierii și rezolvării conflictelor. Suntem singura națiune care co-prezidează simultan grupurile de prietenie și contacte în domeniul medierii la ONU, OSCE și OIC. În plus, Turcia organizează anual Conferințe de mediere la Istanbul pentru a contribui la demersurile conceptuale privind medierea. Ediția din acest an a avut loc pe 17 septembrie.
Lumea contemporană se confruntă cu o serie de probleme asimetrice, cum ar fi ura etnică și religioasă, discriminarea, extremismul sau xenofobia. Ne asumăm un rol eficient în încurajarea la respect reciproc și valori comune între diferite culturi și religii. Inițiativa ONU Alianța Civilizațiilor, co-lansată de Turcia și Spania este un răspuns adecvat și de bun-simț la argumentele pentru „ciocnirea civilizațiilor”.
Pe lângă încrederea deplină în conceptul de proprietate regională și solidaritate ca instrument diplomatic pentru remedierea problemelor regionale, Turcia este, de asemenea, membru fondator al mai multor organizații și inițiative regionale. Cooperarea Economică a Mării Negre (BSEC) și Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP) sunt doar două din formatele în care avem interacțiuni fructuoase cu România.
Dacă ar fi să mai adaug un exemplu de inițiative pe care le-am luat pentru regiuni situate dincolo de vecinătatea noastră, aș adăuga aici rolul activ pe care Turcia l-a avut în demararea „Procesului Inima Asiei-Istanbul” pentru instituționalizarea eforturilor regionale pentru un Afganistan stabil.
Nu în ultimul rând, aș vrea să subliniez rolul nostru de lider în lansarea inițiativei D-8 cu țările în curs de dezvoltare importante din anii 1990, care se întinde pe o vastă suprafață, de la Nigeria la Indonezia, prezența noastră efectivă în platforma MIKTA sau Adunarea parlamentară a Uniunii pentru Mediterană și Consiliul de cooperare al statelor vorbitoare de turcă, dar și prezența noastră în ASEAN ca partener de dialog strategic sunt câteva dintre exemplele solide ale extinderii noastre globale.
Rolul multilateralismului în relațiile strategice ale Turciei
Principiul multilateralismului este parte integrantă din nucleul integral al relațiilor noastre strategice.
Turcia este un aliat ferm al NATO, de 70 de ani apărând frontierele sudice ale Alianței. Poziția Turciei printre primii cinci contributori la operațiunile NATO reflectă semnificația pe care o atribuie legăturii transatlantice. Pentru Turcia, legătura transatlantică este crucială, nu doar din punct de vedere al securității extinse, ci și pentru dezvoltare democratică și prosperitate. Promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept este o componentă indispensabilă a acestei paradigme integrate. Turcia este membru fondator al Consiliului Europei și membru al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) încă de la începuturile sale. Rolul nostru în inițierea acestor două platforme are o semnificație importantă, noțiunile de democrație, prosperitate și securitate fiind valori integrante în politica noastră externă.
Turcia este, de asemenea, candidată la Uniunea Europeană. Posibila integrare a Turciei ar aduce beneficii UE în contextul priorității Uniunii de a deveni un actor global mai activ.
Ați menționat mai devreme abordarea umanitară a politicii externe a Turciei. Cum arată aceasta pe teren?
În dimensiunea umanitară a politicii sale externe, Turcia are o abordare proactivă și întreprinzătoare. Înainte de a oferi câteva exemple concrete de pe teren, țin să menționez că suma totală cheltuită de Turcia pentru asistență umanitară a fost de 7,64 miliarde USD în 2019, ceea ce ne-a propulsat pe primul loc, ca cel mai mare donator din lume. La fel, cu o contribuție de 0,84% din PIB pentru asistență umanitară, Turcia este cel mai generos stat din națiunile lumii. Ajutorul acordat sirienilor din Turcia are cea mai mare pondere aici. Suma totală pe care am cheltuit-o din prima zi în care sirienii au început să vină în Turcia pentru a fugi de conflict a depășit cu mult 40 de miliarde USD. În acest sens, Turcia găzduiește cel mai mare număr de persoane strămutate din lume. Găzduim aproximativ 4 milioane de persoane strămutate din exterior, dintre care 3,6 milioane sunt sirieni.
Contribuțiile noastre la eforturile de dezvoltare sunt, de asemenea, importante. În ceea ce privește asistența pentru dezvoltare, care este un atu crucial în diplomația și multilateralismul contemporan, Turcia ocupând locul șase în lume, cu un total de 8,7 miliarde USD în 2019. Raportăm regulat asistența noastră oficială pentru dezvoltare Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE (DAC).
Apreciem foarte mult multilateralismul și din acest punct de vedere. În baza Acordului-cadru de asociere dintre Turcia și Programul ONU de dezvoltare (PNUD) semnat în 2011, ne definim relația ca Parteneriat strategic și organizăm întâlniri periodice de consultare. Suntem în proces de negociere cu Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU pentru a îmbunătăți biroul subregional al Asiei Centrale din Turcia și a-i conferi capacitatea de a dezvolta proiecte în afara Turciei și a Asiei Centrale. Avem o colaborare puternică cu Programul Alimentar Mondial al ONU (PAM), iar procesul nostru de semnare a unui Acord de Cooperare Strategică este în defășurare. Continuăm să facem din Istanbul un hub pentru agențiile ONU. În acest context, pe lângă Centrul Internațional de Dezvoltare a Sectorului Privat al PNUD din Istanbul (IICPSD), Biroul regional UNFPA pentru Europa de Est și Asia Centrală a fost lansat la Istanbul. Ne așteptăm ca biroul regional al PNUD să se mute în Turcia în zilele următoare. La fel, PAM a anunțat că ia în considerare deschiderea unui birou în Istanbul. Mai mult, ne așteptăm ca și ONU Women să-și deschidă birou regional la Istanbul.
Am mai găzduit Summitul țărilor cel mai puțin dezvoltate al Organizației Națiunilor Unite în 2011. Ulterior, am anunțat pachetul de cooperare economică și tehnică pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Pe lângă acestea, primul Summit umanitar mondial a avut loc la Istanbul în 2016.
