Premium
Ieri, Iohannis a reușit să dezamăgească o bună parte din susținătorii săi. A acționat rapid, a evitat orice confruntare, s-a supus majorității și a desemnat-o pe Viorica Dăncilă premier.
Mulți vin și aduc argumente de ordin constituțional. Președintele este obligat să desemneze candidatul pe care îl înaintează coaliția parlamentară. De asemenea, a mai fost un argument puternic lansat în spațiul public, posibilitatea suspendării președintelui.
Așa este, președintele are un spațiu mic de manevră, mai ales după Decizia CCR. Dar decizia nu vorbește despre cazul în care președintele are obiecții asupra persoanei. De acest lucru s-a folosit Iohannis și în cazul Shhaideh, atunci când a refuzat să o desemneze pe aceasta pentru postul de premier, deși alianța PSD-ALDE o nominalizase.
Atunci, contextul îi era mult mai defavorabil președintelui Iohannis. PSD câștigase alegerile cu un scor mare. Nu era erodat de guvernare, nu dăduse OUG 13, nu apăruseră primele semne că toate promisiunile electorale nu pot fi îndeplinite, nu dăduse jos doi premieri, nu crease un val mare de indignare în rândul electoratului anti-PSD. Acum, când contextul politic îi era mult mai favorabil, când PSD a început să se erodeze, Iohannis acceptă fără luptă propunerea venită din partea lui Dragnea. Ba mai mult, în discursul său, președintele spune: ”Cântărind argumentele, ținând cont de situația concretă din Parlament, am decis să dau PSD încă o șansă și să desemnez persoana propusă de PSD. Dar, acum PSD trebuie să performeze. Românii și eu avem mari așteptări. PSD a promis lucruri importante, dar prea puțin s-a realizat”.
O cedare fără luptă, un discurs execrabil. Susținătorii înfocați ai lui Iohannis vor spune că nu avea ce să îi reproșeze lui Dăncilă. Cred că existau argumente ușor de adus și de expus în spațiul public. Președintele Iohannis și-a făcut un deziderat din ”politica altfel”, ”reformarea clasei politice”, oameni profesioniști. Cred că doamna Dăncilă nu intră în niciuna din categoriile de mai sus.
Iohannis putea încerca să refuze prima propunere a lui Dragnea. Să îl oblige pe acesta să vină cu alt candidat. În acest fel, măcar crea senzația că se luptă cu adversarii, că nu i se impune orice. După ce PSD a arătat că nu poate guverna, că schimbă două guverne într-un an, că nu își respectă promisiunile electorale, președintele avea justificarea și obligația de a se bate cu cei care nu sunt capabili să administreze țara.
Exista riscul real al suspendării lui Iohannis?
Nimeni nu poate da răspunsul exact. Poate PSD făcea acest lucru sau poate doar blufa.
Dacă am merge pe varianta pesimistă și am lucra pe scenariul în care președintele era suspendat, ce credeți că se întâmpla? Aveam mase de oameni în stradă? PSD a dat înapoi în cazul OUG 13. Presiunea publică a contat atunci. Cred că acum manifestațiile erau de și mai mare amploare. Electoratul anti PSD s-ar fi revoltat, ar fi simțit că pierde și ultima redută și s-ar fi radicalizat. Am fi avut probabil cele mai mari proteste din istoria României, dacă s-ar fi încercat acest lucru. PSD probabil nici nu ajungea să mai țină ședința comună a celor două camere și să facă pașii procedurali pentru suspendare. Desigur, nimeni nu vrea instabilitate, nimeni nu vrea proteste de stradă. Toate acestea aduc pierderi enorme pentru țară. Poate aceste argumente le-ar fi luat în calcul și PSD și n-ar fi inițiat procedura de suspendare încercând o negociere cu Iohannis. Nu vom avea de unde să știm.
În cazul în care PSD încerca cu adevărat să inițieze procedura de suspendare, lucru nedorit de o parte importantă din electorat, (vezi sondajul CURS) fiți siguri că intrau în joc și principalii actori ai politicii internaționale, în special SUA. Credeți că SUA are nevoie de o criză de genul unei suspendări acum? Presiunile externe ar fi fost uriașe și ar fi fost un factor pe care Dragnea nu l-ar fi ignorat.
Așadar, este greu de crezut că s-ar fi ajuns la o suspendare, ci mai degrabă la negocieri.
Iohannis a ales varianta cea mai proastă. În acest moment, o mare parte din electoratul lui e demobilizat, frustrat. Președintele începe deja să își creioneze imaginea unui politican slab, care nu poate negocia, nu poate impune. Aproape că a golit de conținut instituția prezidențială. Dacă până acum, mulți au închis ochii la comunicarea proastă pe care a avut-o sau la faptul că nu s-a luptat și nu a respins legea alegerilor primarilor într-un singur tur, dacă mulți i-au scuzat gafele de genul celor în care lua apărarea Antenei 3, dacă nimeni nu îl mai întreabă de ”Proiectul de țară”, doar pentru că au văzut în el singura opțiune în fața PSD, de azi, multe din aceste lucruri se schimbă. De ce să susții un politician care nu îți poate oferi ceva? Iohannis e președintele monarh, care din când în când mai vorbește de la înălțimea tribunei prezidențiale și atât. Iohannis își creionează singur acest portret. Nu se bate cu PSD, nu pune presiune publică, pierde tempoul, se duce singur în zona ”președintelui decorativ”. Atribuțiile constituționale sunt reduse, dar jocul politic și comunicarea trebuie să fie armele lui pe care nimeni nu i le poate lua. Trebuie să uzeze de ele mai ales când se bate cu un PSD care face pași înapoi doar la presiunea străzii. Iohannis trebuie să dea senzația că este partenerul cetățenilor nemulțumiți de PSD și nu ”primarul ” care semnează ce i se bagă sub nas.
De ce ar mai ieși în stradă manifestanții care au protestat la momentul OUG 13? De ce procurorii DNA și-ar mai face treaba la capacitate maximă, când știu că ”oricum nu se poate face nimic”?
Iohannis a dat o șansă PSD, așa cum el singur spune, dar nu i-a dat nicio șansă electoratului anti-PSD. În acest moment, putem spună că Iohannis va trebui să facă eforturi uriașe să recâștige o parte din publicul său. Dacă el și consilierii lui se bazează pe faptul că e singura opțiune a electoratului anti-PSD, le aduc aminte de turul 1 de la prezidențiale. Turul 2 nu a fost câștigat de Iohannis, ci a fost pierdut de Ponta, după scandalul secțiilor. S-ar putea românii care s-au mobilizat atunci în fața unei nedreptăți, să stea acasă acum și să spună ”oricum nu se poate face nimic”.
