Premium
Publicistul Ion Cristoiu nu crede că răspunsul evaziv al preşedintelui Iohannis la propunerea americană de constituire a unei alianţe internaţionale împotriva Beijingului reflectă o atitudine prudentă, ci este expresia politicii sale de a nu face nimic care să-i dea bătăi de cap.
Citește și: OFICIAL - S-au prelucrat mai puține teste, dar numărul de cazuri este aproape de record
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
“Conferinţa de presă ţinută de Klaus Iohannis miercuri, 29 iulie 2020, cu o zi înainte de susţinerea Scheciului anti-PSD, s-a desfăşurat la capitolul Întrebări în hotarele obişnuite ale unor astfel de evenimente, la care redacţiile trimit la întîmplare, pe cine întîlneşte şeful în drum spre maşina din parcare. Simpla privire aruncată asupra întrebărilor ne dezvăluie mecanismul aducerii din redacţie, în gură, în poşetă, sau chiar în sîni, ca pe vremea lui Nică a lui Ştefan a Petrei, a întrebărilor întocmite în redacţie după poziţia faţă de preşedinte. Unele dulci, scrise cu deştu muiat în miere, altele acre, scoase atunci parcă din oţet. Au fost şi întrebări fireşti, dictate de Teroriştii din iulie 2020, viruşii, care trag din toate poziţiile în faţa românului apărată de pavăza măştii, mai ceva ca faţa cavalerului apărată de vizeta împotriva lăncii adversarului de la turniruri. La toate conferinţele de presă, întrebările de politică externă lipsesc, şi nu în mod ciudat: românii sînt total dezinteresaţi de marile întîmplări ale lumii de azi, din simplul motiv că acestea au loc dincolo de gardul ogrăzii sale naţionale. De data asta a fost o întrebare de politică externă. Şi una atît de specială, presupunînd cititori de New York Times şi nu de ziar moldo-valah, de unde s-a recomandat a fi venit întrebătoarea:
De ce spun că e o întrebare ciudată?
Dacă s-ar fi referit la dislocarea militarilor americani din Germania în România ar mai fi fost de înţeles punerea ei. Pandemia a făcut ravagii şi în bugetul fetelor de pe Şoseaua de centură. O mişcare strategică precum dislocarea în România a mii de soldaţi americani ar fi pentru Fetele de pe Şoseaua de centură o veste mai interesantă decît pentru români venirea cu trenul blindat a celor 80 de miliarde de euro care nici măcar pe hîrtie nu mai există. Dar să se refere la un eveniment trecut neobservat pe teritoriul nostru naţional, cunoscut doar externiştilor, şi aceia specializaţi în regimul Trump, cum altfel decît ciudat s-o numeşti.
Ştirea din care a înflorit întrebarea a fost publicată de mai multe site-uri în 21 iulie 2020, evident nu altfel decît prin copierea unei depeşe de pe Agerpres. Citez fragmentar din textul publicat de Agerpres în 21 iulie 2020 sub titlul: Mike Pompeo invită, la Londra, la formarea unei colaliţii antichineze:
«Sperăm să putem construi o coaliţie care înţelege această ameninţare şi se va strădui colectiv să convingă Partidul Comunist Chinez că nu este în interesul său să aibă acest gen de comportament», a declarat Mike Pompeo în faţa presei, avîndu-l alături pe ministrul britanic de externe Dominic Raab.>
Răspunsul lui Klaus Iohannis a fost acesta:
Despre acest moment al Conferinţei de presă am vorbit cu Adrian Severin la cristoiutv. De reamintit că Adrian Severin e unul dintre cei buni specialişti ai noştri în politică externă. Nu numai prin competenţa în domeniu, dar şi prin poziţia sa proRomânia în judecarea Lumii de azi, spre deosebire de mulţi aşa-zişi externişti de la noi, care exprimă poziţii de agenţi de influenţă ai Marilor Puteri. Redau discuţia cu Adrian Severin:
Întrebarea, da spun şi întrebarea pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba. Deci secretarul de stat american, domnul Pompeo a făcut un apel public vibrant, aş spune eu, pentru realizarea unei coaliţii mondiale împotriva Chinei, acuzată că a răspîndit virusul. Nu mai contează ce a făcut China, tot felul de lucruri şi America vrea acum o coaliţie mondială «coaliţie» cum a fost atunci cînd au intrat în Irak. Vedeţi că nu mai fac apel la NATO, ei fac apel la coaliţii.
Bună observaţie.
Pe obiect care se creează, ce vă spuneam înainte. Nu mai e acum chiar aşa ataşată America de NATO. Bun şi a fost întrebat astăzi domnul Iohannis ce părere are, ce răspuns va da că suntem parteneri strategici. Gata, ne aliniem. Ţineţi minte că România cînd a fost vorba de Iran, de Irak, alături de Insulele Palau şi alţi jucători mari din lume, şi-au declarat solidaritatea cu acţiunea americană. De data aceasta domnul Iohannis a răspuns cum spuneam, aproape filozofic, a spus: «În lume sînt schimbări în raportul de forţă, structura geopoliticii este în schimbare, prin urmare noi vom analiza aceste mişcări de…»
Da, a zis că lumea se schimbă.
Şi în funcţie de schimbările din lume ne vom repoziţiona şi noi. Daţi-mi voie, bravo dacă vorbim de formula pas cu pas cred că astăzi domnul preşedinte Klaus Iohannis a făcut un pas nu lipsit de importanţă către o atitudine mai prudentă în discurs şi mai rezonabilă spunînd domnule lumea se schimbă şi alianţele noastre trebuie să se schimbe şi modul…
Da, nu m-am gîndit la asta, aşa este.
Dacă am comenta acest discurs pe partea aceasta geopolitică este un mesaj, nu ştiu cît de sincer, dar în orice caz foarte interesant. Sau nu ştiu cît de liber este domnul Iohannis să schimbe alianţele, dar în orice caz, foarte interesant. Poate fi şi-o idee germană, atenţie. >
Din cîte de vede, Adrian Severin a abordat poziţia lui Klaus Iohannis de pe platforma unui fost ministru de externe şi a unui politician interesat ca România să aibă şi ea o poziţie cît de cît independentă faţă de Puterile care se ciocnesc pe o planetă într-o schimbare de alianţe incredibilă. Această nevoie de a vedea o politică externă demnă de trecutul de aur al diplomaţiei româneşti l-a făcut pe Adrian Severin să-şi ia dorinţele drept realitate. Eu nu cred că răspunsul lui Klaus Iohannis mărturiseşte o încercare de a readuce politica noastră externă la poziţiile de joc între marile puteri beligerante. Klaus Iohannis a răspuns invocînd schimbările de pe plan internaţional pentru a evita un răspuns precis, angajant. Politica noastră externă va continua să stea sub semnul blestematei politici în general a lui Klaus Iohannis din cei şase ani de mandat. Politica de a nu face nimic în stare să-i dea bătăi de cap lui Klaus Iohannis. Ca şi în politica internă, Klaus Iohannis a adoptat în politica externă prestaţia Cetăţeanului Turmentat din Caragiale. Cetăţeanul Turmentat se dă de ceasul morţii să-i i se spună pe cine să voteze. A vota altfel ar însemna bătăi de cap pentru Cetăţeanul Turmentat. Aşa şi Klaus Iohannis. În politica externă el nu va acţiona niciodată altfel decît după cum i se spune să acţioneze. Ca să n-aibă bătăi de cap”.
