Văd în aceste zile o "noutate" în materie legislativă și cred că nu este cinstit ca actuala putere să nu treaca în vedere parcursul legislative.
Poate ar fi mult mai bine să se explice de ce în legislatura anterioară nu s-a facut tot posibilul ca legea să fie modificată în beneficiul diasporei.
Reamintesc unora că în 24 iunie 2015, după sustinerea amendamentului privind mărirea numărului reprezentanților diasporei, nu mi-a fost asigurat și numărul de voturi necesar în Parlament de către colegii din Opoziție, o greșeală care a costat ani reprezentarea diasporei. Era nevoie de doar două voturi pentru ca astăzi acest lucru să fie realitate! Nu a fost să fie! A trecut!
Poate că propunerea nu era adusă de cine "trebuia".
În sesiunea urmatoare, am înaintat un proiect de modificare a Legii 208/2015, proiect pentru care noul Guvern technocrat a refuzat să ofere, un punct de vedere favorabil. A trecut și acel moment.
De multe ori, indiferent cât ești de muncitor, cât de mult îți pasă de cei care te-au votat, acest lucru nu este direct proporțional cu interesul liderilor de partid.
În lunile imediat următoare, principala grijă a PNL Diaspora a fost să îmi închidă cariera politică și mie și altor colegi! Mare șmecherie! A urmat resemnarea! Nu aveam ce să fac! Cariera unui om oricum nu are o insemnatate aparte! Important este grupul de partid! “Democrația internă! Am ales să plec din PNL! Politica nu se poate face atunci când ești marginalizat!
Să vii însă în 2019, discutând despre mărirea numărului de parlamentari ai diasporei ca despre un proiect “revoluționar”, nou , asta nu mi se pare normal! Cel puțin, “vitejii” zilei, să fi avut onoarea să explice de ce nu a fost asigurată prezența la vot în 2015 ...
Un amănunt! Țin minte și acum, în momentul votării amendamentului pentru diaspora, Ludovic Orban a facut orice a fost omenește posibil pentru a-i chema la vot, pe cei care parasisera sala, pentru diverse probleme, cum se obisnuiește și astăzi. Cafea, tigară, discuții “mai importante”, eventuale interviuri savante, problem personale care primează obligațiilor parlamentare în timpul în care ești plătit de statul român etc.
Nu o spun cu dusmanie, dar este important pentru toti să cunoaștem ce s-a intamplat atunci și care este spiritul de veselie, încă, în Parlament!
Românii din diaspora au avut de pierdut din lipsa reprezentativității, mai ales cei implicați politic! Când faci politică, cănd îți pasă de românii din diaspora, te zbați, muncești ... suferi!
În următoarele luni am înaintat și alte propuneri de modificare a legislației electorale, în sensul îmbunătățirii votului prin corespondență ori a înființării secțiilor de votare în străinătate, în afara spațiilor asigurate de ambasadă, consulate, sediile ICR.
Este normal ca în decurs de trei ani și jumatate, aceste proiecte să nu fie dezbatute și votate în Parlament? Ne aflăm în anul 2019 și zilele trec!
Pentru o simplă verificare, las mai jos datele la care aduc referire și insist asupra pertinentei proiectelor depuse, a importanței imbunătățirii legislației în ansamblul său, cu privire la votul în străinătate:
Număr de înregistrare la Camera Deputaților: BP460/29.06.2016 – votul prin corespondență
Număr de înregistrare la Camera Deputaților: BP462/29.06.2016 – secții de votare în străinătate
Votul pentru susținerea amendamentului pentru mărirea numărului de parlamentari în diaspora: http://www.cdep.ro/pls/steno/evot.nominal?idv=13151&idl=1
În politică contează corectitudinea și reparația morala, asta dacă vrem să fim cinstiți!
Pentru că sunt aproape convins că declarațiile policienilor orbesc conținutul subiectului, în aceste momente de eferbescență post-electorală, după victoria de duminică, intuind că președintele Iohannis va fi oarecum ocolit de dezbaterile adevărate, aș adresa o rugăminte inițiatorilor viitorului proiect de modificare a legii privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor.
Dacă tot aveți intenții bune, nu vă limitați doar la o simplă modificare numerică în favoarea diasporei. Ar fi bine să luați în calcul următoarele aspecte importante pentru viitoarea reprezentativitate și anume:
-revenirea la alegerile în sistem uninominal pentru circumscripția 43 - diaspora;
-o mărire semnificativa, onestă a numărului reprezentanților diasporei în Parlament, iar aici poate vă Dumnezeu gândul cel bun să vă întrebați dacă România mai suportă atât de mulți parlamentari, în cele 42 de circumscripții electorale organizate pe teritoriul României;
-renunțați la acele semnături pentru depunerea candidaturilor. Democratizați procesul politic și electoral la maxim, ca un stat care își iubeste cetățenii, apreciindu-i, încurajându-i să-și aducă aportul la viața politică a țării. Sistemul cu prezentarea listelor de susținători este medieval, aparține unor vremuri de mult apuse.
-candidații pentru funcțiile parlamentare, deputații și senatorii diasporei să provină totuși din rândurile comunităților românești din diaspora, lucru neglijat puternic chiar de multe formațiuni politice în ultimii ani;
Degeaba căutati reprezentare numerică pentru diaspora, dacă vă impuneți clientela de partid, clientelă asigurată de candidați care nu provin din rândurile diasporei. Românii din străinătate trebuie să fie reprezentați de românii din diaspora, români care trăiesc acolo, români care au trait în afara țării ani de zile.
Este rușinos și o dovadă de ipocrizie să admiti că reprezinți diaspora, atunci când nu ai trăait niciodată în randul românilor din diaspora, când nu ai mâncat aceeași pâine amară cu ei, când nu ai împărțit suferința a milioane de români din diaspora!
Îmbucurător este faptul că semnalele politice sunt pozitive pentru ca acest proiect să devină realitate, ceea ce demonstrează că astăzi, statul român, clasa politică se pregatește de o reprezentare mai bună a diasporei, pe viitor, însă, poate că ar fi timpul să ne întrebăm cu toții, mai ales după recenta victorie electorală: “Oare când vom avea condițiile necesare ca stat, aducând bunastare în societatea românească, pentru ca românii să se repatrieze în țara lor, Romania”?
semnat Aurelian Mihai, deputat diaspora, 2012-2016
Comentează