Iranul ar fi dezvoltat în secret arme nucleare, cu o rază de 3.000 de km, care ar putea ajunge în Europa, în raza de acțiune a rachetelor fiind și România.
Proiectele pentru astfel de rachete ar fi fost furnizate de Coreea de Nord. Consiliul Național al Rezistenței Iraniene (CNRI) a dezvăluit detaliile modului în care Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) își dezvoltă programul de focoase. Ei au spus că două baze au fost deghizate în facilități de lansare a sateliților de comunicații, dar sunt utilizate pentru a accelera fabricarea rachetelor. Se crede că acestea sunt controlate de divizia de arme nucleare a Iranului - Organizația pentru Cercetare Avansată în Apărare (SPND), informează publicația britanică The Telegraph.
Soona Samsami, un reprezentant american al CNRI: „Timp de peste două decenii, ei au folosit negocierile și indulgența Occidentului ca mijloc de a-și avansa programul de arme nucleare, amenințând pacea și stabilitatea globală", a spus ea."Teheranul nu a fost niciodată atât de slab și vulnerabil ca astăzi. Regimul iranian disperat accelerează astfel dezvoltarea armelor nucleare. Acum este momentul să tragem la răspundere regimul pentru uciderile interne, războiul regional și dezvoltarea armelor nucleare", a adăugat ea.
Lângă orașul iranian Shahrud se află prima bază de focoase
Aici, experții de la SPND și IRGC Aerospace Force au lucrat la o rachetă nucleară, care ar putea să se deplaseze aprox. 2896 km, într-o rachetă Ghaem-100.
Posibilitatea de a transporta o astfel de artilerie într-o rachetă ar permite Iranului să țintească zone din Europa, cu țări precum Grecia, România sau statul său inamic, Israel.
Potrivit Telegraph, au existat trei lansări de rachete de succes până acum, testul pentru racheta Ghaem-105 urmând să aibă loc în următoarele câteva luni.
Testele anterioare au fost efectuate sub pretextul lansărilor de sateliți în încercarea de a efectua în secret testul, a declarat NCRI.
Ce au sesizat
Imaginea făcută de Google Earth arată o platformă de beton folosită în experimente, cu clădiri din apropiere despre care se crede că o să fie folosite pentru cercetări conexe.
O altă bază este situată la aproximativ 70 km sud-est de orașul Semnan și este folosită pentru a produce rachete Simorgh, inspirate de proiectele nord-coreene - similare cu racheta lor UNHA-1, de 18 metri înălțime.
O mare parte a zonei este situată sub pământ pentru a ascunde orice operațiune făcută de supraveghere a serviciilor de informații, baza crescând încet din 2005, pe măsură ce șase noi construcții au fost construite în ultimii zece ani.
Imaginile distribuite de NCRI prezintă o suprafață mare a terenului din partea de nord-est a bazei, care a fost săpată în 2019, cu fundații de beton observate ulterior. Alte fotografii de acum șapte ani arată structura plină de pământ.
NCRI susține că SPND-urile au văzut o creștere a exploziilor subterane de la producția de rachete, care este monitorizată.
Vezi și: VIDEO Iranul dezvoltă o adevărată rețea de orașe subterane: 'un nou oraș al rachetelor'
Ce este CNRI
Consiliul Național de Rezistență al Iranului (CNRI) este o organizație politică iraniană, cu sediul în Franța și Albania. Organizația este o coaliție politică care face apel la răsturnarea Republicii Islamice Iran. Coaliția este formată din diferite grupuri dizidente iraniene, principalul său membru fiind Mujahedinul Poporului din Iran (MEK).
Scutul de la Deveselu
Găzduirea de către România a site-ului Aegis Ashore este esenţială pentru planurile de apărare antirachetă ale NATO şi esenţială pentru securitatea Alianţei. Scutul antirachetă NATO are scopul de a apăra împotriva posibilelor ameninţări cu rachete balistice din afara zonei euro-atlantice. De asemenea, va proteja forţele desfăşurate din SUA şi va contribui la creşterea apărării Statelor Unite.
Iată câteva detalii despre scutul antirachetă, publicate pe pagina oficială a Ambasadei SUA în România:
Aspecte tehnice ale sistemului de apărare antirachetă balistică al Statelor Unite în România
- Site-ul este compus din radarul de control şi suita de comandă, control şi comunicaţii Aegis. Separat, acesta găzduieşte o serie de module de lansare care conţin interceptoare SM-3
- Interceptoarele SM-3 (Standard Missile 3) au un scop exclusiv defensiv. Acestea nu poartă focoase explozive şi se bazează doar pe energia cinetică pentru a ciocni şi a distruge rachetele balistice inamice. Rachetele SM-3 au o autonomie de 500 de km şi o viteză maximă de 9,600 de km/h.
Caracteristicile sistemului de apărare antirachetă balistică al Statelor Unite în România
- Aproximativ 200 de militari, civili guvernamentali şi contractori de asistenţă operează instalaţia SUA de la faţa locului
- Administraţia a convenit ca interceptoarele SM-3 să nu fie folosite pentru teste de zbor, fiind lansate doar în cazul unui atac
Capacităţi defensive dovedite
- Sistemul de apărare antirachetă balistică Aegis Ashore încorporează zeci de ani de operaţiuni fiabile şi eficiente în programul său de proiectare şi testare
- Scutul antirachetă şi-a dovedit eficienţa prin teste repetate. Din 2002, sistemul a înregistrat un succes de aproximativ 82% în interceptarea rachetelor
Cât de eficient este scutul antirachetă în faţa unui atac nuclear?
Teoretic, sistemul de apărare Aegis Ashore poate opri un atac cu rachete ICBM (Intercontinental Ballistic Missile). Forţele SUA desfăşoară interceptoare SM-3 care pot distruge, în timpul zborului la mijlocul cursului, rachete balistice cu rază medie de acţiune mai lente, cu o potenţială încărcătură nucleară.
Dar SM-3 probabil că nu ar funcţiona împotriva armelor hipersonice, a declarat Kingston Reif, expert în rachete la Asociaţia pentru Controlul Armelor din Washington, D.C., pentru The National Interest, informează Mediafax.
„Apărarea noastră actuală nu este capabilă să oprească un atac al vehiculelor cu planare hipersonică”, a spus Reif, „în mare parte pentru că rachetele hipersonice zboară la o altitudine mai mică şi într-o atmosferă diferită de rachetele balistice tradiţionale”.
„Traiectoria mai puţin previzibilă şi potenţiala manevrabilitate a rachetelor ar reprezenta, de asemenea, provocări pentru aceste apărări”, a adăugat Reif. „Radarele şi senzorii existenţi ar fi, de asemenea, provocaţi să urmărească rachetele la o altitudine mai mică.”
În acest fel, rachetele hipersonice sunt similare cu rachetele balistice intercontinentale grele, cu rază lungă de acţiune. ICBM-urile zboară prea sus şi prea repede pentru o interceptare fiabilă la mijlocul cursului, deşi Pentagonul a susţinut un oarecare succes în testele limitate ale unei astfel de interceptări.
Comentează