Premium
Ion Cristoiu: De ce s-a prăbuşit Uniunea Sovietică? Pentru că legităţile Istoriei o cereau. Dar atunci de ce nu s-a prăbuşit China, o altă ţară comunistă sau Coreea de Nord sau Cuba? Pentru că Uniunea Sovietică a pus Istoriei la dispoziţie oamenii prin care Istoria a luat-o pe un anume drum.
Memoriile lui Mihail Gorbaciov, ultima parte a acestora, ca să fiu mai precis, deoarece m-am apucat de lectura lor după moartea fostului lider sovietic, pe cale de a fi faraonizat de Occident, cel care l-a tras pe sfoară pentru a cîştiga Războiul Rece, mă conving de adevărul Tezei potrivit căreia Istoria îşi face drum prin intermediul oamenilor. Marxismul a ţinut să ne încredinţeze că legile şi nu oamenii sînt cei care fac Istoria. Pînă la un punct axioma Legităţii întîmplărilor din Istorie merită luată în seamă. Pînă la un punct, adică pînă acolo unde Marxismul foloseşte axioma pentru a ne dovedi că Istoria urcă spre comunism. Urcă, nu e o figură de stil. Imaginea Istoriei, aşa cum mi s-a întipărit pentru toată viaţa în minte, e cea a urcuşului, a înaintării către ceva superior etapelor de pînă atunci. Sclavagismul era văzut ca inferior Feudalismului, Capitalismul ca superior Feudalismului, Socialismul, mai sus de Capitalism şi fireşte, în vîrf, încă neatins Comunismul. Culmea e că imaginea Istoriei care urcă de la o epocă la alta, fără a ajunge la Socialism, atingînd vîrful prin Capitalism, e sugerată, dacă nu chiar susţinută şi de Occident. Economia de piaţă şi Democraţia sînt văzute ca regimuri superioare tuturor regimurilor din Istorie. O dată ajunsă la Democraţia de tip occidental, Istoria împietreşte. De aici pretenţia Occidentului de a impune, de cele mai multe ori cu forţa, Democraţia şi economia de piaţă, făurite în Vest de a lungul a decenii, în doar cîteva luni ţărilor Lumii care nu-şi dau seama că urmau să ajungă în creştetul Istoriei.
Eu cred însă că, da, Istoria are un drum al ei, dar care nu e neapărat un suiş, poate fi un drum de şeş, pe care ea şi-l croieşte prin oameni. Ca orice drum, cel al Istoriei, are răspîntii, răscruci, de unde o poate lua în mai multe direcţii diferite. Opţiunea de a o lua într-o direcţie e determinată exclusiv de oamenii mari, deseori providenţiali, sau mai precis de firea umană, care nu se supune logicii, raţionalului.
De ce s-a prăbuşit Uniunea Sovietică?
Pentru că legităţile Istoriei o cereau.
Dar atunci de ce nu s-a prăbuşit China, o altă ţară comunistă sau Coreea de Nord sau Cuba?
Pentru că Uniunea Sovietică a pus Istoriei la dispoziţie oamenii prin care Istoria a luat-o pe un anume drum.
Mihail Gorbaciov n-a început Perestroika de dragul ruşilor şi cu atît mai puţin de dragul Istoriei.
Ajuns la putere, el a vrut să-şi consolideze puterea. Şi cel mai bun mijloc era eliminarea concurenţilor în numele Reformei, aşa cum Hruşciov şi-a eliminat adversarii în numele destalinizării. La fel a procedat şi cu liderii din Est.
Honecker, Jivkov au fost schimbaţi, pentru că Gorbaciov a ţinut să-şi pună oamenii săi, în numele Perestroikăi.
Şeful Rusiei era Boris Elţîn. Boris Elţîn voia să fie el şef şi nu Gorbaciov. Ca să ajungă preşedintele URSS era mai greu. Mai uşor a fost să-l scoată din joc pe Gorbaciov destrămînd Uniunea Sovietică. Gorbaciov nu avea cum să fie şeful unei inexistenţe. Prin destrămarea URSS Boris Elţîn a devenit şeful ţării care moştenea URSS. Intriga a fost ţesută împreună cu Leonid Kravciuk de la ucraineni şi Anatoli Şuşkevici de la belaruşi. Kravciuk era şeful Ucrainei încă din 1990. Da, dar ca şi Elţîn, nu era un şef absolut, deoarece la Moscova era şef Gorbaciov. Şi atunci a complotat pentru destrămarea URSS. Pentru înlăturarea lui Gorbaciov prin spulberarea instituţiei pe care o conducea. La fel a procedat şi Anatoli Şuşkevici.
