INTERVIU Trebuie să îţi programezi puţin ziua, ca să nu ai sentimentul că nu ai făcut nimic, spune Stere Gulea aflat în izolare

Cineastul Stere Gulea vorbeşte într-un interviu News.ro despre activităţile sale din perioada de izolare, pe care o consideră „demobilizatoare”, despre finalizarea scenariului pentru „Moromeţii 3”, dar şi despre lipsa perspectivelor care îi face pe cei mai tineri să îşi pună întrebări „fundamentale” despre continuarea activităţii în domeniu. El consideră că situaţia în ţara noastră se agravează şi din cauza superficialităţii oamenilor care îşi permit să declare orice şi este de părere că „nu trebuie să ne pierdem speranţa, trebuie să ne dăm seama că e greu”.

Izolarea „l-a prins” în Bucureşti, după cum afirmă. Cineastul în vârstă de 76 de ani se arată pesimist legat de revenirea lumii artistice, însă chiar aşa lucrează în continuare la încheierea poveştii Moromeţilor.

„Este destul de complicată această perioadă”, a declarat el luni. „E destul de mult timp. Restrângerea asta e drastică, varietatea e practic exclusă, deci, nu e uşor, dar ce să facem?!”.

Numulţumit de informaţiile abundente care „se anulează de multe ori unele pe altele”, Gulea a subliniat că „lipsa perspectivelor reprezintă o problemă”.

„Şi specialiştii descoperă noutatea acestui virus. Îi depăşeşte. Ne-a prins nepregătiţi. Şi ce ar fi însemnat pregătirea?! Nu ştii ce se întâmplă, cum va evolua viaţa, activitatea, cum va mai fi”.

Despre lumea artistică şi revenirea ei, Gulea nu crede că va mai putea fi reluată „cel puţin pentru un timp de acum încolo”.

Citește și: Comentariu de Valeriu Șuhan: Spartacus și „banii țiganilor“

„Până ce nu va fi descoperit un vaccin destul de sigur şi care să poată fi administrat, să zic aşa, populaţiei de pe glob, nu văd reluare... Va fi una, dar anemică. Foarte mulţi oameni din profesia asta - profesiile - sunt ameninţaţi. Toată izolarea asta îi face pe oameni să se gândească la lipsa perspectivelor şi asta apasă foarte mult. Apar probleme psihice, categoric. E o lipsă de orizont. Acum e teama care concentrează instinctul de supravieţuire, dar după aia? Greu de spus. Criza economică, relaţiile dintre oameni nu îmi dau seama cum vor fi. Chestia că celălalt poate fi purtător...”.

Stere Gulea a tras un semnal de alarmă şi legat de „personajele care lansează toată ziua informaţii isterice”.

„Te şi miră. O fi aşa, n-o fi aşa, dar ai certitudinea când spui că sunt mai mulţi oameni infectaţi? De unde ştii? Într-o situaţie din asta trebuie să ai simţul responsabilităţii, nu să induci în societate alarme din astea. Trebuie prudenţă. Oamenii ăştia ar trebui să suporte consecinţele. Sunt oameni în vârstă care clachează. La noi, se agravează situaţia şi din cauza superficialităţii oamenilor în context social. Îşi permit să declare orice. Unii dintre jurnalişti nu sunt competenţi ori suficient de puternici să le pună întrebări destul de abrupte şi atunci e un fel de discuţie la cârciumă, în care fiecare spune ce crede. Degeaba apar oameni de ştiinţă care spun asta şi asta, şi vezi că unii mărturisesc că sunt depăşiţi, că sunt lucruri cu care nu au mai avut de-a face”.

Dacă generaţiile părinţilor şi bunicilor au înfruntat războaie, ne-a venit rândul să realizăm că suntem vulnerabili.

„Nu e vorba despre pesimism, dar nici nu poţi să spui că eşti optimist. Nu ai deocamdată motive să spui «Lasă, domne, că o să treacă». Sigur, o să treacă, dar o să mai dureze. Va fi foarte greu. Generaţiile părinţilor şi bunicilor au avut încercarea lor cu războaiele, ne-a venit şi nouă rândul. Aveam sentimentul că suntem invulnerabili, că drumul vieţii e ca doar să fie mai bună. Ei, nu e aşa. Poate că sunt oameni care gândesc mai mult acum, poate că devin mai serioşi, îşi dau seama de fragilitatea noastră, de limitele, de neputinţă. Până la urmă, toată lumea devine egală în treaba asta. Asta e bine, într-un fel, dacă e perceput lucrul ăsta. Dacă omul îşi conştientizează limitele ca om. Că poţi să ai toţi banii, nu contează”.

Lucrează în continuare pentru a treia parte a „Moromeţilor”. În decembrie 2019, declara pentru News.ro că se afla în faza de cercetare şi scriere a scenariului. A finalizat prima variantă şi i-a trimis-o producătorului Tudor Giurgiu.

„Eu sper în continuare la partea a treia sau încheierea ciclului «Moromeţii». I-am trimis producătorului Tudor Giurgiu prima variantă de scenariu, am avut o discuţie încurajatoare, ca să zic aşa. Sigur că mai am de lucru. Acum e puţin ca în proverb: «Ţara arde şi baba se piaptănă»”.

Această perioadă de izolare, stresantă, este totuşi demobilizatoare, mai spune Gulea.

„E adevărat că te gândeşti că poate lucrezi mai mult, dar să ştiţi că şi lipsa asta de perspectivă e demobilizatoare. Trebuie să trăieşti într-o anumită tensiune, cu o presiune de timp şi ajută. Acum nu te mobilizezi suficient pentru că te întrebi la ce serveşte, ce şanse sunt, în cât timp. Având în vedere şi vârsta pe care o am...”.

Gândindu-se la tinerii din domeniu, Gulea a spus: „Unii dintre ei abia au început, alţii încă nu. Îşi pun întrebări fundamentale despre continuarea acestei profesii. Pentru ei e mai dureros”.

În această perioadă citeşte, lucrează, face câte o plimbare scurtă. „Mă mai învârt prin casă, mai dau o mână de ajutor soţiei. Ceea ce nu făceam înainte. Nu ştiu cât de util, dar încerc. Nu foarte mult, pentru că sunt un tip destul de egoist aşa. E o viaţă extrem de restrânsă, monotonă. Trebuie să îţi programezi puţin ziua, ca să nu ai sentimentul că nu ai făcut nimic. În general, nu faci mare lucru... Acum apreciem altfel contactele sociale. Nu se poate trăi numai într-un fel decât dacă eşti forţat”.

Fiind „destul de conectat la treaba mea cu scenariul”, Stere Gulea îşi „restrânge evadarea”, astfel că nu a vizionat filme în această perioadă. „Încerc să rămân mai mult pe problemele care mi le ridică scenariul şi citesc în zona asta mai mult”.

În final, şi-a arătat speranţa că lucrurilor vor reintra „cât de cât” în normal. „Nu trebuie să ne pierdem speranţa, trebuie să ne dăm seama că e greu”.

Stere Gulea, născut pe 2 august 1943, a mai regizat filme precum „Iarba verde de acasă” (1977), „Piaţa Universităţii, România” (1991), „Stare de fapt” (1996) şi „Sunt o babă comunistă” (2013). Între 1990 şi 1995, a fost decanul Academiei de Teatru şi Film, apoi, din 1996, a fost timp de doi ani director general interimar al Televiziunii Române.