Premium
Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu remarcă isteria globală provocată de pandemia de coronavirus şi abordările diferite în impunerea carantinei şi apoi relaxarea restricţiilor la nivel mondial, inclusiv în România, subliniind că prof.Vasile Astărăstoaie a avut dreptate și virusul e pericol real.
Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu remarcă isteria globală provocată de pandemia de coronavirus şi abordările diferite în impunerea carantinei şi apoi relaxarea restricţiilor la nivel mondial, inclusiv în România, subliniind că, deşi ignorat şi hăituit pentru opiniile sale, prof. Vasile Astărăstoae a avertizat că virusul e un pericol real, dar nu într-atât încât să justifice o asemenea psihoză.
Prezentăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Duminică, 24 mai 2020, invitatul interviurilor în direct de pe cristoiuTv a fost profesor dr. Vasile Astărăstoae.
La noi şi în lume, Pandemia a avut două abordări net diferite.
Guvernul a pus ochii pe insula lui Liviu Dragnea: se intră în forță pe Insula Belina
Una oficială, care s-a impus în deciziile de restricţii inimaginabile luate de liderii statelor democratice din Occident, constând în considerarea Coronavirus ca un Pericol vecin cu Apocalipsa.
Alta neoficială, care n-a avut nici un cuvânt de spus în deciziile luate, constând în considerarea Coronavirus ca un pericol, care deşi real, nu justifică isteria planetară şi mai ales măsurile unice în istoria omenirii de închidere a oamenilor în case, ca în celulele unei puşcării.
Din motive complexe şi complicate, punctul de vedere neoficial, aparţinând unor specialişti, dar şi unor publicişti, politicieni, membri ai societăţii civile, nu s-a putut auzi în spaţiul public. Chiar dacă declanşarea Crizei a luat prin surprindere ţările lumii, totuşi, ar fi fost normal, cerut de o societate modernă, democratică, unde nu există monopolul Adevărului, ca şi punctele de vedere calme, cumpătate, să fie lăsate să contrazică punctul de vedere dominant.
La noi, ca şi în alte locuri din lume, isteria în abordarea Pandemiei a dominat în spaţiul public, în presă şi mai ales în deciziile politice. Punctul de vedere calm, lucid, care, fără a minimaliza pericolul, denunţa isteria, panica, grava încălcare a drepturilor omului, a fost pus la colţ atât prin introducerea cenzurii, cât şi prin sprijinul dat cioclilor apocaliptici din presa miluită.
Au trecut şi lunile de panică. Lumea îşi revine treptat-treptat la normal. În Europa şi pe tot globul agenda publică are în prim plan măsurile de reluare a vieţii normale şi îndeosebi de relansarea economiei. Dacă până nu demult era în Europa o întrecere între state în privinţa măsurilor de restricţie, acum putem vorbi de o întrecere între state în privinţa măsurilor de revenire la normal. Numai la noi, agenda publică, impusă de regimul Iohannis şi prin intermediul Presei Miluite, e dominată de starea de alertă, de tentativele evidente de a păstra panica, isteria şi prin asta de a justifica întârzierea incredibilă în revenirea la normal. România fost totdeauna în urmă faţă de Europa luminată. Am fost ţara rămasă în împietrirea conservatorismului ceauşist pe când în Europa de Est şi Centrală, ba chiar şi în Rusia, bătea vântul schimbării. Şi acum, când vine vorba de revenirea la normal, România, aflată sub autoritatea lui Klaus Iohannis, a rămas mult în urma tuturor ţărilor europene.
Deja oamenii încep să se întrebe, uluiţi, revoltaţi, cum de a fost posibil să fie timp de două-trei luni arestaţi la domiciliu. E o întrebare pe care şi-o pun tot mai mulţi acum, văzând că aceiaşi lideri care cu ceva timp în urmă se grăbeau să închidă tot ce se vedea din punct de vedere social-economic, se grăbesc acum să deschidă tot ce a fost închis. Arestul la domiciliu, pustiirea vieţii publice, îngheţarea economiei au fost justificate prin pericolul Coronavirus. Oamenii se întreabă însă, şi pe drept cuvînt, de ce aceeaşi lideri politici dau năvală să relanseze viaţa publică şi economia în condiţiile în care Virusul n-a fugit în Cosmos. Dacă acum se poate desfăşura o viaţă cât de cât normală, fireşte cu grija de a respecta anumite reguli, de ce nu s-a putut face acelaşi lucru cu două luni în urmă? Altfel spus, luând măsuri de izolare a celor descoperiţi la teste ca bolnavi asimptomatici, de protejare a celor cu comorbidităţi, restul oamenilor să încerce a trăi cât de cât normal. Dacă acum masca pare a fi un protector magic în faţa infecţiei, dacă triajul epidemiologic micşorează riscurile răspândirii infecţiei, de ce nu s-a apelat la aceste mijloace cu două trei luni în urmă?
Şi cu acest prilej oamenii îşi amintesc de cei care nu demult denunţau isteria globală, se ridicau împotriva punctului de vedere oficial, avertizau asupra pericolului de exagerare apocaliptică a Coronavirus şi cereau să nu se ia măsuri de restricţie care să încalce grav drepturile omului.
În România au fost puţini cei care chiar de la început au ţinut să semnaleze că măsurile de restricţie sunt disproporţionate în raport cu pericolul, că da, Coronavirus e un pericol real, dar că el nu justifică Pshihoza planetară. Printre aceşti puţini inşi s-a numărat şi Vasile Astărăstoae. Încă din 24 februarie 2020, domnia sa scria pe pagina sa de facebook:
„Până acum câteva zile nu am acordat nicio atenţie ştirilor legate de epidemia cu coronavirus. Am fost ocupat, nu am urmărit ştirile. Dar, nici în cele mai sumbre scenarii, nu puteam să-mi imaginez isteria colectivă şi globală, care s-a declanşat. După mai multe zile, când am deschis televizorul, am crezut că fie a început al III-lea război mondial, fie a venit sfârşitul lumii. Spun isterie globală pentru că ea nu este numai în România. Ea se manifestă şi în China, Italia, Austria etc. Nu mi-am imaginat că nu se vor analiza parametrii epidemiei. Dacă suntem cât de cât raţionali, putem să observăm că mortalitatea (raportată la numărul de îmbolnăviri declarate, şi nu la populaţia generală) este de aproximativ 2,4%, apropiată de cea prin gripă în 2018 şi că coronavirusul are o patogenie scăzută. Cei care au decedat în Italia aveau comorbidităţi majore (neoplasm, BPOC, insuficenţă cardiacă stadiul III). Chiar dacă măsurile autorităţilor din Italia au trezit admiraţia unor oficiali români, în realitate, multe sunt absurde, între care carantina şi arestarea celor care nu o respectă. ( ...)”
Îndemnul la calm în abordarea Pandemiei, critica măsurilor excesive, am făcut şi noi, câţiva publicişti, care am refuzat panica impusă de maşinăria de propagandă oficială. Da, dar noi n-aveam autoritatea specialistului Vasile Astărăstoae. Şi poate de aceea, tot mai mulţi români îşi amintesc acum, când în toată Lumea sunt puse la îndoială ca absurde măsurile de restricţie din perioada anterioară, de bătălia dusă de Vasile Astărăstoae, în care nu credeau la vremea respectivă, turmentaţi cum erau de propaganda oficială, întruchipată din păcate şi de Presa Miluită. La vremea respectivă poziţia lui Vasile Astărăstoae a fost hăituită de autorităţi. Site-uri care reproduceau punctele de vedere ale unui profesor universitar, fost preşedinte al Colegiului Medicilor din România, fost rector al Universităţii de Medicină din Iaşi, absolvent de două facultăţi (înainte de 1989, cînd facultatea era facultate şi nu discotecă), Facultatea de Medicină şi Facultatea de Drept, autor a peste 230 de lucrări ştiinţifice şi comunicate, au fost suspendate de autorităţi, intervenţiile sale au fost atacate ca fiind de inspiraţie rusească. Acum românii îşi dau seama că Vasile Astărăstoae a avut dreptate. Chiar dacă târzie, e o recunoaştere ce nu poate decât să satisfacă pe un om de ştiinţă”.
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro.
