Premium
„La Catedrala Sf. Petru din Roma au muncit zidari, pietrari și fel de fel de alți meșteri și maeștri peste două sute de ani”, scria Ioan Slavici într-o ediție din 1924 a revistei Arhitectura. „Minune prea de tot mare n-ar fi dac-ar trebui să treacă fie măcar și numai o sută de ani pentru ca să se poată începe zidirea unei catedrale la București”.
Ioan Slavici făcea în articolul său un istoric al inițiativelor de construcție a unei catedrale reprezentative pentru București, capitala care, în vremea Războiului de Independență, număra aproximativ o sută de biserici – dovezi ale evlaviei locuitorilor.
„Se zice că nimeni nu poate să scrie istoria faptelor nepetrecute. Se poate însă scrie istoria faptelor plăsmuite, deși ele n-au fost încă săvârșite. Înșirare de asemenea fapte e istoria catedralei Bucureștilor, pe care până acum Românimea nu s-a învrednicit însă s-o ridice întru mărirea lui Dumnezeu”, își începea autorul articolul, informează Basilica.ro.
„Când a sosit la București vestea că Curcanii noștri au cucerit reduta Grivița, Eminescu și eu am chibzuit să publicăm în Timpul un articol în care arătam că Ștefan-Vodă cel Mare, de fiecare victorie câștigată pe câmpul de război, zidea întru mărirea lui Dumnezeu câte o mănăstire și stăruiam ca românii din zilele noastre să ridice și ei o catedrală la București, unde nu e nicio biserică mai încăpătoare, în care mulți creștini pot să se roage pentru binele obștesc.”
Prozatorul continua: „Ziua următoare ne-a pomenit în redacțiune cu Beizadeaua Mitică [Dimitrie Ghica, fost premier conservator, care a sprijinit proiectul de construire a catedralei – n. ed.], Președintele născut al tuturor întreprinderilor pornite din gând bun”.
„Încântat de cele cuprinse în articolul publicat în Timpul, el a venit să ne spună că a hotărât să înființeze un comitet care ia asupra sa sarcina de a porni o mișcare și de a aduna bani pentru zidirea unei mărețe catedrale, cum se cuvine să aibă Bucureștii, capitala glorioasei Românii”, mai scria Slavici.
„Comitetul s-a înființat, mișcarea s-a pornit și banii au început să se adune; deodată însă zelul s-a potolit și totul a rămas baltă. Se zicea că zidirea unei catedrale mărețe e lucru prea mare pentru ca să poată fi scos la capăt prin subscrieri de bună voie și guvernul a făgăduit că va purta el de grijă ca să fie zidită în adevăr o măreață catedrală, cum li se cuvine Bucureștilor tăiați de Calea Victoriei.”
Scriitorul menționa și un alt pas important din istoria acestui vis, pas care, din păcate nu a fost continuat.
„Numai de tot târziu s-a ivit alt Mitică, D.A. Sturza, care, ajuns ministru de culte, a luat o hotărâre bărbătească și nu numai a obținut un credit de 5 milioane pentru ridicarea catedralei, ci a și ales locul unde urma să se facă zidirea, unde azi se află statuia lui C.A. Rosetti”.
Din păcate, pentru că nu a existat un consens politic transpartinic pentru proiect, schimbările politice l-au șters de pe lista priorităților, iar banii au fost cheltuiți pentru alte lucruri.
După mai puțin de o sută de ani, Catedrala Națională nu numai că a fost începută, ci și sfințită – iar aceasta s-a petrecut, în mod simbolic, în Anul Centenar al Marii Uniri. Sfântul locaș a fost sfințit de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și de Părintele Patriarh Daniel în 25 noiembrie 2018.
Vezi aici galeria cu fotografiil
